Cum sunt invocate muzele artistilor
Cum ajung sa creeze ceva minunat persoanele care picteaza, scriu sau compun muzica? Muzele artistilor apar din senin? Raspund, in cele ce urmeaza, doi artisti plastici si un scriitor.
Psychologies: Cum colectati ideile si cum le organizati, pentru a fi usor accesibile ca material brut in diferite proiecte?
Roman Tolici: Imi place sa spun ca ideile zboara in diverse sfere, pe diverse nivele, iar capacitatea de a le colecta tine de atentie, de cunoastere, de capacitate, de experienta, de intuitie, de sfera in care te afli.
De aceea, de multe ori, aceeasi idee noua apare in mai multe locuri de pe glob. Deci, ma invartesc in sfera-mi corespunzatoare si, cand intrezaresc idei ce mi se pare noi, le insfac. Cand pot, mi le notez, cand nu, le memorez pur si simplu; uneori, le uit.
Ulterior, intervine procesul de selectie, caci o idee stralucita seara poate sa para tampita dimineata; sau invers: o idee tampita seara, poate sa se dovedeasca o idee stralucita dimineata.
Iar organizarea se intampla in procesul de executie, de implementare a ideilor in lucrare, in opera care face ideea vizibila, inteligibila, tangibila, vie.
Zoltan Bela: Ceea ce fac eu, vizeaza un ansamblu vizual si afectiv. Ma inspira realitatea, ceea ce citesc, ceea ce ascult.
Imi vin idei pe moment sau am in minte niste imagini pe care as vrea sa le realizez, niste colaje… Atunci, imi caut reperele vizuale si construiesc niste imagini noi.
Sau dau alte valori unor obiecte ready found. Cum ar fi… o caramida dintr-o curte interioara. Pe langa acestea, in timp, mi-am dezvoltat partea instinctiva.
Lucrand mult cu instinctul, nevazutul, sensibilitatea, am ajuns sa pun accept pe ceea ce simt, mai mult decat pe ceea ce gandesc.
O pictura, cand ma decid ce anume vreau sa devina, incepe de la instinct, apoi urmeaza partea rationala, adica de compozitie. Dar pictura, in sine, e libera, instinctiva, gestualista.
Nu am mereu in minte un anumit final. Apare imprevizibilul. Imi place cum a iesit ceva, dar nu-mi dau seama cum sau de ce a iesit astfel.
Inainte sa ma apuc de lucru, petrec ceva timp in liniste. Trebuie sa intru intr-o anumita stare, nu ma pot apuca de pictura daca nu sunt intr-o anumita stare sau daca sunt suparat. Prefer sa citesc, sa ascult muzica.
Dan Alexe: As spune ca, in realitate, ele ma aleg pe mine, atunci cand eu reusesc sa ating starea potrivita pentru a le primi si exploata pe loc („pe loc“, insist: este o enorma diferenta, in estetism si autenticitate, intre ideile inhatate imediat cum apar si cele schitate si puse deoparte, ca sa le reiei luni de zile mai tarziu).
E vorba mai degraba de o conditie generala, foarte greu sau chiar imposibil de obtinut prin simpla vointa.
Eu nu sunt ca cei care isi impun un program de lucru si se asaza la masa de scris, functionareste, pompand afara din ei pagina dupa pagina, salahori ai muzelor. Eu scriu foarte putin, fara niciun program, si doar atunci cand starea de care vorbeam ma atinge.
Atunci, insa, vine ca o transa, ce poate dura chiar si multe zile, fara alte pauze decat cele impuse de somn. Asta, cand scriu. In cinema, insa, e diferit, se petrece altfel.
Atunci cand fac un film documentar, structura si secventele trebuie, intr-adevar, gandite temeinic dinainte: pozitia camerei, locul filmarilor, tehnica folosita s.a.m.d.
Cand ati stiut, in ce moment al vietii, ca activitatea creativa este atragatoare pentru dvs.?
Roman Tolici: Este una dintre primele mele amintiri: eram la gradinita si am invatat cum sa desenam o casa, iar desenul meu a fost diferit de al celorlalti copii, prin turturii de gheata pe care i-am adaugat acoperisului casei. Era iarna.
Am trezit mirare si incantare, in ceilalti si in mine. Probabil ca asta mi-a umplut creierul de endorfine. Am gasit o cale.
Zoltan Bela: In facultate. In liceu, e normal. Esti tanar, inveti inca. In primii ani de facultate se pune accent pe studiu, nu pe creatie.
Dan Alexe: De cand am invatat sa citesc. De cand am priceput puterea vorbei.
Cum ati descrie satisfactia subiectiva a unei lucrari (roman, film, pictura etc.) bine incheiate? Cand stiti ca e gata?
Roman Tolici: E gata cand e gata si, in acelasi timp, nu e gata niciodata.
Ma opresc cand simt ca trebuie sa ma opresc. Cand stiu ca, daca as continua, as incepe sa stric acea lucrare.
Dar si o lucrare hotarat terminata, revazuta peste ceva timp, imi poate trezi dorinta s-o imbunatatesc. Iar satisfactia unei lucrari bine incheiate, e precum cucerirea unui varf de munte, pe care ai ajuns obosit, dar fericit, bucuros, dar si trist.
Zoltan Bela: Mi s-a intamplat in decursul timpului sa acopar cate o lucrare, desi se spune ca nu e bine.
La alta, sa simt ca va iesi ceva foarte bun. E instinctiv. Simt ca lucrarea va iesi buna.
Referitor la intrebarea ta, cand simt ca e gata: este antrenamentul vizual, cunoasterea si anii de experienta, toate isi spun cuvantul.
Multe lucrari, cand sunt gata, sunt diferite fata de cum le-ai imaginat. Procesul schimba rezultatul.
Dan Alexe: Cand nu mai poti scoate nimic din text. O mare parte din munca literara, din scriitura, este inlaturarea balastului, stergerea si inlocuirea si sintetizarea a tot ceea ce este inutil sau de umplutura.
Complezenta e moartea stilului si a literaturii. Un text este gata cand nu mai poti inlatura nimic din el, cand fiecare silaba si semn grafic sunt absolut necesare constructiei. Zorzoanele nu fac decat sa dauneze scriiturii.
Cum ati descrie starea emotionala atunci cand creati?
Roman Tolici: Exista momente de stres, de frustrare, anxietate, chiar si de neutralitate emotionala. Dar, in general, este o stare pozitiva, entuziasta, extrem de acaparanta, prin placerea aproape fizica pe care mi-o provoaca.
Zoltan Bela: Este o bucurie. Daca vrei sa iasa o lucrare valoroasa, trebuie sa te implici 100%, energia pe care o depui, se vede in pictura. Nu ai cum sa fii suparat, este o bucurie, e joie de créer.
Ce importanta are mediul in creativitate? Ambianta? Ce tip de ambient preferati si considerati ca favorizeaza creativitatea?
Roman Tolici: Mediul are mereu importanta, pentru orice. Deci, si pentru creativitate, in sensul directionarii ei, in sensul favorizarii ei.
Arareori, insa, ne alegem mediul; mai degraba ne alege el pe noi si tine de noi sa fim creativi, indiferent de mediu. Uneori, un mediu liber poate aplana creativitatea, iar un mediu inchistat si ostil o poate amplifica.
Zoltan Bela: Un mediu care este de ajutor. Pe mine ma ajuta unul curat si linistit. Nu pot lucra in dezordine.
De obicei, ascult muzica clasica sau care ma linisteste. Poate tine si de felul cum sunt eu, ca om. Sau, pur si simplu, lucrarea si modul de a picta se echilibreaza cu linistea si muzica mai clasica. Am nevoie de un mediu mai putin stresant. Mai zen.
Dan Alexe: Iarasi: canoanele si metodele mele nu sunt aplicabile altora. Omul este maleabil la infinit.
Acolo unde Henry Miller nu putea lucra decat in conditii extreme de precaritate si deriva sociala, Kafka scria ca un robotel domestic, lucrand ziua la o companie de asigurari si scriind cuminte doar seara, band o tizana si strangandu-si pieptul supt si bolnavicios.
Adevarata creatie incepe doar cand iti gasesti singur mediul si conditiile invocarii transei.
Roman Tolici este pictor. S-a nascut in Republica Moldova, dar locuieste si expune in Bucuresti si in toata lumea.
Zoltan Bela este un artist din Baia Mare care traieste si expune in Bucuresti.
Dan Alexe este scriitor, cineast, lingvist, calator, l-a cunoscut pe generalul Dudaev si a facut reportaje despre razboaiele din Balcani, a filmat documentare in Caucaz si in Asia Centrala, a predat jurnalismul la Kabul si a trait in confrerii mistice musulmane.
De Iuliana Alexa
Citeste si:
Foto: shutterstock.com
