De ce avem nevoie să devenim lideri

Schimbările din jurul nostru atrag o mai mare nevoie de adaptare. De aici, cerința de lideri pe piață, indiferent de funcțiile ocupate. Iată cum ne putem educa trăsăturile necesare leadership-ului.

Citește și:

Cum ne putem spori capacitatea de adaptare

Cum te ajută inteligența emoțională să ai un salariu mai mare

 

Leadership pe buzele tuturor. Consensul general în organizațiile din lumea întreagă, printre specialiști și chiar şi în societate, în ansamblu, este că avem nevoie de mai mulți lideri decât putem „produce'.

Deficitul de leadership a devenit un termen foarte vehiculat – apare în analizele mediului de afaceri sau ale sectorului ONG și a fost analizat ca fenomen chiar și în contextul ascensiunii unei figuri ca Donald Trump.

Este un subiect atât de actual pentru experţi, încât profesorul Gary Hamel a lansat chiar sintagma „Lideri peste tot – sindicalizarea leadershipului'.

Dar de ce te-ar interesa pe tine acest lucru, dragă cititorule, de vreme ce îți poți spune „eu îmi văd de ale mele, nu vreau să conduc pe nimeni'. Iată câteva dintre aspectele care fac din leadership o nevoie stringentă și omniprezentă.

În primul rând, societatea și lumea în care trăim se schimbă cu o viteză amețitoare. Le revine liderilor misiunea să aibă o viziune de viitor și să inițieze acțiuni prin care comunitățile și organizațiile noastre să învețe mai repede decât se schimbă lumea.

În al doilea rând, peste tot organizațiile tind să devină globale. Asta înseamnă că, deseori, la momentul când un grup minoritar de la vârful piramidei realizează că este nevoie de o schimbare radicală, că o problemă este suficient de gravă sau o oportunitate este suficient de conturată pentru a se trece la acțiune, este deja prea târziu.

În plus, inovarea, creativitatea și efortul de a produce valoare – în sectorul de afaceri, precum în cel non-profit – se întâmplă azi mai degrabă la firul ierbii, acolo unde contactul este direct cu clienții, condițiile piețelor și publicul, în genere, și nu la vârful structurilor.

Nu în ultimul rând, sistemele de lucru și colaborare pe care le gândim și construim, modelele de business sau noile servicii devin astăzi mult mai repede caduce.

 

Poți învăța să devii un lider

Cui revine rolul să preia inițiativa de a schimba paradigme şi de a coordona eforturile de adaptare ale grupurilor, echipelor și comunităților? În acest context, reapare întrebarea „cine este lider și cine nu?', o variantă actuală a unei vechi dileme: liderul, născut sau făcut. Pentru că, de vreme ce avem nevoie de lideri peste tot, trebuie să vedem și cum să îi descoperim sau creștem.

Dacă te numeri printre cei care cred că a fi lider înseamnă să te fi născut cu stea în frunte, programat să fii urmat de oameni, te invit să părăseşti chiar acum această prejudecată.

Deşi leadershipul presupune o serie de trăsături native (zeci de ani s-a vorbit de carismă fără prea mult succes în replicarea ei), acesta se antrenează și se învață constant, cel mai adesea din mers, începând cu momentul în care tu, ca individ, ești dispus să consideri că depinde de tine și să îţi asumi responsabilitatea pentru alții.

În contextul de astăzi, aptitudinile care lipsesc cel mai mult la persoanele în postură de leadership sunt: gândirea și planificarea strategică; managementul schimbării; împărtășirea cunoaşterii; abilitatea de a asculta; inteligenţa emoţională. Iată cum poate fi îndreptat acest lucru:

Se începe devreme – din școli! Știu că școala românească nu face deloc asta, dar acum avem suficiente organizații non-profit și inițiative în educație care au început să se facă simţite. Așadar, copiii noștri au de unde să învețe.

Ca părinte, e necesar să căutăm și să valorificăm aceste resurse, dar mai ales să începem de-acasă o educație care să nu fie în spiritul obedienței, ci să încurajeze inițiativa responsabilă, grija pentru alții, autoreflecția care conduce la dezvoltare, empatia.

Lumea e mare și sunt multe de făcut. Cu cât realizăm mai repede că lumea în care trăim are probleme complexe care ne afectează pe toți dacă nu ne implicăm, cu atât facem mai repede pasul către leadership.

Acesta începe cu a fi bun cetățean, iar România are nevoie de mult mai mulți buni cetățeni. La facultățile prestigioase din lume candidații sunt selectați și în funcție de portofoliul propriu de acțiuni de voluntariat, pentru că cei de-acolo au înţeles că trebuie să creștem lideri, nu doar specialiști.

Train, train, train again! Mult mai mulți oameni din organizațiile noastre au nevoie să își dezvolte aptitudinile-cheie de mai sus.

Ele trebuie mai degrabă imprimate în ADN-ul organizației decât să rămână un ansamblu de cursuri rezervate managerilor, cu atât mai mult cu cât dispunem de o sumedenie de intrumente pentru a democratiza accesul la aceste abilități: sesiuni de training față în față, mentorat, conferințe video inspiraționale, proiecte de diverse dimensiuni în care oameni noi primesc libertatea și responsabilitatea de a face lucrurile să se întâmple, coaching între colegi, consiliere, coaching executiv, etc.

Probabil că una dintre abordările care mi-au plăcut cel mai mult în ultimii ani este leadershipul prin schimbare de roluri: prin rotație, liderii consacrați cedează locul altor membri de echipă și se alătură eforturilor și inițiativelor declanșate de aceștia.

Provocarea mondială a leadershipului nu se va sfârși curând. Este mai degrabă un soi de Jocuri Olimpice la care toate națiunile participă. Numai că nu se petrece o dată la patru ani, ci e o competiție permanentă pentru care cu toții ar trebui să avem antrenori buni și în care cu toții trebuie să ne implicăm.

 

De Diana Maria Voicu, trainer si consultant de resurse umane

Foto: shutterstock.com

 

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
De ce avem nevoie să devenim lideri
De ce avem nevoie să devenim lideri

Schimbările din jurul nostru atrag o mai mare nevoie de adaptare. De aici, cerința de lideri pe piață, indiferent de funcțiile ocupate. Iată cum ne putem educa trăsăturile necesare leadership-ului.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste