De ce e bine să recunoști o greșeală

Știm deja cât de important este să fim responsabili pentru propriile fapte, chiar dacă suntem puși în situații dificile. Iată ce alte beneficii avem dacă învățăm să recunoaștem o greșeală.

 

Citește și:

Vrei să schimbi un obicei nesănătos? Soluția nu este să renunți la el…

Cum sa te eliberezi de sentimentul de vina

Când faci o greșeală, poți avea una dintre ceste reacții: să ascunzi ce ai făcut  (dacă nimeni nu află, e ca și cum nu s-ar fi întâmplat) sau să recunoști că ai greșit. A doua abordare înseamnă să recunoști o problemă pentru a fi depășită de toată lumea.

Ca teren de mijloc ar fi confesiunile parțiale. Respectiv, să recunoști că ai greșit, dar să nu îți asumi întreaga vină. Deseori aceasta pare calea cea mai simplă. Respectiv, îți asumi parțial vina, dar faci în așa fel încât să nu pară atât de grav. Psihologii au demonstrat că asumarea parțială este cea mai rea variantă.

Un studiu în acest sens, a rugat participanții să anticipeze pe ce parte va cădea o monedă răsucită virtual, într-un program pe calculator. Li s-a spus că de fiecare dată când ghicesc, primesc o sumă de bani. 35% dintre participanți au declarat că au ghicit de mai multe ori decât s-a întâmplat în realitate.

Niciunul nu a declarat că a ghicit de mai puține ori, deci nu era cu certitudine o problemă de memorie.

Supraveghetorii monitorizau răspunsurile date de participanți și astfel au putut contoriza de câte ori au mințit. În etapa a doua a experimentului, participanților li s-a dat șansa să recunoască minciuna. Li s-a spus că vor primi banii pe ceea ce au raportat, chiar dacă își recunosc minciuna. Și că nu vor exista consecințe negative.

18% dintre cei care mințiseră au recunoscut. Iar dintre aceștia, cei care au crescut mai mult numărul reușitelor, au fost totodată și cei care au oferit o recunoaștere parțială a vinei.

Confesiunile parțiale sunt mai credibile pentru unii decât ascunderea completă a vinei. Dar confesiunea parțială ne face să ne simțim mai rău decât dacă nu am spune nimic.

Unul dintre motive este discrepanța dintre gândurile care ne derajează. Respectiv, cel care a greșit este tulburat nu numai de greșeala în sine, ci și de recunoașterea ei parțială. Într-un final suntem mai copleșiți de ceea ce am recunoscut parțial decât dacă nu spuneam nimic.

Interesant de studiat ar fi și dacă recunoașterea vinei atrage vreun pic de iertare. Există studii care arată că atunci când iertăm pe cineva pentru o greșeală uităm mai ușor detaliile întâmplării decât atunci când nu iertăm.

Poate și o recunoaștere completă a unei greșeli îl ajută pe cel care a greșit să uite detaliile și să meargă mai departe.

Foto: 123rf.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
De ce e bine să recunoști o greșeală
De ce e bine să recunoști o greșeală

Știm deja cât de important este să fim responsabili pentru propriile fapte, chiar dacă suntem puși în situații dificile. Iată ce alte beneficii avem dacă învățăm să recunoaștem o greșeală.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste