De ce este important să ascultam opinii diferite de ale noastre

Nu intrăm deseori în contact cu opinii diferite, întrucât prietenii și apropiații ni-i alegem pe principiul similarităților. La muncă, sau într-un mediu în care nu alegem noi oamenii din jur, putem să ne confruntăm cu alte idei sau preferințe, cu care, deseori intrăm în conflict. De ce este important să rămânem deschiși acestora? Iată câteva sugestii.

Citește și:

5 stereotipuri despre fericire și cât sunt de adevărate

Emoţiile negative sunt firești, dar suferinţa este o alegere

Oamenii au tendința de a se apropia de persoane cu care împărtășesc pasiuni comune, obiceiuri similare, cu care au viziuni asemănătoare asupra vieții și un sistem de valori asemănător.

Studenții își petrec timpul cu studenții, mămicile își petrec timpul cu mămicile, iar vedetele de la Hollywood cu alte vedete de pe marile sau micile ecrane.

Oamenii asemănători nouă ne plac și îi căutăm. Atunci când însă întâlnim o persoană diferită de noi avem tendința de a nu ne apropia de acea persoană și de a menține distanța.

 

Convingerile noastre sunt doar gânduri, nu realitatea însăși

Omul obișnuit este foarte atașat de propriile lui convingeri și concepții despre viață, așa încât atunci când aude o opinie diferită de a lui, are tendința imediată de a o cataloga greșită și de a o respinge.

Însă tocmai opiniile diferite de ale noastre ne îmbogățesc perspectiva și ne ajută să ne depășim propriile limite. A crede în propriile tale gânduri este cea mai mare păcăleală pe care o poți avea față de propria persoană.

Un om care câștigă banii muncind din greu și care are venituri mici, dar speră la mai mult va avea o perspectivă limitată asupra banilor și va avea tendința de a crede că banii se fac greu și că pentru ei este nevoie să te zbați mult.

Convingerile acestui om despre bani reprezintă doar harta de a ajunge la bani, traseul pe care el îl cunoaște pe baza experiențelor de viață de până acum, pe baza educației sau a mediului în care trăiește. Convingerile sunt harta, nu banii în sine.

Dacă această persoană va întreba un afacerist milionar care a făcut banii în mediul online, la început ar putea fi contrariat de ceea ce îi spune milionarul.

Nu l-ar crede, întrucât el încă mai confundă harta cu teritoriul, adică propriile gânduri cu rezultatul, cu banii. Gândurile unei persoane reprezintă doar harta și nu teritoriul.

Totuși, ascultând mai departe opinia diferită de a lui s-ar putea să obțină o nouă perspectivă asupra banilor, adică o nouă hartă, un nou traseu pentru a ajunge la bani.

Și dacă ar merge mai departe ar obține de la milionar un nou traseu pe care și el îl poate urma pentru a ajunge mai ușor la rezultatul dorit: să își dezvolte anumite abilități, să aibă o gândire diferită, să implementeze noi obiceiuri, să privească oportunitățile și nu lipsurile, să schimbe mediul în care trăiește.

 

Opiniile diferite ne ajută să creștem

Ascultând oameni cu opinii diferite de ale noastre obținem o nouă perspectivă asupra lucrurilor care ne frământă. Oamenii aleg trasee diferite pentru a ajunge la același rezultat: o anumită sumă de bani, o relație de cuplu fericită, armonie în viața de familie, o carieră solidă.

Ascultând opiniile oamenilor ne putem da seama de cum gândesc ei și învățăm noi lucruri descoperind trasee care funcționează sau care nu funcționează.

Vom observa cum diferite moduri de gândire creează anumite rezultate în viețile oamenilor. Dacă un rezultat ne place, putem adopta acel mod de gândire.

Doar ascultând ce este diferit vom descoperim noi perspective și astfel vom putea alege conștient drumul pe care noi să mergem.

Altfel nu vom alege conștient, ci doar pe baza programării sociale căreia am fost supuși până în momentul prezent, lucru care s-ar putea să nu ne avantajeze întotdeauna.

 

De Nina Paraschivescu, master NLP specializată în psihoterapii transpersonale

www.ninaparaschivescu.ro

contact@ninaparaschivescu.ro

Foto: 123rf.com

 

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
De ce este important să ascultam opinii diferite de ale noastre
De ce este important să ascultam opinii diferite de ale noastre

Nu intrăm deseori în contact cu opinii diferite, întrucât prietenii și apropiații ni-i alegem pe principiul similarităților. La muncă, sau într-un mediu în care nu alegem noi oamenii din jur, putem să ne confruntăm cu alte idei sau preferințe, cu care, deseori intrăm în conflict. De ce este important să rămânem deschiși acestora? Iată câteva sugestii.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste