De ce este importantă educația continuă

Dezvoltarea personală și educația continuă sunt strâns legate între ele. Psihologul Ștefania Voia ne oferă câteva explicații.

Citește și:

Dezvoltare personala prin joc, improvizatie si teatru

Învață să înveți corect! Tehnici de învățare eficientă

Tindem să atribuim un rol principal educației doar atunci când suntem mici și avem o mai mare nevoie de ghidare și de învățare. Într-adevăr, atunci avem cea mai mare nevoie, însă viața ne oferă prin varietatea ei, ocazia de a ne afla într-o permanentă dezvoltare și evoluție.

În consecință, ne prinde foarte bine să dobândim cunoștințe noi pentru a ne putea adapta nevoilor noastre, aflându-se și ele în continuă schimbare.

Educația este un proces ce se poate întinde pe tot parcursul vieții, nu doar în prima parte, așa cum poate am fi tentați să credem, sau până la încheierea ciclurilor de studiu din sfera academică.

Atunci când venim pe lume, suntem extrem de vulnerabili și neștiutori, tocmai de aceea avem nevoie de cineva mai mare, mai capabil ca noi care să ne ofere protecția necesară și care să ne satisfacă nevoile de bază, pentru a ne asigura supraviețuirea.

Suntem în consecință total dependenți de aceste persoane, ele fiind părinții noștri sau cei care au grijă de noi.

Odată ce ieșim din această etapă, ajungem în timp la nevoile ce aparțin sferei de cunoaștere și explorare.

Dorim să descoperim mediul înconjurător și ce ne oferă acesta, luând contact cu noutatea și învățând să o integrăm în viața noastră, descoperind totodată cum e util să ne poziționăm față de elementele noi, în așa fel încât să ne fie bine.

Acest lucru îl facem dintr-o nevoie firească de explorare, cu care ne naștem. Însă ceea ce ne face să privim zona de explorare cu interes sau nu este felul în care se poziționează cei care ne cresc față de nevoia noastră.

Ne susțin, permițându-ne să descoperim lumea înconjurătoare și învățându-ne cum să o gestionăm sau ne înfrânează această nevoie din propriile lor temeri? Cred că răspunsul la această întrebare ne arată felul în care ne poziționăm față de întreg procesul educativ.

Viața ne oferă constant oportunități de explorare, parcursul acesteia variind atât în funcție schimbările din mediul extern cât și de evoluția noastră interioară.

Faptul că avem nevoie de educație arată că am încheiat o etapă și că ne sunt necesare achiziționarea de noi cunoștințe adecvate cu noul context, iar aceasta înseamnă o evoluție personală.

Fie avem un nou job în care este necesar să învățăm lucruri noi, fie ieșim dintr-o relație sau intrăm în alta, fie urmează să avem un copil sau încă unul sau faptul că ne mutăm în alt oraș,  toate aceste schimbări ne solicită să ne readaptăm vechilor sau noilor roluri.

Felul în care o facem însă, cât de sănătos ne acomodăm cu ele și cum le gestionăm, ține de cum ne educăm în acest sens și cât de deschiși și confortabili suntem în procesul de învățare.

Procesul educațional își găsește utilitate la orice vârstă deoarece în permanență avem ceva nou de achiziționat, indiferent că este vorba despre cunoștințe sau deprinderi noi.

Având parte de educație în domeniile nostre de interes, ne lărgim orizonturile gândirii, căpătăm noi perspective asupra lucrurilor, devenind mai maleabili și mai creativi.

Iar acest proces ne înărește sentimentul de siguranță interioară și ne face să fim mai încrezători în propriile forțe.

Atunci când trecem printr-un proces educativ, intrăm în contact cu resursele noastre sau ne dezvoltăm capacități noi iar acest lucru ne dă sentimentul de competență și de autoeficiență, scopul din ultimă instanță fiind acela de adaptare la lumea înconjurătoare, la societatea din care facem parte, urmărind o mai bună funcționare și creșterea calității vieții.

 

De Ștefania Voia, psihoterapeut

psiholog@stefaniavoia.ro

Tel.: 0726.191.255

www.stefaniavoia.ro

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
De ce este importantă educația continuă
De ce este importantă educația continuă

Dezvoltarea personală și educația continuă sunt strâns legate între ele. Psihologul Ștefania Voia ne oferă câteva explicații.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste