De ce este importanta iertarea

Iertarea este in primul rand o revenire catre sine si nevoile de baza. Iertand acceptam greselile celor din jur si nu ramanem blocati in frustrare si nefericire.

 

Ecouri in plan fizic

Uneori, se intampla ca cei apropiati sa ne raneasca. Jignirile lor ne pot parea coplesitoare si ne fac sa suferim. In timp ce persoana care ne-a gresit, poate a si uitat, noi pastram resentimentele.

Iar acestea, pot lasa urme adanci. Acumularea acestor frustrari genereaza nu doar o dispozitie proasta ci si ecouri la nivel fizic.

Patrand si acumuland resentimentele ajungem sa somatizam aceste trairi, resimtindu-le la nivel fizic. Astfel, iertarea ne ofera posibilitatea de a ne mentine nu doar o stare psihica buna ci si una fizica.

 

Depasirea disconfortului

Este important sa intelegem ca iertarea este mai necesara nu celui ce jigneste ci celui ranit. Iertarea nu schimba fapta rea. Dar, doar prin ea, putem rupe lantul cu care suntem legati de starea de disconfort.

Pastrarea resentimentelor produce un stres suplimentar atat pentru noi cat si pentru cel pe care suntem suparati.

Asa cum este corect sa cerem iertare dupa ce am gresit, trebuie sa stim sa o si acordam. Iar atunci cand iertam, sa o facem deplin, fara a pastra sentimente negative.

Evenimentele neplacute pot fi astfel depasite in mod constructiv. Chiar si din greselile altora putem invata.

 

Exercitiul iertarii

Desi suntem constienti de necesitatea iertarii vedem ca ne este mult mai usor sa ne cerem iertare decat sa iertam.

Acest lucru poate veni din educatia noastra, din faptul ca am fost crescuti sa cerem mereu iertare pentru greselile noastre dar, in viata noastra au fost prea putini cei care ne-au cerut iertare.

De aceea, ne lipseste practica, exercitiul iertarii. Prin urmare, e bine sa invatam sa rezolvam aceasta problema dificila. Daca supararea a depins in mai mare masura de celalalt, iertarea depinde de noi.

 

Rezistenta la iertare

Imagina-ti ca in fata ta se afla un om pe care nu-l poti ierta.  Ceea ce te tine si te opreste de la iertarea reala este doar teama ca omul acesta iti poate provoca din nou durere. Teama aceasta este rezistenta la iertare.

Daca renunt la ranchiuna impotriva celui din fata mea, nu inseamna ca am incredere deplina in el. Iar daca inteleg acest lucru, este posibil sa ma apropii de vindecare. Chiar daca persoana care a savarsit raul, nu regreta ceea ce a facut, asta nu inseamna ca nu il pot ierta.

Un lucru util ar fi sa te gandesti la calitatile pozitive ale celui ce ti-a gresit, la lucrurile bune pe care le-a facut, ca om.

Daca exista o cat de mica lumina, incearca sa o derulezi in minte, inlocuind astfel emotiile negative, conservate in coltul intunecat al memoriei.

Energia pe care o cheltui tinand minte doar raul care ti s-a facut, iti poate afecta sanatatea. Aceste resurse mentale ar putea fi utile daca le folosesti pentru cei care iti sunt dragi.

 

Neinduplecarea

Daca o persoana regreta ca v-a jignit, atunci nu uitati ca refuzul iertarii este un mare rau si o adevarata tortura. Incearca sa ierti si fii perseverenta. Nimic nu se intampla instantaneu.

Nu poti ierta usor si rapid, de aceea exercitiul este unul de durata. Unele insulte il pot macina pe un om de-a lungul multor ani, iar noile lovituri vor adanci si mai mult durerea neiertarii.

 

Sursa trairilor negative

O persoana plina de resentimente ascunde in suflet dorinte nerezolvate. De aceea, mai intai trebuie sa ne concentram atentia pe cauza adevarata a ceea ce ne-a suparat. Incearca sa vorbesti cu cel care ti-a gresit sau cu prietenii lui, cei care il vorbesc de bine.

Incearca sa faci ceva bun, pentru cineva furios. Pentru multi, acest lucru este extrem de dificil, dar cu siguranta ca va aduce o alinare enorma. Incearca sa iti amintesti daca te-ai simtit vinovata atunci cand cineva te-a ranit.

Descopera sursa acestui sentiment de vinovatie. Nu uita, convingerile noastre cele mai puternice pot fi o bariera in calea neiertarii, iar o mare sursa de suferinta si de sclavie emotionala sunt teama si vina.

Iertarea este un act de iubire in sine si singura modalitate de a ne vindeca ranile, chiar daca uneori cicatricea ramane. Desigur, se pot gasi multe motive si justificari pentru a nu ierta, dar cele mai multe nu sunt adevarate.

 

De ce nu iertam?

Atunci cand nu iertam, creste in noi un sentiment de auto-importanta. Ni se pare ca suntem superiori celuilalt atunci cand spunem: Orice ar spune si ar face, eu nu pot ierta.

Din cauza mandriei ranite se aprinde in suflet flacara care alimenteaza prejudiciul suferit, cea care ne reaminteste ca nu putem ierta. Numai ca, intre timp, cel care sufera acumuleaza din ce in ce mai multa otrava emotionala.

Invatam, de asemenea, sa-l pedepsim pe cel care ne-a ofensat. Cand ne suparam, ne comportam precum un copil care are un acces de furie.

Daca reusesti sa lasi mandria in pace, iti va fi mai usor sa ierti, dar si sa iti ceri iertare. Multe relatii sunt vindecate cu iertare. Iar daca ranile noastre sunt inca dureroase, inseamna ca nu am iertat.

Ranile raman in inima pentru a ne aminti ce trebuie vindecat in noi. Raman pana cand vom lua masuri cu noi insine. Intentia simpla de a ierta sau de a fi iertat este suficienta pentru ca vindecarea sa se intample. Decizia si libertatea alegerii ne apartin.

 

De Angelica Agachi, psiholog

aagachi@gmail.com

Tel: 0746.014.567

Foto: 123rf.com

 

 

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
De ce este importanta iertarea
De ce este importanta iertarea

Indiferent de prejudiciile care ni se aduc, rolul iertarii este in primul rand o revenire catre sine si nevoile de baza. Permitand iertarea, acceptam greselile celor din jur si nu ramanem blocati in frustrare si nefericire.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste