De ce renunti asa de usor?

Unii se entuziasmeaza fata de un proiect atat de repede, incat… le dispare interesul. Valsul neintrerupt de obiective, job-uri sau relatii amoroase ii protejeaza de rutina si de plictiseala, spun ei. Dar ce ascunde, in realitate, aceasta sete de noutate ?

 

Schimbarea locului de munca, a partenerilor, a modei – lucrurile acestea sunt banale astazi. Daca acest comportament permite acumularea de experiente,  poate exprima si o dificultate profunda in a te atasa si a construi.

 

O mostenire din copilarie?

Pentru unii, aceasta singularitate devine simptom. „Nu termin niciun proiect la timp. Ceea ce imi place, nu este sa reusesc, ci sa fac zece lucruri in acelasi timp. Am impresia ca traiesc mai multe vieti si ca nu-mi ramane nimic necunoscut, spune A., 30 de ani.

„Aceste persoane au deseori dificultati in a se concentra asupra a ceea ce fac si, contrar a ceea ce am putea crede, nu profita deloc de momentul prezent: devoreaza placerea, dar nu o savureaza. Vor tot timpul altceva decat ceea ce au.

Sunt «toxicomani ai noutatilor», incapabili sa creeze o legatura de durata cu sursa lor de placere. Pentru cel inconstant, placerea mai mult alimenteaza frustrarea, decat s-o compenseze.

Poate pentru ca, in copilarie, dorintele i-au fost satisfacute chiar inainte de a le exprima? Totodata, el sau ea nu a invatat sa recunoasca ceea ce voia cu adevarat.

 

Teama de pierdere?

Unii se plictisesc atat de repede de partenerii lor, incat ii parasesc la fel de repede pe cat i-au cunoscut. Aceasta plictiseala nu are nimic de-a face cu personalitatea celorlalti, nici cu o oboseala reala legata de rutina. In realitate, plictiseala nu este aici decat un pretext, care ascunde altceva: frica de angajament.

Acest comportament este caracteristic celor care au fost foarte atasati de unul dintre parinti si refuza sa se desprinda de aceasta relatie esentiala a copilariei lor.

Nu vor sa accepte substituenti, refuza sa iubeasca pe oricine altcineva. Aceasta fidelitate inconstienta explica, in mod paradoxal, multitudinea lor de experiente si exprima o teama de dependenta afectiva. Dar refuzarea atasamentului condamna la singuratate.

 

Sfat pentru anturaj

Daca traiti cu un instabil, experienta v-a invatat ca nu exista repaus. Nu il urmariti in toate nebuniile si schimbarile sale bruste de atitudine, ci pastrati o anumita distanta, lasandu-i spatiu pentru temperarea deceptiei care urmeaza sa vina.

Triumfalismul, cu aerul de „ti-am spus eu, nu este deloc recomandat: acela care renunta usor, orice s-ar spune, sufera, de asemenea, de instabilitate. Cu alte cuvinte, luciditatea nu trebuie sa excluda rabdarea.

In relatiile amoroase, a sti sa dai dovada de autonomie, este o metoda eficace de a relansa dorinta partenerului, ceea ce il face sa inteleaga ca nu este indispensabil, asa precum credea.

 

Instabilitatea

Cu toate astea, este acelasi resort care actioneaza in toate aceste cazuri. Plictisul de lucruri inseamna, pana la urma, plictisul de oameni.

Instabilitatea, oricare ar fi domeniul in care se manifesta, afecteaza intotdeauna relatiile umane.  Este o caracteristica a anumitor personalitati, care nu pot gasi placerea decat intr-o reinnoire perpetua.

De ce aceasta sensibilitate crescuta la plictiseala? La un prim nivel, putem considera ca este vorba de o trasatura de caracter: unii nu suporta monotonia, in timp ce altii nu gasesc placere decat in rutina.

 

Ce este de facut

Sa stii unde te afli

Esti instabil si vrei mereu altceva: a parasi in mod sistematic partenerii si prietenii nu este legat de personalitatea lor, ci de a ta. Vrei sa vezi daca este posibil sa dispari fara prea multe regrete? Este aceasta instabilitate sursa suferintei? Are cumva repercusiuni?

 

Nu mai idealiza

Avem tendinta sa credem ca ceea ce ravnim o sa ne faca mai fericiti. Aceasta idealizare este normala, dar e mai bine sa ne pastram o anume rezerva: nu obiectul (sau persoana) real ne atrage, ci mai degraba imaginea (falsa) pe care o avem. Relativizarea ne permite sa limitam o eventuala deceptie.

 

Obiective

Odata ce repetitia a fost identificata, ia-ti un angajament fata de tine. Pentru a rupe spirala plictiselii. Decide sa ramaneti cel putin un an sau chiar mai mult. De exemplu, sa te vezi cu aceeasi persoana de mai multe ori pentru a pune relatia pe temeiuri mai profunde.

 

Gaseste-ti o pasiune

O pasiune deschide noi orizonturi. Dar nu ajunge doar inflacararea. Din contra, trebuie sa depasim momentul pentru a profita de tot ceea ce ne poate aduce o activitate – o pasiune, in fond, se construieste in timp.

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
De ce renunti asa de usor?
De ce renunti asa de usor?

Unii se entuziasmeaza fata de un proiect atat de repede, incat… le dispare interesul. Valsul neintrerupt de obiective, job-uri sau relatii amoroase ii protejeaza de rutina si de plictiseala, spun ei. Dar ce ascunde, in realitate, aceasta sete de noutate ?

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste