De ce ziua nu are 26 de ore

Octavian Pantis este autorul unei carti cu titlu haios: Musai List. Un must list cu accent ardelenesc despre ceea ce trebuie facut pentru a mai castiga ceva timp.

 

Psychologies: Cuvantul-cheie in a obtine mai mult timp pentru… orice?

Octavian Pantis: Cuvantul-cheie este „alegerea. Este important sa stii ca exista atat de multe lucruri pe care le-ai putea face, incat nu ai vreme pentru toate, asa ca e important sa alegi ce faci si ce nu, sa decizi ce e valoros pentru tine si ce e mai putin valoros. Odata facuta alegerea, fii relaxat fata de lucrurile carora ai decis sa nu le faci loc.

 

De ce ni se cere sa ne obisnuim cu incertitudinea?

O.P.: Niciodata nu poti spune ca stii totul. Asa ca e pacat sa tot amani decizii pana cand vei avea certitudinea ca pasul pe care te pregatesti sa-l faci are toate conditiile favorabile. Daca vrei sa faci un MBA, sa incepi o afacere, sa-ti cauti un alt loc de munca, sa-ti cumperi un apartament sau sa incepi vreun alt proiect mare, nu zice nimeni sa te arunci cu capul inainte fara niste analize. Dar, intre a analiza si a spera sa stii tot ce se poate sti, e o cale lunga. Chiar daca avem acum la indemana mai multa informatie decat au avut cei de dinaintea noastra, incertitudinea e inca la ea acasa. Un mod bun de a te relaxa si de a avansa in proiectele tale e sa te imprietenesti cu ea si sa poti accepta o oarecare doza de necunoscut.

 

Cum se poate castiga mai mult timp pentru activitatile care ne fac placere?

O.P.: Exista doua moduri cu efect imediat prin care poti petrece mai mult timp cu hobby-urile, familia sau alte activitati placute. In primul rand, aceste activitati trebuie strecurate in agenda chiar daca timpul disponibil acolo nu e prea mare. Nu are rost sa spui „eu, daca nu alerg cel putin o ora, mai bine nu alerg deloc. Bine, sa fii sanatos, dar, daca acum ai totusi o fereastra de 30 de minute, parca mai bine alergi decat sa te plangi ca nu ai o ora.

Daca iti place sa citesti, poarta cu tine o carte buna tot timpul. Poate ca ai de asteptat un pic la dentist si, in loc sa-ti tot verifici e-mail-urile sau sa citesti ziare pe telefon, mai bine te mai cufunzi un pic in carte. In al doilea rand, aceste activitati pot fi planificate. Poate zici intr-o sambata: „Ar fi mers un film sau un spectacol acum, dar cred ca nu gasim bilete sau „ce buna ar fi fost o cina la restaurantul acela, dar fara rezervare n-ai ce cauta pe-acolo. Ce poti face este sa te gandesti ce zile urmeaza, ce-ai putea face si cum te-ai putea pregati. Nu e nevoie sa-ti faci un plan la minut pentru weekend, ar fi exagerat, dar poti rezerva cu cateva zile inainte un teren de tenis, niste bilete la un spectacol bun sau o masa la restaurantul favorit.

 

E buna rutina la ceva? La ce?

O.P.:Daca te obisnuiesti sa faci anumite acti¬vitati in aceleasi zile si pe la aceleasi ore, efortul de a le face e tot mai mic, intrucat ele sunt deja parte dintr-un „tempo al vietii tale. Alergarea sau lectura de dimineata, ora de franceza de vineri sau povestile de seara cu copiii curg natural. Rutina e puternica si o poti folosi in avantajul tau atunci cand vrei sa pui mai multe activitati valoroase intr-o saptamana.

Ea poate lucra insa si in dezavantajul nostru: e greu pentru unii sa nu stea seara la televizor, pentru ca s-au obisnuit asa, si-au facut rutina unei cine copioase urmata de defilarea nu foarte interesanta a canalelor TV prin fata ochilor, pana cand, la un moment dat, semiadormiti, se muta in dormitor. Se gandesc ca poate ar trebui sa citeasca ceva, dar decid repede ca nu e momentul acum. Poate si tu ai anumite rutine neproductive. Cu cat scapi mai repede de ele, cu atat mai bine. Iar modul cel mai bun sa scapi de ele este sa le inlocuiesti cu rutine placute sau utile.

 

Cum te motivezi mai bine (daca nu exista o presiune exterioara in acest sens)?

O.P.: Viata ni se scurge printre degete, cate putin in fiecare zi. Cat timp ai impresia ca mai ramane destula, nu esti foarte preocupat sa valorifici fiecare moment. Daca poti face cumva sa-ti dai seama intr-un mod cat mai puternic ca fiecare zi trecuta e buna trecuta, atunci vei avea motivatia de a o folosi din plin. Pentru unii, lectura unei carti este imboldul potrivit; pentru altii, o discutie cu un om varstnic si bolnav este semnalul de alarma; pentru altii, bucuria din privirile copiilor e suficienta pentru a inchide definitiv televizorul.

 

Ce e mai important la mediul de lucru pentru a ne mari randamentul?

O.P.: Este esential sa identifici care sunt acele sarcini care contribuie cel mai mult la atingerea rezultatelor asteptate si sa te concentrezi cat mai mult pe ele, reducand, chiar eliminand, orice altceva. Contraproductivitatea inseamna sa te ocupi de tot ceea ce-ti apare in fata, cu speranta ca, respingand repede si cat de cat bine mingile care vin inspre tine, vei reusi ca macar pe una sa o bagi in poarta. Desigur ca trebuie sa raspunzi la e-mail-uri, sa mai stai de vorba cu cate un coleg, sa mai participi la cate o sedinta, dar trebuie sa ai clar in minte care sunt acele activitati care genereaza cele mai multe rezultate. Dandu-le lor intaietate si lasand pentru mai tarziu in zi activitatile celelalte, vei constata in curand ca esti printre cei mai productivi din echipa.

 

E bun perfectionismul la ceva?

O.P.: Atunci cand lucrezi la un proiect cu miza mare, atunci cand vrei ca o lucrare sa iasa foarte bine, perfectionismul e ceea ce iti trebuie pentru un 10 plus. Pentru multe alte activitati cotidiene insa, perfectionismul ia timp, timp care ar putea fi folosit in alta parte. Daca stai 20 de minute sa aranjezi un tabel (chenare, bold, dimensiune coloana etc.), in timp ce persoana care primeste tabelul are nevoie doar de informatia seaca si de nimic altceva, atunci, probabil, puteai face ceva mai bun cu cele 20 de minute. Alege-ti cu grija zonele in care sa stai pana la ultimul detaliu, pentru a impresiona. Trebuie sa ai cateva, dar nu te poti ocupa in acelasi fel de toate activitatile, decat cu pretul de a nu mai avea timp suficient pentru altceva.

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
De ce ziua nu are 26 de ore
De ce ziua nu are 26 de ore

Octavian Pantis este autorul unei carti cu titlu haios: Musai List. Un must list cu accent ardelenesc despre ceea ce trebuie facut pentru a mai castiga ceva timp.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste