Decizii proaste: Cum să te ierți pentru propriile greșeli

Cu toții luăm decizii proaste. Indiferent de rezultat însă, putem învăța să trăim cu ele și să ne iertăm pentru greșeli.

Citește și:

Învață să nu mai ai regrete

Reziliența: cum ne îmbunătățim forța emoțională în fața obstacolelor

Iertarea este destul de greu de practicat cu alții, dar și cu noi însene. Poate chiar în privința altora tindem să fim mai permisive, să trecem cu vederea, să găsim scuze și resurse să depășim un eșec, o dezamăgire, o suferință. În privința noastre suntem deseori mai aspre, pentru că de la noi avem așteptări mai mari.

Într-un experiment, persoanele implicate au fost rugate să anticipeze timpul necesar îndeplinirii unei sarcini dificile de către ele însele. Marea majoritate a anticipat un timp mai scurt, iar sarcina nu a fost îndeplinită sau a presupus stres și un consum energetic foarte mare.

Atunci când au avut de anticipat o sarcină pentru a fi împlinită de alții, timpul alocat a fost mai permisiv, iar asta nu în urma experienței personale, întrucât ambele solicitări au fost făcute simultan. Acest lucru se întâmplă întrucât pe noi avem tendința de a pune mai multă presiune. De la noi însene avem cele mai mari așteptări, de unde și dezamăgirile profunde în urma unui eșec.

 

Decidem pe baza emoțiilor

Este recomandat să nu luăm decizii impulsive, să gândim întregul proces, să ne acordăm timp și spațiu pentru a gestiona avantajele și dezavantajele fiecărei decizii. Uneori, acest lucru pare imposibil, mai ales când termenele sunt scurte și trebuie să decidem pe loc.

În astfel de situații, deseori, ce putem face este „damage control'. Respectiv, să alegem astfel încât, dacă rezultatul este nefavorabil, putem gestiona mai bine eșecul, rezultatul negativ. Dar încărcătura emoțională rămâne. Ideea că am greșit, că am ales prost… că nu ne pricepem.

Când vine vorba despre muncă, o componentă importantă este părerea celorlalți: „Cum mă vor vedea în continuare ca pe un bun profesionist?'. Dar aici, putem interveni anticipativ.

Tu cum reacționezi când altcineva greșește? Atunci când un coleg ratează un proiect sau face o gafă de proporții, variantele sunt: te superi, îl acuzi, manifești dezamăgire sau i te alături pentru a corecta sau gestiona rezultatul. Îi oferi sprijin necondiționat? Poate o astfel de atitudine manifestată față de alții o poți pune în practică și pentru tine însăți.  

 

Asumă-ți propriile decizii

Ai două variante și nu știi ce să alegi? Deseori vei înclina către cea care apelează la latura ta emoțională. Sau la cea pe care o „intuiești/simți' ca fiind mai potrivită.

Ce nu faci însă, este să analizezi dacă decizia respectivă este în acord cu ceea ce simți, ce ai nevoie, ce îți dorești în momentul respectiv.

O astfel de conștientizare te ajută să accepți orice rezultat, întrucât ai făcut fix ce era în acord cu tine într-un moment dat. Să știi să îți asumi inclusiv posibilitatea eșecului, este primul pas către a te ierta mai ușor pentru greșeli, pentru decizii proaste.

Nu suntem perfecți, iar așteptările cele mai injuste le avem de la noi înșine. Vom greși, iar să știm să ne iertăm este esențial. Iertarea nu înseamnă uitare, înseamnă să înveți de pe urma unor eșecuri, astfel încât să mergi mai departe cu un bagaj mai mare de cunoștințe, inclusiv despre tine însuți.

Nu degeaba se spune ca înainte de orice decizie să încerci să te raportezi la tine în viitor: cum te vei simți cu această decizie peste 10 zile, 10 săptămâni, 10 ani? Poate astfel, reduci și din presiunea pe care o pui pe tine în anumite situații.

Să fim serioși, oricât de importantă este o sarcină pe moment, care e relevanța ei pe termen lung? Iar dacă ai de luat o decizie importantă, cu efect îndelungat, atunci evită emoțiile și acordă-ți timp pentru a o evalua cât mai rațional.

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Decizii proaste: Cum să te ierți pentru propriile greșeli
Decizii proaste: Cum să te ierți pentru propriile greșeli

Cu toții luăm decizii proaste. Indiferent de rezultat însă, putem învăța să trăim cu ele și să ne iertăm pentru greșeli.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste