Depresia funcțională: indicii ale instalării depresiei și cum o putem controla

Contrar așteptărilor, depresia poate lua forme subtile, de aici incertitudinile și chiar negarea ei. Iată cum arată depresia funcțională și cum putem să o gestionăm corect.

Citește și:

Cum ne putem ajuta sa iesim din depresie

Cum ajutam un partener cu depresie

 

Tristețea profundă, lipsa de energie, izolarea și evitarea activităților plăcute sunt adeseori plasate în extreme atunci când vine vorba despre identificarea depresiei, iar în consecință puține persoane conștientizează cu adevărat momentul în care se instalează o formă ușoară a depresiei.

În plus, chiar dacă o persoană conștientizează că ceva nu este în regulă în felul în care se simte și funcționează, adeseori va avea tendința să nu își asume suferința și să o pună pe seama stresului cotidian, oboselii acumulate sau să ignore simptomele sub pretextul că nu mi se poate întâmpla mie'.

Depresia funcțională se referă la formele ușoare ale depresiei și cuprinde simptome mai puțin debilitante – însă care cu siguranță afectează și alterează viața persoanei care adeseori nici nu știe că o trăiește: sentimentul că totul este greu și dificil, lipsă motivației, perspectiva pesimistă asupra viitorului și prezentului, tendința de izolare, oboseala – toate ascunse sub masca zâmbetului și a atitudinii care spune că totul este ok.

Persoanele cu depresie funcțională pot fi atente la felul în care se prezintă vestimentar, pot fi zâmbitoare, se pot adapta provocărilor locului de muncă și pot fi chiar performante în unele situații, lăsând în plan secund sentimentul de izolare și lipsa de sens, lipsa planurilor și a motivației din viața personală.

În acest sens, riscul de apariție a complicațiilor în cazul depresiei funcționale este ridicat  întrucât nimeni, cu excepția persoanei în cauză, nu știe cu adevărat ce emoții și gânduri sunt de fapt în interior.

Depresia funcțională poate fi trăită ca o stare de supraviețuire și nu de bucurie de viață, persoana în cauză simțind că mai degrabă face față' vieții, și nu că se bucură de ea.

Cu alte cuvinte, dacă trăiești o perioadă în care îți este greu să te bucuri de lucrurile bune care ți se întâmplă, în care ai puțină energie pentru activitățile pe care le desfășori în mod current și dacă îți pui la îndoială capacitățile, abilitățile și chiar viitorul, află că există variante prin care te poți ajuta.

Chiar dacă vorbim despre depresia funcțională – iar asta înseamnă că da, reușești să faci față activităților zilnice, aceasta are nevoie de tratament adecvat pentru ca tu să îți împlinești cu adevărat potențialul. Pentru asta:

Observă-ți corpul și încearcă pe cât posibil să te alimentezi corect și să faci efort fizic. 

Ia-ți în considerare tendința de autoizolare (dacă exista) și observă dacă apare nevoia de a limita relațiile pe care le ai în prezent.

Păstrează-ți prietenii aproape și comunică-le, atât cât îți este confortabil, despre felul în care te simți. Dacă este cazul, le poți spune faptul că te simți obosit/ă, trist/ă sau că ai o perioadă mai grea.

Găsește un hobby sau o activitate pe care să o desfășori cu plăcere și care, ideal, să te pună în contact cu alte persoane.

Păstrează atenția la proporții: observă câte ore lucrezi, câte dormi, cât și cum ai tendința de a te alimenta, cât ți se schimbă rutina zilnică.

În cazul în care observi schimbări importante, care rezistă eforturilor tale de intervenție și care îți afectează în mod negativ viața, consultă un specialist.

Informează-te din surse sigure si consultă un specialist daca simti că ai nevoie de ajutor: fie ca abordezi o persoana pe care tu o identifici, fie ca soliciti o recomandare de la un prieten sau medic, este important sa primesti sustinere specializată, adaptată nevoilor tale din aceasta perioadă.

Psihoterapia este eficientă nu doar in tratamentul depresiei, dar și in prevenirea complicatiilor ulterioare.

 

De Livia Căciuloiu, psihoterapeut, practician EMDR- nivel A

www.psihomedeor.ro

Tel.: 0742.024.642

Foto: 123rf.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Depresia funcțională: indicii ale instalării depresiei și cum o putem controla
Depresia funcțională: indicii ale instalării depresiei și cum o putem controla

Contrar așteptărilor, depresia poate lua forme subtile, de aici incertitudinile și chiar negarea ei. Iată cum arată depresia funcțională și cum putem să o gestionăm corect.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste