Depresia postpartum

Depresia postpartum pare sa fie determinata de modificarile hormonale bruste care apar imediat dupa nastere, stresul legat de nastere sau constientizarea responsabilitatilor pe care le presupune rolul de mama. Afla cu ce se mai asociaza si aceasta si cum o putem combate.

 

Anumite stari precum insomnia, somnolenta, iritabilitatea, plansul, modificarile de dispozitie sau sentimentul de coplesire pe care il simt mamicile in primele zile dupa nastere sunt normale. Aceste stari dispar in cel mult doua saptamani, atunci cand modificarile hormonale se mai atenueaza.

Insa nu trebuie confundata depresia postpartum cu baby blues-ul care apare la doua-trei zile de la nastere, acea depresie tranzitorie postnatala caracterizata prin labilitate efectiva, plans nemotivat, tristete si iritabilitate, ce poate tine si pana la doua saptamani.

 

Asocierea cu alti factori

Depresia post partum poate fi asociata si cu alti factori precum: o forma de depresie anterioara, o sarcina pierduta sau nasterea unui fat mort, stresul excesiv la care a fost supusa mama pe perioada sarcinii, un bebelus mai solicitant sau nasterea unui copil cu un grad de handicap, infirmitate, nasterea prematura, probleme in relatia de cuplu sau cu propria mama, ori lipsa unei persoane de incredere cu experienta care o poate ajuta pentru inceput cu bebelusul, probleme sociale (lipsa resurselor financiare, somajul, renuntarea la cariera pentru a putea creste copilul).

 

Simptome

Depresia post partum poate aparea la patru-sase saptamani dupa nastere la aproximativ 10% dintre mame. Este o forma destul de severa si poate fi recunoscuta dupa o serie de simptome specifice: dispozitie depresiva, plans facil, sentiment de gol interior, lipsa de speranta, absenta placerii din toate sau aproape toate activitatile zilnice, oboseala extrema si dificultati de concentrare, sentimentul de tristete pregnant in cea mai mare parte a timpului, stari anxioase, incapacitatea de a se bucura de viata, frica de a nu face rau copilului, posibila lipsa de interes fata de copil, insomnia, modificari de apetit sau greutate (de obicei scazute), lipsa sau diminuarea dorintei sexuale, tot felul de dureri difuze, uneori pot aparea si ganduri suicidare.

 

Tratamentul

Consta in psihoterapie si medicatie, iar cazurilor mai grave li se recomanda spitalizarea. Pentru dezvoltarea normala a copilului, pentru ca mama sa isi regaseasca echilibrul interior este important ca tratamentul sa inceapa imediat dupa diagnosticare, astfel incat implicatiile depresiei sa fie cat mai mici pentru intreaga familie. Tatal care merge la consiliere psihologica (doar daca este necesar) va intelege mai usor starile prin care trece sotia lui, o va putea sprijini  si comunica cu ea mai facil.

 

Autor: Constantin Cornea, psiholog

Clinica Psievolution

 

Foto: Shutterstock

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Depresia postpartum
Depresia postpartum

Depresia post partum pare sa fie determinata de modificarile hormonale bruste care apar imediat dupa nastere, stresul legat de nastere sau constientizarea responsabilitatilor pe care le presupune rolul de mama. Afla cu ce se mai asociaza si aceasta si cum o putem combate.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste