Despre femei si feminism, astazi
Ce mai fac feminismul si feministele? A fost oare inteleasa lupta lor? Nu prea, desi efectele sunt castiguri vizibile. Dimpotriva, unii vorbesc cu dispret despre feminism. Sigur, o fac din ignoranta, se stie. Sa vedem insa ce mai inseamna acest concept inca viu si activ. Oana Baluta este conferentiar la SNSPA. Am intrebat-o despre feminism, castigurile acestuia, luptele care raman de dat in Romania etc. Pentru ca sigur mai sunt lucruri de castigat, care sa le faca femeilor viata mai usoara si mai agreabila.
Psychologies: Care mai sunt cauzele pentru care lupta feministele din Romania?
Oana Baluta: Cauzele intelese ca probleme cu care se confrunta femeile in Romania sunt diverse si numeroase, de pilda: violenta asupra femeilor, participarea pe piata muncii, armonizarea vietii de familie cu cariera, drepturi sexuale si reproductive, reprezentari ale femeilor in mass-media, participare si reprezentare politica etc.
Vreau sa mentionez ca diferite au fost si strategiile dezvoltate de feministe (si feministi) in acesti ani: cercetari ample, studii tematice, interventii in legislatie, amendarea politicilor publice, campanii de constientizare la nivelul cetatenelor etc.
In ultimii ani, organizatiile neguvernamentale feministe s-au mobilizat puternic in sfera prevenirii si combaterii violentei asupra femeilor, a accesului la drepturi sexuale si reproductive, a combaterii discriminarii cu care se confrunta diferite grupuri de femei, de pilda femeile rome, iar toata implicarea si munca lor au dat roade.
Subliniez rezultatele pozitive pentru ca as vrea sa iesim din cercul acesta vicios de „nimic nu se schimba“. Desigur, exista o lentoare considerabila la nivelul transformarilor, dar aceasta se datoreaza decidentilor politici, care imi pare ca traiesc in turnul lor de fildes si nu inteleg ca multe din revendicarile si cauzele feministe sunt o problema de viata si de moarte pentru femei in viata cotidiana.
La fel imi pare ca, de prea multe ori in actiunile si discursuri lor, politicienii se raporteaza la niste „femei imaginate“ si uita ca deciziile ori lipsa lor afecteaza femeile reale, in carne si oase. Voi explica, pentru a fi limpede, absurdul situatiei pornind chiar de la o tema care a mobilizat multe energii in acesti ani.
Violenta asupra femeilor, desi o incalcare flagranta a drepturilor femeilor care imbraca forme de abuz de netolerat, a fost greu legiferata in Romania:
abia dupa 13 ani de regim democratic, au trecut alti noua ani pentru ca legea sa prevada ordinul de protectie, numai dupa ce ONG-urile s-au mobilizat fantastic si au recurs la proteste de strada, au trimis nenumarate scrisori decidentilor politici.
Dar la nivel politic, in continuare, exista jocul acesta „de-a baba oarba“, desi aici vorbim despre viata si moarte, cum spuneam. Cadrul institutional prezent reflecta oscilatiile decidentilor politici: in martie 2014, Guvernul a emis „ordonanta uitarii“, cum am numit-o eu intr-un articol.
A desfiintat Directia „Protectia Copilului“ din Ministerul Muncii, care avea, printre atributii, prevenirea si combaterea violentei in familie, si a infiintat Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului si Adoptie, dar nu a inclus si atributiile privind violenta in familie.
In prezent, nu exista, din punct de vedere legislativ, nicio institutie care sa aiba ca sarcina implementarea strategiei nationale pentru prevenirea si combaterea violentei in familie.
Sa mai mentionez faptul ca Guvernul a semnat de curand Conventia de la Istanbul, dupa alte interventii ale ONG-urilor de profil, dar Parlamentul inca nu a ratificat-o?!
De ce este feminismul privit cu neincredere? Care sunt confuziile care se fac legat de acest concept? Atunci cand oamenii aud ca cineva e feminist/a, stramba din nas. De ce?
O.B.: Mie mi s-a facut lehamite de aceste reactii, ma intreb in contextul acesta si de ce este privita democratia cu neincredere, de ce valori precum libertate, dreptate, egalitate, echitate genereaza confuzii?!
I-as intreba pe cei care stramba din nas, ce stiu ei despre feminism, daca sunt constienti/constiente ca accesul femeilor la drepturi se datoreaza feminismului, ca aceasta ideologie/miscare a cerut modificarea cadrului legislativ, a institutiilor in asa fel incat acestea sa reflecte interesele si nevoile femeilor.
Accesul la educatie, drepturile politice, drepturi ale femeilor la nivelul familiei, participarea neingradita pe piata muncii, politizarea violentei asupra femeilor (inclusiv a violului) si multe altele sunt cerinte ale feminismului, nu sunt urmarea unei constiinte nefeministe.
Femeile au acum niste drepturi pentru ca, anterior, alte femei, sprijinite si de barbati, au vorbit despre nedreptatea facuta femeilor ca dominanta istorica, religioasa, legislativa. Si s-au organizat de-a lungul anilor ca sa faca lumea mai cu dreptate si pentru femei.
Dar, desigur, trebuie sa cunosti si aceasta istorie a drepturilor femeilor, adica propria ta istorie ca femeie ori istoria mamei tale, a prietenei, a sotiei, a fiicei tale, ca sa intelegi contributia majora a feminismului. De dragul „exercitiului istoric“, stim cine a fost si ce au facut Calypso Botez sau Sofia Nadejde, sau Elena Meissner?
Cei care au probleme cu faptul ca femeile pot face propriile lor alegeri in viata pentru binele lor, in functie de preferintele lor si de ceea ce le implineste pe ele ca indivizi, da, vor digera mai greu ori deloc feminismul.
Sistemul acesta de gandire scoate oamenii (femei si barbati) din zonele lor de confort si spune ca femeile nu sunt niste „anexe“ ale barbatilor ori ale ideologiilor politice, ori ale statelor.
