Despre trauma si schimbare

Nu multa lume stie ca trauma psihica poate afecta o viata intreaga daca nu este abordata, tratata… Dar ce mai este considerat „trauma? Cateva raspunsuri de la Diana Vasile, presedinte al Conferintei Nationale de Psihotraumatologie.

 

Psychologies: Ce s-a mai descoperit in materie de trauma si terapii pentru trauma?

Diana Vasile: In cadrul Conferintei Nationale de Psihotraumatologie CNPT 2013 care a avut loc in 2-3 noiembrie la Bucuresti, am organizat o masa rotunda la care au participat specialisti din mai multe domenii ale psihologiei din Romania, Marea Britanie, Franta, cu scopul de a pune laolalta informatii despre ce inseamna trauma psihica.

Am ajuns la concluzia ca trauma psihica este o experienta traita, care presupune durere, un sentiment profund de neputinta de a reactiona si necesitatea de a activa mecanisme psihice de protectie, nu de dezvoltare. Este important sa nu confundam trauma cu evenimentul care o produce.

Dupa traumatizare, mecanismele de dezvoltare psihica si cele de protectie fata de durerea si neputinta traite se vor combina. Ca urmare, se vor manifesta emotii, ganduri si comportamente care, partial, vor fi in acord cu nevoile si scopurile persoanei, dar, pe de alta parte, vor fi nepotrivite cu realitatea persoanei si a mediului ei. De aceea, dificultatile relationale, simptomele si bolile, fizice sau psihice, vor fi indiciul unor rani nevindecate.

Un alt aspect discutat si cu un grad mare de noutate au fost traumele colective. Exemplul Romaniei in ceea ce priveste experientele traite in timpul comunismului (avorturile, ingradirea libertatii de expresie, limitarea satisfacerii nevoilor de baza pentru existenta, pedepsele, tortura) a fost alaturi de cele ale altor state: Germania, Rwanda, Israel, Japonia.

Cu totii am agreat ca exista inca multe aspecte de clarificat atat in privinta traumelor individuale, cat si a celor colective. Terapiile pentru trauma depind in mare masura de definirea si caracterizarea efectelor acesteia. Pana de curand, psihoterapia si consilierea au vizat managementul eficient al simptomelor si echilibrarea existentei persoanei sau grupurilor in contextul existentei traumelor si evenimentelor traumatice.

Recent, datorita dezvoltarii si aparitiei de noi informatii cu privire la psihicul uman, la vulnerabilitatile si capacitatile acestuia, incepe sa putem contura o psihoterapie care sa abordeze vindecarea traumelor si eliberarea (re)surselor de energie psihica blocate in experienta traumatica.

 

Ce noi traume putem identifica in lumea de azi? Exista, de exemplu, o traumatizare prin intermediul media? Ce alt gen ar mai fi (traume „noi)?

D. V.: Putem vorbi azi de noi factori si situatii traumatizante, cum sunt imaginile media sau cele din mediul online. Ele genereaza rani psihice sau restimuleaza traume deja existente, prin pozitia de martor al privitorului.

Ca tipuri noi de traume sunt definite, de catre psihologul si profesorul Franz Ruppert din Germania, trauma de atasament, trauma simbiotica si trauma sistemului de familie.

Acestea se alatura celor deja cunoscute si definite in literatura de specialitate: traumele existentiale (cand viata noastra este pusa in pericol: de cutremure, interventii chirurgicale, boli terminale, avort, neglijare, violenta, razboi, tortura), traumele de pierdere a functionalitatii fizice sau psihice (cauzate de boli, accidente, imigrare, emigrare), traumele de pierdere a fiintelor dragi (prin separare, abandon, divort, deces).

Noile tipuri de traume propuse de profesorul Ruppert se refera la specificul experientei proprii de traire, de ruptura psihica, simtit in relatiile noastre primare de atasament (cu mama, cu tatal, cu ceilalti membri ai familiei), precum si la trairile traumatice din cadrul sistemelor de familie, violente sau haotice.

Ce vreau sa subliniez, insa, este ca se continua cercetarile si se incearca aceasta clarificare a tipurilor de trauma psihica de catre toti specialistii din domeniu, aceasta fiind si una dintre cele mai valoroase concluzii ale mesei rotunde din cadrul CNPT 2013.

 

Ce noi traume exista in Romania de azi?

D. V.: Nou este faptul ca incepem sa constientizam si sa luam masuri pentru ameliorarea efectelor traumelor si, mai ales, pentru prevenirea lor. Este vorba despre masuri medicale, psihoterapeutice, de asistenta sociala, de protectie sociala.

Din pacate, inca ocupam locuri fruntase la numarul evenimentelor traumatice medicale, accidentelor rutiere, abandonului de copii. Rata divorturilor este in crestere, problematica hartuirii si agresiunii la locul de munca incepe sa fie din ce in ce mai evidenta si mai accentuata, dificultatile din politicile sociale de sustinere a persoanelor vulnerabile isi fac vizibile efectele, astfel incat este foarte clar ca avem nevoie de specialisti bine pregatiti in intelegerea dezvoltarii si ranirii psihicului uman, precum si in construirea de masuri educative, vindecatoare si protectoare care sa vizeze persoanele individuale si grupurile.

Citește continuarea pe pagina următoare: 1 2
Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Despre trauma si schimbare
Despre trauma si schimbare

Nu multa lume stie ca trauma psihica poate afecta o viata intreaga daca nu este abordata, tratata… Dar ce mai este considerat „trauma“? Cateva raspunsuri de la Diana Vasile, presedinte al Conferintei Nationale de Psihotraumatologie.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste