Now Reading
7 feste pe care ți le joacă propriul creier

7 feste pe care ți le joacă propriul creier

Credeai că propriul tău creier îți poate juca feste? Mai mult, sunt atât de bine deghizate, încât nici nu le conștientizăm. Iată șapte dintre ele.

Citește și:

Ai probleme cu memoria? Păcălește-ți creierul cu acest exercițiu și îți aduci aminte ce ai uitat

Vrei să-ți crești inteligența emoțională? 5 întrebări pe care să ți le pui la finalul fiecărei zile

Credem că propriul creier este o mașinărie perfectă. Și totuși, ne înșelăm, chiar și atunci când ne propunem să fim atenți, raționali, cerebrali. Astfel de „feste” sunt adunate sub denumirea de bias cognitiv. Și nu odată ne derutează fără măcar să ne dăm seama.

 

Erorile celor informați

Atunci când deții mai multe informații într-un domeniu, îți este foarte greu să apreciezi ce vor înțelege cei care nu au la fel de multe cunoștințe ca tine. Chiar dacă le explici și ai impresia că ești elocvent.

Un studiu a împărțit participanții în două grupuri: un grup căruia i s-a dat o melodie de redat prin bătăi ritmice și alt grup care trebuia să recunoască melodia.

Primul grup a anticipat că cel puțin jumătate dintre participanții incluși în al doilea grup vor recunoaște melodiile. În realitate, doar 2,5% au reușit acest lucru.

Tocmai pentru că cei care dețineau informații (despre ce melodie este vorba) nu au putut aprecia situația din perspectiva celui care nu primește nicio informație.

 

Iluzia modului în care suntem percepuți

Adesea, această iluzie se produce în cupluri. Atunci când ne așteptăm ca celălalt să „știe” cum ne simțim, ce vrem, ce stare avem, ce ne-a supărat… dacă ne-a supărat.

Trăim cu impresia că suntem ușor de citit și că cei din jur văd cu ușurință stările noastre. De exemplu, suntem convinși că anxietatea sau lipsa de încredere sunt extrem de vizibile.

Și totuși, aproape nimeni nu-și poate imagina ceea ce simțim noi… dacă nu vorbim despre aceste lucruri.

 

Tendința de a ne confirma propriul punct de vedere

Nu doar în conflicte și discuții în contradictoriu, ci și în viața de zi cu zi, față de noi înșine, ne place să ne confirmăm credințele și convingerile.

De aceea căutăm acele fapte și informații care sunt în acord cu opiniile noastre.

Alegerea și chiar reamintirea informațiilor este extrem de selectivă. Iar ceea ce nu contrazice punctele noastre de vedere devine prioritar și mult mai ușor de sesizat.

Această tendință are impact nu doar asupra modului în care căutăm anumite informații ci și asupra interpretării și reamintirii lor.

 

Deformarea profesională

Ne amuză, dar mult timp petrecut într-un anumit domeniu de activitate își pune amprenta asupra modului nostru de a aborda lumea, chiar și în afara serviciului.

Practic, am dobândit un set de abilități care ajung să ne definească suficient încât să le utilizăm în orice împrejurare.

De aceea IT-știi caută „erori de sistem” în viața reală, profesorii au tendința de a te corecta și îndruma, iar psihologii își ajută prietenii să găsească rezolvări pentru diverse probleme.

 

Erorile în planificarea acțiunilor

Este un bias cognitiv care ne determină să subestimăm timpul necesar pentru efectuarea unei acțiuni.

Totodată, atunci când ne imaginăm rezultatul final, acesta este văzut într-un mod extrem de optimist.

Mai ales când vorbim despre sarcini care ne sunt oarecum familiare (chiar dacă implică elemente noi).

Interesant este faptul că atunci când planificăm timpul pe care ar trebui să îl aloce o altă persoană pentru îndeplinirea unei sarcini, îl estimăm ca fiind mai îndelungat decât se dovedește a fi în practică.

Creierul nostru are o părere foarte bună despre noi însene…

 

Avalanșa de informații

Studiile demonstrează că tindem să credem informațiile care ni se repetă din diverse surse.

Astfel, vom da crezare știrilor care sunt prezentate de cât mai multe posturi TV sau în presa scrisă, așa cum vom fi de acord cu o opinie distribuită de toți prietenii noștri de pe Facebook.

Informația care prevalează devine brusc credibilă. Chiar dacă e vorba despre OZN-uri.

 

Sindomul Stockholm… al consumatorului

Sindromul Stockholm, pe scurt, ar fi definit ca un atașament (nesătătos) pe care o victimă îl dezvoltă față de abuzatorul său. Este o alianță psihologică apărută din nevoia de supraviețuire.

Interesant este că o putem dezvolta și din poziția de consumator. Spre exemplu, atunci când investim într-un obiect scump, căutăm motive pentru a ne confirma că am făcut alegerea potrivită. Toată lumea vrea să creadă că a fost o investiție înțeleaptă…

Foto: shutterstock.com

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top