Armonizeaza-ti corpul cu spiritul

Armonizeaza-ti corpul cu spiritul
Lasa-ti corpul sa exprime suferintele acumulate. Prin dans, cu ajutorul masajului sau al terapiei Gestalt… Terapiile psihocorporale te ajuta sa te eliberezi de tensiuni si sa reintri in contact cu ceea ce este viu in fiinta ta.

Atunci cand ne simtim prea blocati pentru a lu­cra direct cu corpul nostru, este mai bine sa favorizam cuvantul. Cuvintele re­­in­­­­vie amintiri si, cu ele, reapar sen­zatiile corporale (tensiuni, mirosuri etc.) ce le sunt asociate.

Terapia Gestalt, de exemplu, face sa alterneze verbalizarea cu exercitiul asupra corpului, pentru a ne repu­ne in contact cu tot ceea ce este tru­pesc, viu, dezirabil in noi.

Principiul lor este simplu: innodarea unei relatii mai linistite cu noi in­sine, intelegand astfel de ce ne a­flam in conflict cu propriul corp. Pe parcurs, aceste terapii vor deter­mi­na uneori disparitia unor proble­me fiziologice (ginecologice, hormonale, ORL etc.) care erau, in rea­litate, partea vizibila a impulsurilor si a sentimentelor noastre repri­mate.

„Daca nu suntem vigilenti, se creeaza o adevarata ca­­­masa de forta, care impiedica ori­ce gest armonios, orice libertate de miscare, de expresie, de creativitate. Spontaneitatea, bucuria de a trai ne sunt inhibate. Tensiunile se pot acumula intr-atat, incat, intr-o buna zi, explodam si ne trezim ca nu mai suntem noi insine, scrie Jacques Choque, in ABC-ul relaxarii, Editura Corint, 2003.

1. Terapia Gestalt pentru eliberarea emotiilor

Aceasta terapie urmareste stabilirea unei imagini de sine intregite, in acelasi timp corporala, emotionala si psihologica. Pentru cine: pentru cei pe care ii inhiba o privire din partea celuilalt si care, fiind prizonierii propriilor corpuri si emotii, le este dificil sa-si gaseasca locul. Pentru orice persoana aflata intr-o suferinta psihica ce apare in viata oricui.

Metoda: terapia Gestalt favo­rizeaza mai degraba resimtirea lui „aici si acum'. De exemplu, in cazul in care ne confruntam cu probleme de tipul: „nasul meu este respingator' sau „am ameteli' nu trebuie sa ne intoarcem in trecut, ca intr-o analiza. In timp ce ne evocam problema, terapeutul repereaza situatiile semnificative ale conflictelor noastre interioare. Datorita unor jocuri pe roluri facute in cabinet, in care ne adresam sim­bo­lic celor care au fost importanti in viata noastra (mama, in special), a­ceasta metoda determina aparitia u­nor noi emotii si ganduri, care ne vor ajuta sa ne schimbam comporta­men­tul.

Exprimandu-ne mania, ghemu­­­in­- du-ne, plangand etc., tensiunile psihosomatice care ne blocau se risipesc. Din acel moment, devine posibila impacarea cu propriul corp si ocuparea locului ce ni se cuvine. La terapia Gestalt pot apela persoane de orice varsta. Jocul permite intelegerea originii dificultatilor si experi­men­tarea unor noi solutii de abordare a problemei.

Monodrama (un joc cu sine) invita la exprimarea diferitelor personaje ce exista in interiorul persoanei, fatetele contradictorii ale personalitatii sau aspectele ascunse noua insine.

Unde te adresezi: Societatea de Gestalt din Romania, Bucuresti, telefon 021 /319.69.52. www.gestalt.ro

„I-am adresat toata furia mea
Ina M., 30 de ani, economist

„De cand aveam 12 ani, mama a inceput sa imi spuna sa nu ma ingras, ca nu e frumos. Poate ca stia de la ea insasi, pentru ca formele mele pline de la ea le mostenesc. Am avut probleme de fertilitate mai tarziu din cauza asta. Dar, initial, nu am stiut. Dupa multe tratamente la ginecologie, intamplator am ajus sa fac Gestalt terapie. M-am eliberat in momentul in care am «vorbit» cu mama (inchipuita de o perna din cabinet) si i-am adresat toata furia mea. Terapeuta m-a intrebat ce simt la intrebarea ei: «E oare sarcina o teama de ingrasare?». Parca m-a lovit revelatia! Nu am ramas insarcinata inca, dar macar ma simt eliberata.

Citește continuarea pe pagina următoare: 1 2
Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Armonizeaza-ti corpul cu spiritul
Armonizeaza-ti corpul cu spiritul

Lasa-ti corpul sa exprime suferintele acumulate. Prin dans, cu ajutorul masajului sau al terapiei Gestalt… Terapiile psihocorporale te ajuta sa te eliberezi de tensiuni si sa reintri in contact cu ceea ce este viu in fiinta ta.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste