Art terapia

Sa pictezi pentru a constientiza contradictiile, sa danssezi pentru a-ti reduce conflictele interioare… Creatia artistica iti permite accesul la sentimente ascunse.

dezvoltare personala, art-terapieConflictele interioare pot fi metamorfozate prin intermediul picturii, modelajului sau fotografiei. Arta plastica permite o distantare obiectiva si o constientizare a problemei.

Orice repetitie imaginara este o eliberare de conflict. Teatrul are o functie de dedramatizare. Dansul reunifica mintea si corpul. Prin identificare cu povestea, literatura evacueaza angoase, frici si frustrari. Muzica deschide caile de comunicare sidezvolta creativitatea.

Istoric
Paternitatea art-terapiei este atribuita pictorului englez Adrian Hill, care a experimentat-o in 1940. Fiind tuberculos si internat in sanatoriu, in timpul convalescentei sale, face desene si tapiserii care, spre marea mirare a medicilor, ii amelioreaza starea de sanatate. „Daca este satisfacut, spiritul creator ajuta la vindecarea celui bolnav”, scrie Hill. Interesata de aceasta abordare, Crucea Rosie britanica va utiliza aceasta metoda cu pacientii ei. In 1950, primele programe de formare in art-terapie au luat nastere in Statele Unite.

Derularea unei sedinte
De la prima sedinta de art-terapie, o discutie cu terapeutul permite pacientului sa evoce starea sa conflictuala si asteptarile pe care le are. Iata cum detaliaza psihanalistul Bogdan Cuc: „scopul este ca, ajutat de catre terapeut, pacientul sa poata sa dea sens si sa inteleaga cat mai profund propria functionare.

Tehnicile de reducere a inhibitiilor pacientului, sunt in esenta de trei feluri: asociatiile libere, cand pacientul este invitat sa aleaga un subiect la intamplare si sa incerce sa il reprezinte grafic, precizandu-i ca nu conteaza calitatea artistica a productiei sale, tema data, cand pacientul, ajutat de terapeut, alege o tema pe care sa o reprezinte grafic, pentru ca apoi sa elaboreze pe marginea ei. Si dialogul grafic, muzical, sau sub orice alta forma de exprimare artistica, cand terapeutul initiaza comunicarea desenand, pictand, modeland sau producand sunete, pentru a invita pacientul sa i se alature in realizarea unui „produs artistic” comun.

Alegerea tehnicii celei mai adecvate, depinde, evident de relatia pe care terapeutul si pacientul o construiesc inca de la prima sedinta.” O data procesul inceput, rolul terapeutului este de a incuraja pacientul sa urmeze sau sa dezvolte – fara sa judece – o miscare, o forma care se repeta de la o productie la alta si care pare purtatoarea unui sens. Cand persoana se lasa prinsa in acest joc si renunta la superficialitate, terapia avanseaza.

Tasneste atunci o amintire uitata, o emotie indelung refulata, o asociere speciala de idei… Art-terapia are, incepand din acel moment, o functie de ascultare pentru a sustine constientizarea asemenea unui terapii clasice. „Odata ce relatia a inceput sa se construiasca, interventiile art-terapeutului vor fi din ce in mai apropiate de problemele pacientului. Din acest punct de vedere, nu exista o diferenta majora intre o terapie prin cuvant (de exemplu o psihanaliza) si art-terapie.

Pacientul aduce in cadrul terapeutic continuturi psihice personale si produse ale inconstientului care urmeaza sa fie interpretate de catre terapeut. Ceea ce diferentiaza cele doua forme de terapie este limbajul in care se produce comunicarea si, uneori, interpretarea”, concluzioneaza Bogdan Cuc.

Citește continuarea pe pagina următoare: 1 2
Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Art terapia
Art terapia

Sa pictezi pentru a constientiza contradictiile, sa danssezi pentru a-ti reduce conflictele interioare… Creatia artistica iti permite accesul la sentimente ascunse.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste