Dincolo de cuvinte – beneficiile tacerii
M-am intors recent din India, unde, printre altele am petrecut o luna in ashram-ul Ganga Darshan, situat in Bihar, regiune din in nordul tarii, aproape de locurile unde Buddha a atins iluminarea.
Ashramul e o comunitate dedicata dezvoltarii personale si spirituale in care oamenii traiesc conform unei discipline ce presupune trezirea la ora 5 dimineata, munca fizica, program fix de masa si somn, stil de viata simplu, minimalist.
Tacerea (in sanscrita, mauna) sau vorbitul cu masura, e unul din cele mai importante aspecte al traiului in ashram.
Se vorbeste putin, doar ce e nevoie si cand e nevoie. Se mananca in liniste. De la apusul soarelui si pana la rasaritul soarelui fiecare om pastreaza tacerea.
Aceasta disciplina zilnica creeaza la nivel individual mai multa liniste si calm in interior.
In acel spatiu pasnic, solutiile se nasc spontan, intrebarile isi gasesc cu usurinta raspuns, grijile si zapaceala care tulbura de obicei mintea dispar ca prin farmec.
De multe ori incercam sa rezolvam problemele cand mintea e intr-o stare furtunoasa de confuzie si haos.
Dar atunci cand mintea e precum o autostrada cu multe benzi pe care ruleaza concomitent zeci de ganduri e greu sa gasim solutii intelepte.
Ideile, raspunsurile, inspiratia creatoare, toate se nasc dintr-o stare de liniste. In Asia, meditatia – calea tacerii – e leacul pentru orice disfunctie precum si mecanismul de precautie pentru pastrarea in stare optima a intregului organism.
Toate necazurile oamenilor vin din incapacitatea lor de a sta singuri intr-o camera goala (Blaise Pascal)
Practica tacerii sau a vorbitului constient si moderat nu este rezervata celor care se retrag pentru a urma o disciplina spirituala; e mai ales o obisnuinta extrem de folositoare si necesara in societate, unde suntem invadati zilnic de un stil de comunicare grabit, agresiv, negativ, daunator care creeaza o atmosfera tensionata.
Suntem inconjurati de zgomot si raspunzatori pentru zgomotul sau armonia pe care o aducem in lume. Cuvintele sunt sunete, vibratii care ne afecteaza atat pe noi cat si pe cei din jur. Ce si cum vorbim ar trebui sa devina tot mai mult un act constient.
Nu ne dam seama cata energie mentala se pierde prin vorbire inutila.
In societate, a fi vorbaret e o calitate; a vorbi cu masura si chiar a tacea e considerat anti-social. A da replici si a dovedi punctul de vedere a devenit o ocazie pentru a ne dovedi superioritatea si eruditia.
Stim sa avem o parere despre orice dar nu mai stim sa ascultam fara a judeca. Cand suntem intr-o conversatie incercam cu tot dinadinsul sa umplem spatiile de tacere.
Ca atare, ne angajam energia in a vorbi cu si fara rost pentru a evita disconfortul creat de lipsa vorbelor. Cu totii am devenit experti in arta de a vorbi; ce-ar fi daca am urma calea intoarsa si am invata limbajul tacerii?
Tacerea care ne apropie
Concentrandu-ne pe ce spunem uitam sa fim pur si simplu impreuna cu celalalt iar cuvintele, in loc sa ne uneasca, ne despart.
Sentimentul de comuniune nu se naste in schimburi de informatii, in dezbatere si analiza ci atunci cand esti prezent cu toata fiinta, cand te scufunzi in marea de pace si fericire din interior.
Linistea e substratul fiecarei fiinte, locul in care ne intalnim cu noi insine si cu celalalt, in profunzimea sa.
Exista experiente care nu se pot trai decat in liniste
Mintea e redusa la tacere de evenimente precum admirarea unui peisaj superb din natura, apropierea de un bebelus, prezenta unui om sfant.
In acele momente, nu mai exista intrebari, dubii, nevoi, griji si probleme. Orice ai putea spune pare nesemnificativ, superficial si incomplet.
Nimicul tacerii contine totul: impacare, plenitudine, implinire. Cu adevarat, cele mai pretioase clipe ale vietii noastre sunt dincolo de cuvinte.
De Iuliana Nalatan – Prakriti School of Yoga – www.yogabucuresti.ro
.
