Lecturile literare sprijina empatia

Parcurgerea lucrarilor valoroase din domeniul literaturii poate dezvolta abilitatea de a descifra intentiile celorlalti, si de a le intelege trairile emotionale.

 

In cadrul cercetarii care a dovedit acest lucru, au fost examinati voluntari, lectori ai unor volume de fictiune premiate, iar ei au dovedit o sensibilitate sporita fata de emotiile omenesti, reusind sa le atribuite interpretari mai profunde. Nu a fost si cazul amatorilor de fictiune comerciala – mister, SF, dragoste, desi ele, adesea, domina listele best-seller-urilor. Rezultatele acestui studiu sugereaza o potentiala crestere a receptivitatii sensibile si a fortei de implicare a celor pasionati de literatura.

„Cartile de fictiune nu sunt un mod de a consuma timp si nu sunt, in niciun caz, doar un refugiu', spune Keith Oatley, de la Universitatea din Toronto. „Ne face, totodata, in stare sa ne punem in rolul altor personaje si sa implementam asemenea sentimente si capacitati in cursul firesc al vietii'. Oatley a efectuat studii premergatoare prin care a indicat faptul ca obiceiul de a citi literatura coreleaza cu rezultate bune, la nivelul empatiei, in rezolvarea testelor standardizate; se pare, totusi, ca non-fictiunea nu are acelasi efect.

Intr-adevar, exista o corelatie intre calitatile emotionale si deprinderea de a citi, dar ea poate insemna doar ca oamenii sensibili prefera lecturi sensibile; nu certifica o stimulare a inteligentei emotionale prin aprofundarea literaturii. In schimb, studiul prezent, realizat de catre David Comer Kidd si de Emanuele Castano, clarifica relatia cauza-efect intre cele doua.

Pentru efectuarea studiului, cercetatorii din New York au demarat cinci experimente, pe parcursul carora indivizii participanti au citit carti de fictiune literara, carti comerciale de fictiune si de non-fictiune; unii subiecti nu au primit sarcina de a lectura nimic. Testul aplicat in urma sarcinilor mentionate se numeste „Reading the mind in the eyes' si este recunoscut drept o proba a capacitatilor empatice; consta in descifrarea emotiei din privirea unei persoane dintr-o fotografie (care surprindea doar ochii persoanei respective).

Dintre cele 4 esantioane, cele mai bune rezultate au fost obtinute de persoanele care s-au „pregatit' pentru proba citind literatura consacrata. Timpul destinat citirii a fost de doar 10 minute, astfel ca, spun cercetatorii, este improbabil ca rezultatele sa fie intamplatoare.

Pentru a compara, inca si mai riguros, efectele pe care le au in plan afectiv diferitele tipuri de carti, cei doi psihologi au ales cateva romane cu autori prestigiosi (Louise Erdrich sau Alice Munro) si, pe de cealalta parte, cateva carti care au cumulat titlul de „best-seller'.

Ce deosebeste cartile din prima categorie de romanele comerciale? „In primul rand, sunt mult mai focalizate asupra personajelor decat asupra actiunii ori intrigii', noteaza Kidd. De asemenea, naratorul este discret, nu impune limitele unei autoritati de care simt nevoia ceilalti scriitori.

„Alice Munro nu iti spune ce trebuie sa crezi. Tu insuti trebuie sa deduci si sa anticipezi cum vor reactiona personajele. Exact asa se intampla si in viata reala'.

Este un mijloc intru totul disponibil pentru flexibilizarea inteligentei emotionale. „Din pacate, cele mai multe relatii inter-umane sunt, acum, pur formale, si nu presupun implicare sentimentala'.

Raymond Mar, profesor la Universitatea din Toronto, confirma ca aptitudinile sociale pot fi dezvoltate prin cultura literara. „Este o situatie echivalenta cu cea a unui pilot care foloseste un simulator', puncteaza el.

Kidd mai afirma ca exista si alte mijloace pentru stimularea socio-emotionala, precum piesele de teatru si filmele. „Cartile, insa, antreneaza imaginatia in cea mai mare masura, iar imaginatia contine puternice rezonante afective'.

Categoric, importanta literaturii depaseste interese precum divertismentul sau imbogatirea vocabularului. „Sunt vehiculate prejudecati conform carora cultura este doar un moft, ceva lipsit de aplicabilitate', adauga Mar. „Dar exista indicii serioase ca aptitudinile pe care le dezvolta sunt implicate adanc in dinamica vietii'.

 

Autor: Tudor logofatu

Sursa: usnews.com

Foto: Shutterstock

 

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Lecturile literare sprijina empatia
Lecturile literare sprijina empatia

Parcurgerea lucrarilor valoroase din domeniul literaturii poate dezvolta abilitatea de a descifra intentiile celorlalti, si de a le intelege trairile emotionale.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste