Terapiile comportamental-cognitive sau TCC: Cum sa te schimbi in sase luni
Contraindicatii. Printre contraindicatii se numara tulburarile maniaco-depresive si depresiile grave, care necesita mai intai un tratament medicamentos. TCC-urile se axeaza pe tulburari precise. Ele nu sunt indicate pentru indispozitii incerte, pentru perioadele de structurare a identitatii (adolescenta) sau pentru nevoia simpla de a vorbi.
Pretul si durata. Sedintele dureaza 45 de minute, iar pretul mediu este de 50 de lei. De cele mai multe ori sunt propuse in jur de 20 de sedinte, in ritm de una pe saptamana. Tratamentul poate sa inceapa cu doua sedinte saptamanale, daca problema este acuta. TCC-urile sunt terapii scurte, dureaza intre 3 si 6 luni. Daca problema persista, inseamna ca exista o rezistenta, ca subiectul se agata de tulburarea sa si ar fi bine sa inceapa o terapie analitica.
de ANNIE WALTHER
traducere si adaptare de Sabina Dorneanu
Info utile: Asociatia Romana de Terapie Comportamentala si Cognitiva, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Alexandru Obregia”, Centrul „Trepte”, sos. Berceni 10-12, sector 4, Bucuresti,
tel. 021 334 34 71, e-mail: [email protected]
„Mi-am invins teama de lipsuri”
Lidia, 40 de ani:
„Am fost intotdeauna timida si m-am simtit stinghera, mai ales intre ai mei. Sunt mezina familiei si singura fata, si am tendinta sa-i las pe fratii mei sa vorbeasca, sa ia decizii. Eu si sotul meu o ducem bine, dar ma temeam intotdeauna ca ne-ar putea «lipsi» ceva. Intram in panica, de exemplu, la gandul ca nu mi-as mai putea intretine mama, care a ramas in grija mea. Aveam tot mai des dureri de cap si ameteli. Am consultat atunci un terapeut cognitivist. Terapia a inceput cu mai multe sedinte de relaxare, fiindca eram foarte agitata. Apoi am intocmit o lista cu toate lucrurile care imi provoaca anxietate. A iesit la iveala ca toate aveau legatura cu banii, cu saracia: ciorapi rupti, paine mucegaita, ziduri coscovite… Mai presus de orice, ma temeam sa nu citesc pe chipul mamei mele o expresie de disperare, cum avea pe vremea divortului ei, cand a fost deposedata de toate bunurile. A treia etapa a constat in retrairea imaginara, intr-o stare de relaxare, a acestei situatii. Am vizualizat expresia de pe chipul mamei, pentru a ma desensibiliza in raport cu aceasta imagine. In acelasi timp, am acceptat sa analizez situatia reala a mamei mele… ca sa-mi dau seama ca sunt putine sanse ca ea sa ramana fara resurse si ca, daca ar aparea vreo problema, fratii mei sunt si ei aici, gata sa intervina“.
poze din arhiva Edipresse.
