Dezvoltare personala prin joc, improvizatie si teatru

Preocuparea pentru propria dezvoltare personala nu este o moda, ci o necesitate. Un psiholog si o trupa de actori ne dezvaluie care sunt beneficiile jocului, improvizatiei si teatrului pentru rezolvarea problemelor emotionale.

 

 

Terapia prin joc

Desi pare rezervata celor mici, orice adult poate apela la aceasta forma de terapie. Este suficient sa ne gandim cat de relaxant poate fi desenatul, joaca impreuna cu copilul ori cu un animal de companie.

Fiecare adult are in el un copil, pe care il poate aduce in prim plan atunci cand isi doreste relaxarea.

Iar copilaria poate reprezenta multe beneficii, la care am renuntat odata cu maturizarea: lipsa grijilor, bucuria fata de momentul prezent si lucrurile simple, deschidere si curiozitate fata de nou. Oare revenind la joc, putem obtine ajutorul mult dorit in atatea sfere ale vietii noastre?

„Exista multe tipuri de terapii care apeleaza la tehnica jocului in lucrul cu adultii si, nu de putine ori, acestia constata cu surprindere cat de multe beneficii pot obtine de pe urma ei.

Prin intermediul jocului, adultii pot gasi resurse precum creativitatea, imaginatia, spontaneitatea si au ocazia sa constate anumite tipare comportamentale, corelandu-le cu situatiile reale din viata lor.

In timpul jocului, un adult isi redescopera si apeleaza la asa-numitul «copil interior», pe care, poate, l-a uitat, fiind nevoit sa adopte o pozitie serioasa in majoritatea timpului, acaparat de preocuparile cotidiene, ne spune Stefania Voia, psihoterapeut.

Totodata, facand apel la imaginatia noastra, la creativitate, dar si renuntand la barierele pe care ni le-am tot construit, putem improviza situatii imaginare, in cadrul carora sa aducem in prim plan problemele care ne preocupa.

Despre teama de greseala si cum o putem confrunta din perspectiva jocului, ne vorbesc actorii trupei Improvisneyland. „Pentru cineva care se teme sa nu greseasca, prima regula a tehnicilor noastre de improvizatie este sa demontam ideea de greseala.

Ba chiar vom incuraja greselile si comiterea acestora cu aceeasi bucurie pe care o au copiii atunci cand incearca un lucru interzis.

Este o daramare a barierelor, o demitizare a ideii de greseala si o plasare a ei in sfera normalului, a banalului. Deseori, catastrofizam, iar reactiile noastre fata de propria persoana, in urma unei greseli, sunt mai puternice decat greseala insesi.

Noua ne place sa oferim cursantilor nostri un cadru in care nu exista judecata sau critica. Nu exista blamare sau acuze.

Mai mult, din anumite greseli, poti improviza noi perspective, poti descoperi lucruri noi despre tine, poti gasi alte drumuri, la care nu te-ai gandit.

Asta, doar daca esti pregatit sa privesti greseala din alt unghi, sub alta forma. Iar noi iti oferim mijloacele sa faci acest lucru.

 

Apartenenta la grup

Poate ca unul dintre cele mai mari beneficii ale acestei terapii nonconformiste prin improvizatie este apartenenta la grup.

Ideea de a nu fi singur, de a nu fi doar tu cel care se confrunta cu o asemenea problema, este suficienta uneori pentru a-i reduce din impactul emotional.

„Sta in firea noastra umana sa facem parte dintr-un grup, pentru ca, astfel, ne satisfacem nevoia sociala si pe cea de protectie.

Pornind de aici, grupul ne ajuta chiar si atunci cand ne confruntam cu probleme minore, imbunatatindu-ne capacitatea de analiza a unei probleme si, automat, de gasire de solutii.

Primind diferite pareri de la membrii grupului, putem vedea o situatie din perspective diferite. In plus, atunci cand apartinem unui grup, ne simtim protejati, incurajati, simtim ca nu suntem singuri, spune Stefania Voia.

La Improvisneyland, trupa de actori ne asigura ca, in spatiul „sigur pe care ni-l creeaza, cel mai important rol il joaca doua unelte ale teatrului de improvizatie: „accepta si du mai departe si „fii pozitiv!.

Acestea au rolul de a ne invata alte strategii de coping, alt raspuns la situatiile cu care ne confruntam, dintr-o perspectiva pozitiva, a provocarilor si nu a obstacolelor.

Grupurile ne ajuta astfel nu doar sa ne solutionam propriile probleme, ajutati de cei din jur, ci si sa gasim resursele necesare pentru a-i sprijini pe altii, care se confrunta cu probleme similare.

 

Limbaj corporal si dezvoltare personala

O mare parte din mesajul pe care il transmitem celor din jur nu este verbalizat, ci transmis de mimica, gestica sau postura.

In timp ce unii dintre noi au o mare libertate in a-si insoti comunicarea de astfel de ajutoare (uneori, pana la obosirea interlocutorului), altii sunt imobili si senzatia de permanenta panica.

Un prea mare control al sinelui se poate traduce printr-un blocaj al gesticii si o cenzura a limbajului nonverbal.

„Ponderea limbajului nonverbal este situata undeva intre 60%-80% din intregul proces al comunicarii. Asta inseamna ca noi transmitem mult mai multe informatii prin intermediul corpului, al gesturilor, al mimicii sau al vocii, decat exprimam verbal.

A invata un mai bun limbaj corporal faciliteaza, in primul rand, autodescoperirea, pentru ca, de multe ori, facem gesturi inconstiente, dar care sunt purtatoare de informatii utile despre ceea ce noi gandim in acel moment.

Constientizand acest lucru, putem alege deliberat ce comunicam si cum o facem. Putem afla, spre exemplu, ca, daca adoptam o postura corporala relaxata, atunci cand suntem tensionati, stresul psihologic se va diminua si chiar vom fi mai relaxati.

Putem invata cum sa controlam gesturile care ne tradeaza emotia atunci cand nu dorim ca ea sa transpara prin intermediul corpului.

Devenind mai atenti la noi insine, ne vom deprinde cu obiceiul de a observa mai rapid si gesturile celorlalti, afland mai multe – decat o faceam inainte – despre intentiile sau emotiile lor si vom fi capabili sa luam decizii mai asumate.

Ghidati de actori profesionisti, putem invata sa ne educam, treptat, libertatea de a fi cine suntem cu adevarat.

Renuntand la cenzura, la teama de judecati, la frica de a ne exprima public, ne cream spatiul propice dezvoltarii si exploatarii propriului potential, nealterat.

Singurul lucru de care ai nevoie pentru a te exprima mai usor in public, ne spun cei de la Improvisneyland, este curajul de a fi cine esti.

„Prin improvizatie, inveti ca, pentru a avea succes cand vorbesti in public, solutia nu este sa iti cenzurezi emotiile, ci sa folosesti energia lor intr-un mod pozitiv, personal si creativ.

Din momentul in care iti dai seama ca tu iti esti tie insuti de ajuns, realizezi ca toata atentia ti-o poti pune in slujba mesajului transmis. Iar aici se vor folosi tehnici de limbaj nonverbal exersate de actori, cu accent pe importanta propriei atitudini interioare.

Prin practica improvizatiei, castigi o siguranta fantastica in propriile-ti capacitati. Capeti lejeritate in exprimare cu ajutorul exercitiilor de vorbire si de imaginatie, care te aduc mai aproape de cea mai buna versiune a ta.

Stefania Voia incurajeaza aceste demersuri, adaugand ca „actorii stapanesc foarte bine limbajul corporal si ne pot invata cum sa ne folosim de trupul nostru pentru a exprima diferite mesaje.

Ei ne pot indruma in directia descoperirii resurselor de care nu suntem pe deplin constienti si ne vor pune in situatii care vor favoriza autocunoastrerea, precum si deprinderea unor noi moduri de a reactiona si a ne comporta.

Prin intermediul cursurilor de improvizatie, ai ocazia sa experimentezi, intr-un cadru prestabilit, acele situatii de care ti-e frica in viata reala si sa gasesti solutii comportamentale la ele, intr-un mod cat se poate de practic.

Sa improvizezi, inseamna sa renunti la control, sa nu treci totul foarte mult prin filtrul analitic, sa gandesti rapid si sa reactionezi spontan.

Cenzura, pe termen lung, ne poate ascunde chiar noua insine ceea ce gandim automat. Fiind spontani, ajungem la esenta, vedem de fapt ce simtim. Consider ca practica improvizatiei favorizeaza deblocarile emotionale si poate aduce mari satisfactii personale.

 

La scena deschisa

Poate ca ideea de a expune public, pe o scena, taman problemele pe care incerci sa le eviti, pare ingrozitoare si o idee nefericita. Totusi, de cate ori in viata reala ai ocazia sa exersezi o situatie inainte de a te confrunta cu ea?

Cum poti sa iti imbunatatesti performantele, daca eviti situatii cu care, in cele din urma, tot va trebui sa te confrunti?

„In viata cotidiana, nu avem ocazia sa experimentam «puneri in scena» si jocuri de rol. Aceste lucruri se pot desfasura in cadrul terapiilor care utilizeaza tehnici de psihodrama sau in cadrul unor cursuri de actorie.

Ambele presupun experimentarea unor situatii in vivo. Procesul de a transfera o situatie problematica din interior in exterior, faciliteaza adoptarea pozitiei de «martor» la problema si ne face astfel sa fim obiectivi in privinta respectiva.

 

Sa iesi din carapace

„In primul rand, trebuie sa vrei sa iesi din carapacea ta si din mediul cunoscut, formal, in care activezi in viata de zi cu zi. Mergi la cursuri: de teatru, de dans, de terapie, filosofie si de… improvizatie.

Cunoaste oameni noi, metode si sisteme de a relationa cu ceilalti si cu sine, fii deschis si proactiv.

La cursurile teatrului de improvizatie, intotdeauna punem cursantii fata in fata cu provocari ce tin de dezvoltarea personala, comunicare, creativitate si lucrul in echipa.

Din experienta noastra de sase ani, ca «traineri» de cursuri de dezvoltare personala prin improvizatie, am constatat ca timiditatea vine, de fapt, din faptul ca ne «certam» si ne judecam pe noi insine prea des.

Daca ne-am accepta asa cum suntem si ne-am iubi mai mult, ne-ar fi mai usor sa depasim barierele mentale.

 

 

Improvisneyland: Monica Anastase, Rozana Radu, Andreea Samson, Axel Moustache, Madalin Mandin, Pavel Barsan si Radu Ciobanasu.

www.improvisneyland.ro

www.cursurideimprovizatie.ro

Stefania Voia este psiholog

Tel: 0726.191.255.

stefania.voia@yahoo.com

A consemnat Iulia Barca

 

Citeste si:

Vacanta – un mijloc de dezvoltare personala

Ce facem pentru dezvoltarea noastra personala

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Dezvoltare personala prin joc, improvizatie si teatru
Dezvoltare personala prin joc, improvizatie si teatru

Preocuparea pentru propria dezvoltare personala nu este o moda, ci o necesitate. Un psiholog si o trupa de actori ne dezvaluie care sunt beneficiile jocului, improvizatiei si teatrului pentru rezolvarea problemelor emotionale.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste