Dictionar de psihologie: ce este psihoza
Stiai ca psihoza este o tulburare severa care necesita ajutor specializat? Despre bazele si manifestarile psihozei, aflam in cele ce urmeaza.
Izolarea de realitate
Psihoza este incadrata in categoria bolilor psihice care se manifesta prin diferite simptome cum ar fi delirul si halucinatiile sau, pe scurt, prin construirea unei lumi imaginare care apoi ajunge sa fie confundata cu realitatea.
Psihoticul lucreaza mental cu o singura ipoteza in care are nevoie sa creada cu tarie pentru ca a-si putea continua existenta.
Altfel, realitatea mult prea dura si mult prea greu de suportat, ii da senzatia de descompunere. Am putea spune ca psihoza poate fi o „solutie“ in anumite situatii, in care mediul exterior este mult prea ostil si amenintator.
Psihicul recurge la negare si la constuirea unei alte lumi care, desi aparent nu are sens si logica, joaca un rol important pentru supravietuire.
Psihoza este rezultatul catastrofal al incompetentei, este un esec al mediului si conjuncturilor in care s-a nascut si se formeaza individul.
Cauzele psihozei
Oamenii nu se nasc cu problema psihica, ei pot ajunge la aceasta problema determinati sau ca varianta patologica de raspuns la stimuli pe care ii considera agresivi, si fata de care nu gasesc o alta aparare.
Daca mediul in care un copil se naste si creste nu este suficient de bun, in sensul ca adultii responsabili de cresterea lui nu-i pot oferi un cadru securizant pentru dezvoltarea lui psihica atunci acesta se va simti amenintat, miza fiind chiar supravietuirea lui.
Cand psihicul este mult prea fragil si nedezvoltat, nu are capacitatea sa inteleaga si sa prelucreze anumite situatii si evenimente traumatizante.
Atunci, ca ultima solutie, alege imaginarul, alege sa-si creeze o alta lume pentru a compensa ceea ce lipseste cu desavarsire din realitate.
Odata inceput acest proces de inlocuire a realitatii, el poate ajunge ajunge sa fie invatat si folosit ori de cate ori este nevoie. Cu cat este utilizat mai mult, cu atat se inradacineaza in structura psihica si devine un mecanism de functionare.
Astfel, pe acest fond, problemele se agraveaza, iar intr-un final, psihoticul va fi complet fascinat de lumea lui proprie. Ajuns in acest punct, el fie nu-si va mai dori, fie chiar nu va mai putea sa perceapa lumea reala.
O trauma neintegrata si neprelucrata nu provoaca durere cat timp ea este negata, este scoasa din psihic si inlocuita cu ceva “ magic”.
Totusi, asta nu inseamna ca trauma nu exista, din contra este ceva real, care sta la baza conditiei psihice curente. Prin urmare, scopul unei persoane psihotice ar putea fi acela de a se proteja de durerea psihica profunda, insa cu un pret mult prea mare de platit.
Renuntarea la lumea reala, inseamna si renuntarea la propria persoana. Daca privim mintea noastra ca fiind mediatorul dintre noi si lumea exterioara, vom intelege ca, deteriorarea ei masiva inseamna afectarea intregii existente.
Solutii pentru tratare
In primul rand, este foarte important ca boala sa fie diagnosticata corect si cat mai din timp. O solutie ar fi combinatia dintre tratamenul medicamentos si psihoterapie.
In cadrul procesului terapeutic trebuie gasit un sens, trebuie data o interpretare ideilor delirante. Acestea trebuie sa fie demontate si inlocuite cu altceva, de preferinta un mecanism psihic orientat mai mult spre lumea reala si implicit cu o capacitate mai mare de prelucrare a exteriorului.
Este nevoie de o consolidare psihica, astfel incat tot ce vine din afara sa nu mai para atat de amenintator. Treptat, se poate instala un echilibru, se pot trasa niste limite, iar astfel, teama de descompunere sa-si piarda din intensitate .
Oricum ar fi, interventia ar trebui sa fie facuta de la primele episoade psihotice, pentru a putea avea rezultate optime. Altfel, o psihoza neadresata timp indelungat, poate duce la deteriorari psihice servere si ireversibile.
De Ana Crista, psiholog
Foto: shutterstock.com
