Treci la actiune

„Acul timpului este, poate, impulsul care ne impinge la actiune in ciuda fricilor noastre, afirma psihanalistul Jaques Ar¨nes.

„Daca am fi nemuritori, am amana la nesfarsit momentul actiunii.

Dar nevoia prezenta de a trece la actiune si de a inceta sa mergi alaturi de viata proprie nu este suficienta.

„Anumiti indivizi sunt inhibati de multa vreme si nu stiu cum sa apuce, afirma psihiatrul Fr¨deric Fanget.

Asta inseamna ca este nevoie sa invete, prin intermediul unui travaliu personal, sa deblocheze frana de mana a gandurilor negative („Sunt prea prost) si sa exploreze fricile care ne mentin in pasivitate („Ce se va intampla daca plec de la job-ul acesta care nu imi place?).

Perfectionistii, care nu isi acorda niciun drept la eroare, trebuie sa realizeze ca rigiditatea lor mentala inhibitoare ascunde un sentiment de inferioritate.

Trebuie, de asemenea, sa punem sub semnul intrebarii toate modelele de realizare de sine instituite de societate (sa fii musai in cuplu, sa fondezi o familie, sa detii o pozitie profesionala valorizanta, etc.), care ne incita sa uitam de propriile noastre idealuri.

IA-TI VIATA IN MAINI

Cum sa iesi din cercul vicios al inhibitiei si inactiunii si sa intri in cel virtuos, al actiunii si reusitei? Avansand progresiv.

„Decid sa fac ceva usor si care imi place, cred ca voi putea sa reusesc, incerc, reusesc, ma simt eficient. Apoi am chef sa merg mai departe.

Este mereu posibil sa reinnodam legatura cu firul dorintei si sa fim artizanii propriei vieti.

Si daca pentru unii psihoterapia este ceva obligatoriu, altii sunt eliberati de o anumita intalnire: un cuvant, un declic salvator. Sau de cineva apropiat care crede in ei.

Pentru a actiona, avem nevoie de visuri. „Sa te intreci pe tine insuti inseamna sa privesti catre viitor, afirma psihoterapeutul Alain Delourme.

Gratie proiectelor pe care le facem, nu vom repeta trecutul si nici nu vom urma, mecanic, prezentul.

Avem, de asemenea, nevoie sa ne simtim responsabili din plin de vietile noastre.

Fritz Perls (1893-1970), psihiatru si psihanalist german, inventator al Gestalt terapiei, ii invita pe pacientii sai sa se antreneze: „Sunt constient ca imi misc piciorul si sunt pe deplin responsabil de asta, „Nu stiu ce raspuns sa dau si imi asum si aceasta responsabilitate.

Progresiv, aceste exercitii vin sa puna capat tendintei umane de a considera ca altii sunt de vina sau responsabili de ceea ce ni se intampla.

Analiza lui Michel Lacroix

In Antichitate sau in Evul Mediu, implinirea personala era mai degraba prin pasivitate decat prin actiune. Era eliberat cel care putea sa se desprinda de concret si de nevoile materiale.

Lucrurile s-au schimbat prin secolul XIX. Din acel moment, actiunea este valorizata, ca o conditie sine qua non a realizarii de sine.

A te realiza inseamna sa tinzi catre perfectiunea sinelui, ceea ce implica automat si trecerea la actiune.

«Omul este suma actelor sale», scria Malraux. Acestea fiind spuse, atentie la hiperactivitate! Provocarea este sa echilibrezi momentele de actiune cu cele de relaxare.

Editare de: Raluca Stan

Vezi toate articolele din Dosarul: Gaseste calea:

Dosar: Gaseste calea – Interogarea

Dosar: Gaseste calea – Repereaza blocajele

Dosar: Gaseste calea – Acorda-ti suficient timp

Dosar: Gaseste calea – Treci la actiune

Dosar: Gaseste calea – Pastreaza directia

Dosar: Gaseste calea – Interviu cu dr. Michel Lacroix

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Treci la actiune
Treci la actiune

Pentru a actiona, trebuie sa ne eliberam de gandirea negativa, sa ne ascultam visurile si, mai ales, sa fim constienti ca suntem responsabili de destinul nostru.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste