Echilibrul bun dintre altruism si egoism

Altruismul in exces e daunator, dar o buna doza de egoism este sanatoasa. Acest echilibru fin al prezentei noastre in lume este decodat in randurile urmatoare de psihoterapeuta Adriana Costisanu Savu.

 

Psychologies: Cum anume invata oamenii sa le pese de ceilalti?

Adriana Costisanu Savu: Vorbim, desigur, de altruism, care este antonimul egocentrismului – defect fundamental pe care-l dezvoltam imediat cum ne nastem. Pentru ca asa pornim toti in viata: existand cineva care are grija sa avem tot ce ne trebuie, consideram ca toata lumea se invarteste in jurul nostru si toti ceilalti sunt aici pentru a ne asigura confortul si a ne face fericiti.

Evident, in timp, descoperim ca nu este deloc asa. Pe masura ce ne maturizam, aflam ca nu suntem centrul Universului, chiar daca ne surade ideea. As aminti aici cuvintele lui Wynin Da­vis, care spunea: „Este o lege universala: trebuie sa dam, inainte sa primim. Sadim semintele, inainte sa adunam recolta.

Cu cat semanam mai mult, cu atat culegem mai mult. Si, daruind celorlalti, suntem binecuvantati. Legea este astfel facuta incat primim inapoi mai mult decat am semanat. Recolta celui care daruieste, este intotdeauna bogata“.

Invatam sa ne pese de altii atunci cand constien­tizam ca nu suntem singuri pe lume. Viata ne dovedeste, constant, ca primim ceea ce daruim.

In urma cu ceva timp, am facut o cercetare pe tema altruismului si m-am lovit atunci de multe cuvinte inrudite: intelegere, atentie, sensibilitate, compasiune, mila, blandete, daruire si, bineinteles, empatie. Aceste calitati ne amintesc de toata bunatatea de care suntem sau putem fi in stare.

A practica intelegerea cu semenii nostri inseamna a stabili, de la bun inceput, ca nu suntem mai importanti decat altii si nici altii mai importanti decat noi. Am avut o pacienta, odata, care imi spunea ca cea mai importanta persoana din viata ei a fost bunica paterna, desi se vedeau foarte rar.

Insa, de fiecare data cand se intalneau, inocula fetitei care era, ideea care, mai tarziu, in viata, a devenit convingere puternica. Insa ce a ajutat-o mult a fost sfatul: „Nu uita niciodata ca nu esti mai buna decat altii si nici ceilalti nu sunt mai buni decat tine.“

O buna intelegere cu semenii inseamna si o buna ascultare a nevoilor lor, a dorintelor, parerilor etc. Iar o buna ascultare inseamna o buna comunicare. Toata lumea are nevoie sa fie auzita.

Ascultand empatic si cu atentie, adica nu numai cu urechile, ci si cu ochii si cu inima, oamenii se simt importanti, asa cum spunea Dale Carnegie in cartea lui „Secretele succesului”. Facandu-i pe oameni sa se simta importanti, apreciati, sa simta ca, intr-adevar, conteaza, inseamna de fapt a arata ca iti pasa de ei.

 

De ce unii sunt implicati pana la maduva in cauze sociale, doneaza, se lupta, sunt excesiv de patrioti iar altii prefera sa se gandeasca doar la ei insisi?

A. C. S.: As incepe cu citatele a doi dintre cei mai darnici oameni ai tuturor timpurilor. „Fa lucruri obisnuite cu o dragoste extraordinara.“ (Maica Tereza – calugarita catolica si misionara pentru saracii din India) „Bunatatea nesfarsita face multe: asa cum soarele topeste gheata, bunatatea dizolva neintelegerile, lipsa de incredere si dusmania.“ (Albert Schweitzer – teolog protestant si misionar medical in Africa).

Cei doi, amintiti mai sus, sunt oameni care au daruit si s-au daruit si, mai mult decat atat, ne-au lasat sfaturi minunate despre cum sa faci acest lucru. Ambii au castigat Premiul Nobel pentru Pace si si-au trait viata ajutandu-si semenii si daruind altora.

Referitor la subiectul despre care vorbim, mi-a placut foarte mult ce a spus Erich Fromm in cartea sa Arta iubirii, si anume „cand daruim, primim o energie umana de calitate superioara“. Fromm spunea ca, oferind/daruind, amplificam in ceilalti constiinta ca suntem vii, acest lucru petrecandu-se si in noi insine.

Fromm nu se referea neaparat la a darui bunuri materiale, ci la tot ce este „viu“ in noi: interesul nostru, intelegerea noastra, cunoasterea, umorul, aprecierea noastra, tot ce avem mai bun.

Prin acest act de daruire sincera, dezinteresata, putem trai viata la un nivel mai profund, intelegand si constientizand adevaratul sens al cuvantului „bucurie“.

Cred ca oamenii doneaza, daruiesc si se implica pentru ca astfel se simt fericiti si impliniti. Si e firesc sa fie asa. De altfel, a spus-o foarte convingator si Buddha: „A darui aduce fericire in toate etapele sale de manifestare.

Simtim bucuria atunci cand ia nastere intentia de a fi generosi. Simtim bucuria in insusi actul de a oferi. Simtim bucuria cand ne amintim ca am oferit“.

 

Ce efecte psihologice are o retea sociala mare si de calitate? Faptul ca oamenii au prieteni. Cum credeti ca afecteaza relatiile sociale noile media? Social media? Suntem mai multi intr-o retea, dar mai putin prezenti off line. Ce inseamna asta pentru psihicul cuiva?

A. C. S.: Retelele de socializare sunt tot mai prezente. De departe, Facebook face legea. La un moment dat, chiar circula o expresie/gluma: „Nu ai cont pe Facebook, nu existi“. Psihologii au ajuns la concluzia ca se prefera tot mai mult comunicarea pe retelele sociale, in detrimentul celei reale, pentru ca, astfel, oamenii se simt mai liberi.

John Suler, psiholog specializat in comunicare on-line, chiar a studiat fenomenul si a ajuns la concluzia ca in mediul on-line poti fi cum doresti, renuntand astfel la conventiile sociale cu care nu te „asortezi“. A numit aceasta practica „dezinhibare online“ – adica te poti dezvalui, confesa si arata, insa doar atat cat doresti.

Nu e nimic rau sau anormal sa ai cont pe o retea de socializare, sa comunici ori sa-ti faci prieteni, totul e sa nu faci abuz. Interactiunea sociala oferita pe net poate aduce beneficii pana la un anumit punct. Studiile arata ca folosim retelele de socializare pentru a ne distra, pentru a uita de griji sau pentru a scapa de plictiseala.

Daca nu se dezvolta dependenta (despre care a inceput sa se vorbeasca din ce in ce mai des), este in regula. Insa, petrecand foarte mult timp pe aceste retele, se naste un sentiment de inadecvare care, evident, nu ne ajuta si nu ne implineste.

Un alt motiv pentru care unii oamenii prefera sa petreaca virtual foarte mult din timpul lor este faptul ca se pot ascunde in spatele unei masti. Exista o oscilatie intre a ne dezvalui si impulsul de a ne proteja, tainuind, intr-un fel, ce se ascunde in interiorul nostru.

Stim cu totii ca ascunderea in spatele unei masti se intampla din cauza ca oamenii se tem de respingere. On line, poti fi cum vrei. Munca de psiholog mi-a furnizat o fereastra neobisnuita de observare a interconexiunilor fiintelor umane. Oamenii simt nevoia sa-si faca prieteni, sa aiba prieteni.

Si fac asta si in viata reala, dar si in cea virtuala. Sunt multi care spun ca prieteniile virtuale sunt surogate, dar eu nu cred acest lucru. Oameni minunati, oameni cu caracter frumos sunt oriunde, chiar si pe Facebook. Eu insami am intalnit. Si in practica la cabinet ma folosesc de acest criteriu.

Daca doresc sa aflu daca un pacient nou este candidat pentru psihoterapie, il intreb daca are prieteni, daca exista cineva caruia i se poate destainui in momentele grele.

Prietenia este un bun pretios si nimeni nu este condamnat la singuratate, cred cu tarie acest lucru. As aminti aici un citat care imi place foarte mult, spus de Walter Winchell: „Prieten este acela care intra atunci cand ceilalti ies“.

 

De ce unii par sa se simta mai bine in prezenta animalelor decat a oamenilor?

A. C. S.: Se intampla deseori ca oamenii sa fie dezamagiti de oameni. Nimeni nu e scutit de asta. Dar asta nu este un motiv care sa ne faca sa nu mai cautam prietenia semenilor nostri si sa ne axam strict pe dragostea fata de animale, adica sa ne simtim bine doar in compania lor.

Desi se intampla frecvent acest lucru. Se cunoaste faptul ca afectiunea cainilor fata de oameni se situeaza dincolo de interesul pentru mancare.

Iar concluziile unui studiu realizat de o echipa de oameni de stiinta maghiari spune ca si cainii ne indragesc din aceleasi motive pentru care ne indragesc si alti oameni: lucruri precum confort social sau legaturile sociale.

Oamenii se simt mai bine in compania animalelor (ma refer in special la animalele de companie) pentru ca sunt acceptati asa cum sunt, fara a fi criticati, fara a primi reprosuri, fara a li se cere prea mult: doar afectiune, hrana si atentie. Si, pentru atat de putin, sunt iubiti si se simt apreciati. Si e foarte bine!

Am simtit pe pielea mea cum un catel iti poate aduce bucurie in casa, cum iti poate chiar schimba viata. Este vorba despre Snoopy, un Beagle autentic, primit in dar de baiatul meu.

Si pentru ca tot am vorbit despre acest subiect, recomand o carte pe care eu am gasit-o foarte interesanta, si anume: „Stapanul si animalul de casa. Beneficiile relatiilor cu animalele”, scrisa de Barrie Gunter, doctor in psihologie, seful Centrului de Jurnalism si Comunicare de la Universitatea din Leicester.

In cartea sa, autorul amintit cerceteaza relatia om-animal si ajunge la concluzia ca aceasta aduce beneficii evidente in viata oamenilor: celor mici le intareste simtul responsabilitatii, adultilor le ofera un copil-surogat sau un prilej pentru intarirea statutului social, iar pe cei varstnici ii ajuta sa se simta mai putin singuri.

Totodata, autorul subliniaza si efectele terapeutice pe care cainii, pisicile, caii sau delfinii le pot avea in tratamentul persoanelor cu handicap fizic sau cu tulburari mentale.

 

Cum ar trebui gestionata o prietenie in care convingerile (politice, religioase) sunt net diferite? E posibila?

A. C. S.: Sigur ca este posibila! Depinde de anumiti factori, totusi: dialog, comunicare, respect, bunavointa etc. Lumea in care traim a devenit din ce in ce mai mica, astfel ca sunt importante dialogul si prietenia dintre persoanele de religii diferite sau conceptii politice diferite.

Evident ca acest lucru nu se poate realiza usor, dar nu e imposibil. Ce este cel mai important, consider eu, este sa nu-i impui celuilalt convingerile proprii. Religia cuiva este partea profunda a fiintei sale si mi se pare corect sa se respecte acest lucru.

In plus, depinde pe ce se axeaza fiecare in prietenia respectiva. Daca e vorba de dragoste, exista sanse reale sa nu mai conteze nimic altceva, se cunoaste faptul ca dragostea adevarata darama orice „obstacol“.

Daca e vorba de prietenie, poate exista un parteneriat „reciproc avantajos“, ceva care sa dureze in timp doar daca se bazeaza pe respect si intelegere.