Now Reading
Educatie pentru bun gust si frumusete

Educatie pentru bun gust si frumusete

Revista Psychologies

La ora cand ne asalteaza manelele, lipsa politetii ori programele TV de o calitate suburbana, ideea de educatie pentru un bun gust si frumusete devine o urgenta… nationala.

 

Roman Tolici, pictor – „Frumusetea va salva lumea“

„«Frumusetea va salva lumea», spunea Dostoievski. Frumusetea pare capabila de aceasta salvare generica si nu bunatatea, ratiunea, credinta, puterea sau oprirea incalzirii globale.

Capacitatea noastra de a ne bucura de frumusete si de a o crea si recrea in permanenta, mi se pare definitorie pentru specia umana. Daca am pierde aceasta capacitate, am deveni animale sau roboti. Deci, da! Avem o mare nevoie de frumusete.

Un apus de soare, de exemplu, e o frumusete obiectiva? Caci apusul, in sine, nici macar nu exista. E doar o iluzie optica datorata situarii noastre intr-un anumit punct din care privim soarele.

Perceptia acelui apus drept frumos poate fi valabila pentru toti oamenii, dar in grade diferite. Unul va zice: «Uau! Ce apus!».

Altul se va bucura in liniste, altul va scrie un poem despre acel apus, altul il va picta, altul va zice ca apusul e prea frumos si-l va numi kitsch.

Cum se poate invata bunul gust? Niciodata nu e prea devreme, niciodata nu e prea tarziu. Desigur, gustul, in sine, tine de preferinte primare greu de combatut.

In schimb, bunul gust tine de criterii de natura estetica, si poate fi cultivat prin educatie.“

 

Ramona Horvath, pianista de jazz – „Traim intr-o lume din ce in ce mai violenta“

„Categoric, da! Poate acum, mai mult decat oricand. Am senzatia ca traim intr-o lume din ce in ce mai violenta, in care nevoia de frumos – sau cel putin de cautare a frumosului – ar trebui sa figureze pe lista prioritatilor fiecaruia.

Principiile estetice sunt intr-o continua schimbare, iar muzica, precum celelalte arte, tine si de mediul sociocultural.

Ochii – sau mai bine-zis urechea – se raporteaza automat la ce ne inconjoara, de aceea cred cu tarie ca avem nevoie de o baza solida, la care sa ne putem referi pentru ca, mai apoi, sa ne putem forma, dezvolta propriul gust.

In muzica e simplu: ascultand foarte multa muzica buna, iti educi gustul. Este vital sa cultivam bunul gust! Nu este insa usor.

Muzica de azi nu inseamna nimic fara tot ceea ce s-a creat ieri. O buna intelegere si nu doar cunoasterea trecutului sta la baza cultivarii bunului gust.

Raspunsul optimist ar fi ca nu exista varsta pentru a incepe cultivarea bunului gust, insa cu cat incepem mai devreme, cu atat vom avea mai mult timp de intelegere, de asimilare, de transformare.

Gustul despre care vorbim sufera schimbari. Ca muzician, cred, in plus, si intr-o sensibilitate nativa, indispensabila actului artistic.“

 

Dan Ionescu, arhitect – “Nu exista o anumita varsta pentru a invata bunul gust“

„Da, avem nevoie de frumusete, desi se pare ca nu va putea fi definita niciodata. Eu o vad ca pe un impuls care duce societatea spre o evolutie pozitiva si, ca atare, cred ca este necesara.

Exista multe argumente care, decantate de trecerea timpului, ar putea sustine o oarecare obiectivitate a frumusetii si care ne pot fi de folos sub forma unui ghid turistic in excursia perpetua a speciei umane.

Cred insa ca frumusetea este plasmuita in fiecare dintre noi cu ajutorul tuturor cunostintelor, mostenite sau dobandite, care ne insotesc de-a lungul vietii.

Logic ar fi sa putem defini, in primul rand, «bunul gust» si «frumusetea», pentru a sti cum sa o cultivam spre partea pozitiva a notiunilor respective.

Cultura cred ca este singurul mod de a da fiecaruia dintre noi notiunile necesare pentru a intelege si a reda apoi tot ce vom considera ca este mai bun.

Nu exista o varsta pentru a invata bunul gust, invatam sa traim pe tot parcursul vietii frumos si vom transmite celorlalti ce am invatat, bun sau rau, frumos sau urat, cum am fost invatati, la randul nostru…“

 

Dan Mihai Barbulescu, muzicolog – „ De la varsta zero, pana la celalalt capat…“

„Raspunsul meu este: eu am nevoie de frumusete. Da, imi doresc sa ma inconjor de frumusete, de lucruri frumoase, de oameni frumosi. Simt nevoia sa vad in fata ochilor mei frumusete asa cum respir.

Este ceva similar cu existenta talentului: in muzica, de exemplu, poti munci mult si poti ajunge sa canti la pian un concert, chiar daca nu ai talent.

Insa daca ai si talent, nu doar canti concertul, ci il si simti, publicul va percepe acest lucru imediat. Daca este nevoie sau nu de frumusete (in general), aceasta este o alta problema, cu adanci implicatii sociale, etice sau filozofice.

Exista o frumusete obiectiva sau este doar in ochii celui care priveste? Da. Da-mi voie sa explic acest raspuns afirmativ la o intrebare: frumusetea obiectiva este data de definitiile frumosului, asa cum aceasta notiune a fost vazuta de-a lungul timpului (vezi parerile reprezentantilor Clasicismului, Romantismului, Realismului).

La aceasta definitie se adauga factorul personal; cu alte cuvinte, pe langa definitia unanim acceptata (sensul denotativ), se mai adauga parerea fiecaruia (sensul conotativ, particularizat pentru fiecare individ.)

Bunul gust se poate cultiva prin educatie si instructie. De la ce virsta? Pai, la fel ca si educatia sexuala: de la varsta zero, pana la celalalt capat…“

 

Medeea Marinescu, actrita – „ Bunul gust se educa“

 

„Cred ca avem mai degraba nevoie sa cream frumusete… cine nu simte aceasta nevoie, s-ar putea sa sufere de o anumita infirmitate sufleteasca.

Iar ca frumusetea e perceputa si tradusa diferit, in functie de reperele culturale ale fiecaruia, asta este, iarasi, un lucru de netagaduit.

Frumusetea ne da iluzia unei stari de bine. Si poate ca datorita acestui fapt, uneori, oamenii devin tributari frumusetii, fie ca e vorba de propria frumusete sau de ceva care e legat de indeletnicirile lor. Asta mi se pare un mare pericol. Pentru ca frumusetea este necesara, nu insa si suficienta.

O vorba din batrani spune ca «nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-mi place mie». Intr-o anumita masura, e foarte adevarat.

Cum ziceam, frumusetea o percepem in functie de reperele culturale, in functie de sensibilitatea fiecaruia, de nivelul de intelegere, cutumele estetice ale epocii.

Pana la urma, frumusetea acceptata majoritar este cea care reuseste sa le «impace» pe toate acestea. Pentru mine, frumusetea este cea care reuseste sa imi transmita o stare, sa ma emotioneze.

Iar daca ne referim la chipuri umane, recunosc, sunt mai degraba atrasa de farmec si de personalitate, decat de ceea ce pare a fi frumusete.

Bunul gust se educa, cu siguranta. Si face parte din educatie. Cred, in aceeasi masura, ca trebuie sa existe in noi aceasta vointa.

Vointa de a ne educa. Iar vointa nu se educa, ea exista sau nu exista in noi. Si nu cred ca e o varsta la care dorinta sau vointa de a ne educa sa se opreasca. As spune «niciodata».

Ileana Vulpescu spunea: lipsa de educatie poate fi invocata pana la 20, hai, 25 de ani. Dupa aceea, nici daca singura locuinta si mama ti-ar fi maidanul, nu mai poti invoca lipsa de educatie. Vine o vreme cand mintea proprie iti este un educator suficient.“

 

A consemnat Iuliana Alexa

Foto: shutterstock.com

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top