Efectul martorului sau al spectatorului

Există oameni care își riscă viața pentru a-i salva pe alții, există cei care preferă să nu se amestece, iar majoritatea reacționează ghidat de atitudinea celor prezenți în jur. Iată ce este efectul martorului.

Citește și:

Te joci cu părul? Ce mesaj psihologic transmiți

Emoţiile negative sunt firești, dar suferinţa este o alegere

 

Efectul martorului sau al spectatorului se referă la prezența unei persoane în fața unei situații critice, care nu o vizează direct și față de care nu ia atitudine.

Efectul a fost numit astfel de către psihologii sociali Bibb Latane si John Darley, aceștia popularizându-l în urma unei crime devenite celebre.

În 1964, o tânără pe nume Kitty Genovese a fost ucisă în New York, prin înjunghiere, în plină stradă, în fața propriului apartament. În jur existau martori, dar nimeni nu a intervenit, nici în încercarea de a o ajuta, nici pentru a contacta poliția.

Cei doi psihologi atribuie efectul martorului modului în care percepem propria responsabilitate, pe care, de regulă, o plasăm în jur. Respectiv, cresc șansele de a nu lua atitudine atunci când în jurul nostru există alte persoane la fel de capabile să o facă.

Totodată, aici există și un impact puternic al influenței sociale, respectiv atunci când suntem într-un grup, privim la cei din jur pentru a determina modul în care vom reacționa.

Pe scurt, nu ne implicăm întrucât îi așteptăm pe alții să o facă, iar această atitudine o avem cu toții. Apoi, justificăm lipsa de reacție prin afinitatea la grup: „dar nimeni nu a reacționat!'

Desigur, motivele intrinseci ale fiecăruia au și ele greutate în luarea unei decizii într-un termen scurt – respectiv, într-un moment de criză precum cel descris mai sus, pericolul apare brusc, fără timp prea mult pentru a analiza opțiunile și a lua o decizie cerebrală.

Mai exact, modul fiecăruia de reacție la pericol, își va spune și el cuvântul – fugi, luptă sau îngheață (flight, flight or freeze) – dar într-o măsură mai mică, întrucât pericolul nu ne vizează direct, dar prin reacția noastră ne putem expune lui.

Din păcate, atitudinea depășește exemplul de mai sus în care situația este una de pericol. Când vine vorba despre responsabilitatea socială a fiecăruia, majoritatea privește în jur și copiază comportamentele altora.

Respectiv, de ce să încerc eu să salvez planeta când nimeni din jurul meu nu o face? Sau… cum ar conta ce fac eu când toți ceilalți nu o fac?

Pierdem din vedere că la rândul nostru suntem parte din grup și priviți, analizați de cei din jur. Iar acțiunile noastre pot stimula, încuraja, mobiliza către o altă atitudine.

Lipsa de inițiativă este o problemă a multora. Depășește delăsarea sau lenea și trece înspre granițele valorilor personale, ale convingerilor și ale priorităților. Poate e bine din când în când să ne întrebăm ce lucru bun putem face noi fără a ne raporta la alții și fără a ne compara cu ei.

Poate Elon Musk își permite ca într-o situație de criză să construiască un submarin, iar tu nu, dar cu siguranță ai putea să reciclezi, să consumi conștient evitând risipa și, ocazional, să faci voluntariat.

Amintește-ți de câte ori în viața ta ai adoptat un comportament mai puțin plăcut, sănătos sau pozitiv pentru a te integra într-un grup?

Cât de grea să fie adoptarea unui comportament pozitiv care marchează o schimbare în bine și poate, cine știe, în timp, influența un grup?

 

De Iulia Barca, psiholog

Foto: shutterstock.com

 

 

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Efectul martorului sau al spectatorului
Efectul martorului sau al spectatorului

Există oameni care își riscă viața pentru a-i salva pe alții, există cei care preferă să nu se amestece, iar majoritatea reacționează ghidat de atitudinea celor prezenți în jur. Iată ce este efectul martorului.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste