Efectul martorului sau al spectatorului
Există oameni care își riscă viața pentru a-i salva pe alții, există cei care preferă să nu se amestece, iar majoritatea reacționează ghidat de atitudinea celor prezenți în jur. Iată ce este efectul martorului.
Citește și:
Te joci cu părul? Ce mesaj psihologic transmiți
Emoţiile negative sunt firești, dar suferinţa este o alegere
Efectul martorului sau al spectatorului se referă la prezența unei persoane în fața unei situații critice, care nu o vizează direct și față de care nu ia atitudine.
Efectul a fost numit astfel de către psihologii sociali Bibb Latane si John Darley, aceștia popularizându-l în urma unei crime devenite celebre.
În 1964, o tânără pe nume Kitty Genovese a fost ucisă în New York, prin înjunghiere, în plină stradă, în fața propriului apartament. În jur existau martori, dar nimeni nu a intervenit, nici în încercarea de a o ajuta, nici pentru a contacta poliția.
Cei doi psihologi atribuie efectul martorului modului în care percepem propria responsabilitate, pe care, de regulă, o plasăm în jur. Respectiv, cresc șansele de a nu lua atitudine atunci când în jurul nostru există alte persoane la fel de capabile să o facă.
Totodată, aici există și un impact puternic al influenței sociale, respectiv atunci când suntem într-un grup, privim la cei din jur pentru a determina modul în care vom reacționa.
Pe scurt, nu ne implicăm întrucât îi așteptăm pe alții să o facă, iar această atitudine o avem cu toții. Apoi, justificăm lipsa de reacție prin afinitatea la grup: „dar nimeni nu a reacționat!”
Desigur, motivele intrinseci ale fiecăruia au și ele greutate în luarea unei decizii într-un termen scurt – respectiv, într-un moment de criză precum cel descris mai sus, pericolul apare brusc, fără timp prea mult pentru a analiza opțiunile și a lua o decizie cerebrală.
Mai exact, modul fiecăruia de reacție la pericol, își va spune și el cuvântul – fugi, luptă sau îngheață (flight, flight or freeze) – dar într-o măsură mai mică, întrucât pericolul nu ne vizează direct, dar prin reacția noastră ne putem expune lui.
Din păcate, atitudinea depășește exemplul de mai sus în care situația este una de pericol. Când vine vorba despre responsabilitatea socială a fiecăruia, majoritatea privește în jur și copiază comportamentele altora.
Respectiv, de ce să încerc eu să salvez planeta când nimeni din jurul meu nu o face? Sau… cum ar conta ce fac eu când toți ceilalți nu o fac?
Pierdem din vedere că la rândul nostru suntem parte din grup și priviți, analizați de cei din jur. Iar acțiunile noastre pot stimula, încuraja, mobiliza către o altă atitudine.
Lipsa de inițiativă este o problemă a multora. Depășește delăsarea sau lenea și trece înspre granițele valorilor personale, ale convingerilor și ale priorităților. Poate e bine din când în când să ne întrebăm ce lucru bun putem face noi fără a ne raporta la alții și fără a ne compara cu ei.
Poate Elon Musk își permite ca într-o situație de criză să construiască un submarin, iar tu nu, dar cu siguranță ai putea să reciclezi, să consumi conștient evitând risipa și, ocazional, să faci voluntariat.
Amintește-ți de câte ori în viața ta ai adoptat un comportament mai puțin plăcut, sănătos sau pozitiv pentru a te integra într-un grup?
Cât de grea să fie adoptarea unui comportament pozitiv care marchează o schimbare în bine și poate, cine știe, în timp, influența un grup?
De Iulia Barca, psiholog
Foto: shutterstock.com
