Egoism sau nu? De ce e important să te pui pe primul loc

Fiecare trebuie să țină cont de propriile nevoi și dorințe. Și nu, nu e egoism. Dacă nu o facem noi, alții nici atât. Iată de ce trebuie să te pui pe primul loc.

Citește și:

Ce greşeli faci în cuplu când suferi de anxietate

Cum sa iti reduci la tacere criticul interior

Sunt prea puține lucrurile pe care le putem controla în viață, dar, din păcate, mulți ne concentrăm taman asupra lor.

Anxietatea, îngrijorarea, depresia rezultă tocmai din alerta în care trăim, văzând lucrurile care… ne scapă de sub control. Iar una dintre zonele în care am putea fi mai atenți și pe care prea des o ignorăm este grija de sine.

Grija și atenția la propria persoană a ajuns un subiect delicat pentru că acum circulă eticheta narcisismului și a ego-urilor inflamate. Cu toate acestea, să înveți să te prețuiești este nu doar important ci și necesar.

Mamele sunt cele care primesc cel mai des sfatul să aibă grijă de ele pentru că altfel nu vor putea avea grijă de alții. Același lucru îl aud cei care îngrijesc părinți, soți sau copii bolnavi.

Poate și ție ți s-a spus să ai grijă de tine. Dar cât de realist sună acest îndemn când ai muncit o săptămână întreagă până târziu, iar timpul rămas la dispoziție îl ai de petrecut având grijă de cei dragi, făcând curățenie sau piața?

Pentru mulți, timpul acordat propriei persoane, atunci când resursa este limitată chiar și pentru necesitățile vieții, pare o sarcină prea dificilă.

Chiar și așa, mintea și corpul tău nu pot fi încărcate la nesfârșit, fără să ai grijă și de ele. Epuizarea vine la pachet cu numeroase dezavantaje, iar obiceiurile privind odihna și alimentația sunt primele care se deteriorează.

Tensiunea crește, iar stresul pare constant. Unii chiar vorbesc de oboseală cauzată de adrenalină, atunci când simt că cedează fizic întrucât sistemul este supraîncărcat și nu mai rezistă.

Răspunsul nu este să renunți la avea grijă de cei din jurul tău nici să ajungi să fii tu cea care are nevoie de îngrijiri pentru că organismul tău va ceda.

Soluția este să devii conștientă de ceea ce faci și felul în care faci lucrurile, să alegi asumat pe parcursul zilei. Pe scurt, să preiei controlul asupra minții și corpului tău și să fii prezentă în loc să te învârți în cerc între taskuri, sarcini și responsabilități.

Dacă ai grijă de anumite persoane, cu atât mai mult trebuie să începi să te îngrijești pe tine, făcând niște paci mici care nu îți întrerup ritmul sau programul.

Cu cât devine totul mai dificil, cu atât mai puțin îți vei dori să faci anumite lucruri… prin urmare, caută soluții simple pe care le poți aplica acum pentru a te orienta mai mult către tine.

 

Învață cum să respiri corect

Multe persoane nu au învățat arta respirației calme și centrate. Când ești în stres și tensiune simți încordare la nivelul pieptului și începi să respiri mai alert.

Concentrându-te pe diverse sarcini și grăbindu-te să le termini pe toate îți distragi atenția de la propria respirație care a devenit anormală. Propune-ți ca de câteva ori pe parcursul zilei să întrerupi ceea ce faci și să devii conștientă de propria respirație.

Inspiră adânc pe nas și expiră lent pe gură. Imaginează-ți că ai în stomac un balon colorat pe care îl umpli cu aer.

Mintea nu se poate concentra la două lucruri deodată, așadar, orientând-o asupra respirației, te ajuți să te detașezi de restul problemelor, să faci o pauză mentală și să te relaxezi.

 

Alege o activitate plăcută ție

Gândește-te la ceva ce îți face plăcere și care poate fi făcut și în mijlocul programului tău? Poate fi ceva extrem de simplu. Poți ieși din birou să te bucuri de soare?

Poți lua prânzul sau o cafea într-un loc care îți place? Unde poți să te relaxezi, să te bucuri de atmosferă și de aromele mâncărurilor?

Îți poți suna o prietenă când ești pe drum între două întâlniri? Te poți uita la fotografii din vacanța petrecută cu familie? Nu trebuie să fie ceva major. Alege o activitate simplă pe care o poți face în fiecare zi și care are importanță pentru tine.

 

Ai grijă cum îți vorbești

Cei care sunt obișnuiți să aibă grijă de alții deseori sunt nemulțumiți de sine, crezând că nu fac suficient, că ar trebui să facă mai multe… Și deseori chiar și cei de care ai grijă se întâmplă să îți spună astfel de lucruri!

Nu toți cei pe care îi ajuți vor fi recunoscători pentru asta. Ai grijă cum te gândești la ceea ce ai de făcut, la ceea ce nu ai realizat sau la cât de multe ar trebui, de fapt, să faci.

Mintea ta te va bate și va câștiga bătălia dacă nu ești atentă la ce se întâmplă. Ai grijă ce îți spui ție însăți și transformă criticul interior în propriul suporter.

În loc să te acuzi că nu ai făcut suficient de multe, spune-ți că te bucur că poți să oferi ajutor și că trebuie, de asemenea, să ai grijă și de tine.

Repetă-ți cuvinte și îndemnuri care funcționează în cazul tău până când mintea ți se va obișnui cu ele și le va asimila mai ușor.

 

Fă-ți timp pentru tine

Celor care sunt extrem de ocupați niciodată nu le ajunge numărul de ore dintr-o zi. Calendarul este plin până la refuz și tot nu reușești să te ocupi de tot.

Schimbă această dinamică, programându-ți în fiecare săptămână timp pentru tine. Da, exact cum faci pentru o întâlnire imporantă. Poate varia de la 15 minute la 5 ore sau la cât timp îți permiți să îți aloci.

Stabilește acest interval de timp în calendar și planifică dinainte ce îți dorești să faci. Pentru că cei obișnuiți să aibă mereu o activitate sau o ocupație, se simt stresați când nu au nimic de făcut.

Cel mai important lucru: refuză orice solicitare vine din exterior pentru perioada respectivă de timp.

Nu există niciun moment în viață când ne putem relaxa definitiv, când problemele dispar cu totul, iar neprevăzutul devine… previzibil.

Este însă important să conștientizezi că nu ești o masină și nici nu funcționezi ca una. Alege să îți acorzi atenție începând cu câteva lucruri mărunte astfel încât să te obișnuiești cu ideea de a te pune și pe tine, personal, pe primul loc. Doar în felul acesta îți vei recâștiga energia pentru tot ceea ce urmează. Începe acum.

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Egoism sau nu? De ce e important să te pui pe primul loc
Egoism sau nu? De ce e important să te pui pe primul loc

Fiecare trebuie să țină cont de propriile nevoi și dorințe. Și nu, nu e egoism. Dacă nu o facem noi, alții nici atât. Iată de ce trebuie să te pui pe primul loc.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste