Există ghinion sau noi suntem de vină pentru tot ce ni se întâmplă?

Cu toții vrem să fim fericiți și nu o dată ajungem să dăm vina pe karma, ghinion sau mamele noastre. Oare există ghinion sau, precum norocul, ni-l mai facem și singuri?

 

Stăm pe posturi care ne fac nefericiți și ne ia o eternitate (uneori) să părăsim relații nefericite sau de-a dreptul toxice. Nu știm ce ni se întâmplă. De ce tocmai nouă? Alții cum reușesc să fie… altfel?

Citește și:

Copleșită de emoții negative? Iată ce poți face concret

4 obiceiuri sănătoase pentru o viață împlinită

Dacă și ție ți se întâmplă asta, avem o veste bună: problema ești tu! Nu te panica, o poți rezolva. Problema ta reală este o reversie psihologică.

Iar aceasta este o formă internă de sabotare, care te determină să repeți mereu aceleași decizii, care îți cauzează nefericirea și nemulțumirea, în loc să evoluezi.

Tot ea este de vină atunci când te afli pe drumul cel bun pentru a obține ceea ce îți dorești și ajungi, în cele din urmă, să strici totul.

Pentru că, deși nu voiai să auzi asta, nu sunt lucruri care ți se întâmplă ție, ci lucruri pe care tu le faci să se întâmple.

Întotdeauna îți va fi mai simplu fie să găsești cauza în exterior, fie să faci o listă întreagă a motivelor pentru care rămâi în situații nefavorabile.

În primul caz, sursa nefericirii poate fi găsită cu ușurință în exterior, ne putem văita de ea, putem găsi nenumărate motive pentru care poate fi făcută responsabilă și chiar justificări, ca să nu acționăm în niciun fel.

Din poziția de spectator al propriei vieți, este greu să iei decizii. În cel de-al doilea caz, fie există beneficii ascunse (pe care nu le recunoaștem nici față de noi înșine), fie teama de schimbare este atât de mare, încât rămânem într-o situație neplăcută.

În plus, dacă am schimba, iar rezultatul ar fi, dacă nu la fel, chiar și mai rău? Gândirea negativă este, cu siguranță, extrem de utilă atunci când vrem să ne ruinăm toate șansele la fericire.

Aflăm de la specialiști că persoanele care manifestă această reversie psihologică, simt un real disconfort atunci când viața lor este pe drumul firesc, iar lucrurile merg bine fie în plan personal, fie în plan profesional.

Un fel de stress junkies, motivați de frustrare și nemulțumire, care vor face ceva pentru a scăpa de disconfortul creat. Autosabotarea îi motivează să își împlinească o așteptare inconștientă importantă: convingerea că se vor simți mizerabil.

Chiar și „norocoșii care au parte de împlinire și succes în viață, dacă dispun de această condiție, atunci când vor ajunge la un punct problematic, dacă vor pierde bunăstarea sau liniștea relațională, se vor simți în largul lor.

Pentru că această condiție li se pare cea firească. Evident, odată ce lucrezi cu problema reală din spatele „ghinionului tău, vei constata că și tu te încadrezi în rândul celor „norocoși. Întrebarea este: ești pregătită să fii o persoană norocoasă?

 

Cum definim norocul?

Spunem că sunt „norocoase persoanele care și-au găsit partenerul potrivit. Că universul a complotat, s-au aliniat planetele, iar semnele astrologice sunt dintre cele mai potrivite.

Evident, tu – fiind leu în relație cu un rac – nu ai cum să ai noroc, nu? Dar pierdem din vedere esențialul: contextul. Și oricât de neverosimil ni se pare, contextul există pentru toată lumea.

Este acolo, accesibil, la un pas distanță. Evident, tu, fiind ghinionist, nu îl vei vedea. Iar asta este o decizie pe care o iei inconștient. Poate taman pentru că o situație fericită te-ar scoate din ritmul nemulțumirilor cu care te-ai obișnuit.

Dacă îți definești norocul prin câștiguri la loterie sau situații improbabile, care se întâmplă în cazuri rarisime…, atunci poate nu ar fi rău să îți evaluezi puțin obiectivele și rolul pe care vrei să îl joci în propria viață.

Chiar crezi că fericirea ta va veni dintr-un factor exterior miraculos? Există și o glumă pe tema asta, legată de relații, care spune că poți fi single, cuplat sau în așteptarea unui miracol.

Păi, s-ar putea ca trecerea la acțiune să fie cea mai mare problemă a ta. „Am lipsit de la reuniunea de zece ani de la terminarea liceului, pentru că nu voiam să spun colegilor mei că nu am realizat nimic notabil sau… dintre cele firești: nu am casa mea, nu am familie, nu am un iubit, nu am un copil.

Am o relație toxică cu cei doi părinți egoiști ai mei și aș putea începe să scriu un tratat despre singurătate. Financiar, sunt un dezastru și am două job-uri ca să supraviețuiesc de la o lună la alta.

Cumva, condițiile mele, adunate, împleteau neșansa și ghinionul. Mult timp după aceea, conversând separat cu diverși foști colegi (pe care, în secret, îi admiram și invidiam), am constatat că talentele mele de bun ascultător atrag dezvăluiri dintre cele mai neprevăzute.

Cuplurile de succes ascundeau infidelități, o viață sexuală proastă, nemulțumiri și insatisfacții. Multe dintre job-uri constau în titluri pompoase și salarii mizere. Copiii erau neascultători, iar mamele epuizate și în pragul depresiei.

Mulți se află într-o roată în care s-au obișnuit să alerge, fără să mai fie interesați de ce și-ar fi dorit sau cum pot face lucrurile altfel.

Am avut de învățat. În primul rând, să nu mai invidiez norocul altora; în al doilea, să apreciez faptul că am încă libertatea de a alege și de a decide ce vreau de la viața mea… , povestește Anca, 31 de ani.

Cercetările demonstrează că este dificil pentru persoanele cu reversie psihologică să aplice pe termen lung tehnici care le-ar scăpa de stres.

Pentru că aceste persoane, în inconștient, își blochează abilitatea de a simți fericirea sau mulțumirea. Tot inconștient, nu renunță la simptomele de stres emoțional precum teama, depresia, adicția sau furia.

Dar există speranță. Specialiștii au dezvoltat numeroase metode pentru a sparge cercul vicios. Nu trebuie decât să ne adresăm lor.

Iar ca un prim indiciu, tiparul pe care ne-am obișnuit să îl urmăm, de cele mai multe ori a fost generat de un eveniment imprevizibil, incontrolabil, care ne-a produs emoții profund negative.

O explozie de furie din partea unui părinte, o respingere bruscă și brutală din partea unui prieten sau iubit, un accident în care a murit cineva drag, toate sunt evenimente care ne-au produs această înclinație spre a crede că suntem ghinioniști și o mai mare reactivitate față de evenimentele negative decât cele pozitive.

Și nu pentru că acestea din urmă nu ar exista, dar pentru că le investim cu mai puțină emoție și interes decât pe primele. Pe scurt, paharul este pe jumătate gol, mereu.

 

Soluții, nu și miracole

Ca orice problemă, ghinionul personal, cum catalogăm condiția noastră psihică, poate fi rezolvată. Dar nu înseamnă că ne vom trezi peste noapte maeștri ai gândirii pozitive, capabili să ne acceptăm și să ne bucurăm de propriile reușite, considerându-ne niște norocoși.

Majoritatea dintre noi nu consideră că sunt norocoși nici pentru că sunt sănătoși, căci abia la apariția unei îmbolnăviri apare concluzia „firească în astfel de cazuri: am ghinion, numai mie mi se putea întâmpla.

„Daniel îmi este prieten apropiat și se consideră un ghinionist notoriu. Nu a reușit să termine facultatea, a plecat în străinătate apoi a revenit, a fost părăsit de iubită pentru cel mai bun prieten al lui și acum cinci ani a fost diagnosticat cu cancer.

Depresia lui a cunoscut extreme nesănătoase. Iar dacă luăm în calcul condițiile de mai sus, chiar au existat motive temeinice. Dar, între timp, Daniel este în remisie complet după boală, are o parteneră care îl iubește și este atentă la nevoile lui, are o firmă mică, dar de succes, și este apreciat în domeniul în care lucrează.

Evident, Daniel se consideră în continuare un ghinionist și se pregătește pentru momentul în care va pierde toate acestea. Pentru mine, chiar dacă îi sunt prieten bun și îl cunosc de o viață, îmi este dificil să îl înțeleg… chiar și să îl ajut să gândească altfel.

Aș vrea să îl văd bucurându-se de ceea ce are. Din păcate, uneori realizez că orice i s-ar întâmpla, va pune pe seama fatalității. Nu va lupta, ci va ceda, pur și simplu.

Pentru că așteaptă dezastre. Mai mult, pregătindu-se atât pentru ele, pe unele le va și provoca. Singurul lucru pe care l-am reușit pentru el și mă bucură, este să îl conving să meargă la un psiholog.

Poate că este momentul să își depășească traumele din trecut și să aprecieze cât de norocos este, povestește Andrei despre Daniel, 42 de ani.

 

Două perspective despre ghinion

Să nu uităm totodată că și ghinioanele pot atrage norocul. Nu ți s-a întâmplat să fii respins la un interviu de angajare pentru ca apoi să găsești ceva mult mai potrivit ție?

Sau să te desparți de o persoană cu care ai avut o relație îndelungată și abia apoi să găsești partenerul potrivit, de care aveai nevoie? Nu ar strica puțină introspecție. Putem să fim surprinși de variatele modalități prin care putem reinterpreta ghinionul sau norocul.

Foto: Shutterstock

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Există ghinion sau noi suntem de vină pentru tot ce ni se întâmplă?
Există ghinion sau noi suntem de vină pentru tot ce ni se întâmplă?

Cu toții vrem să fim fericiți și nu o dată ajungem să dăm vina pe karma, ghinion sau mamele noastre. Oare există ghinion sau, precum norocul, ni-l mai facem și singuri?

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste