Now Reading
Femeile si stiintele exacte

Femeile si stiintele exacte

Se spune ca femeile nu se descurca la fizica, chimie si inginerie. Nimic mai fals! Cu o motivatie suficienta, ele pot ajunge foarte sus in astfel de cariere. Incurajati-va fiicele sa studieze fizica. Nicoleta Preda este chimist si cercetator la Institutul de la Magurele. In anul 2011, a castigat bursa nationala Unesco-L’Oréal pentru Femeile din Stiinta (premiul pentru tinerele cercetatoare din domeniul Chimie).

 

In anul 2000, dupa sase ani de studii (cinci ani de facultate, plus un an de studii aprofundate) in cadrul Facultatii de Chimie Industriala, sectia Tehnologia Compusilor Macromoleculari, pe baza unui concurs desfasurat in luna noiembrie, am fost angajata in Institutul National de Cercetare Dezvoltare pentru Fizica Materialelor (INCDFM).

Din acel moment, am inceput sa descopar lumea cercetarii stiintifice, o  lume minunata in explorarea careia sunt necesare, in opinia mea, calitati tipic feminine: intuitia, curiozitatea, meticulozitatea, perseverenta si rabdarea.

Am avut sansa, ca din momentul angajarii mele la INCDFM, sa lucrez alaturi de colegii mei intr-un domeniu de varf al cercetarii, acela al nanomaterialelor.

Deoarece prepararea, investigarea si mai ales aplicatiile materialelor nanostructurate presupun abordarea unor tehnici experimentale apartinand chimiei, fizicii, electronicii etc., domeniul nanomaterialelor este unul interdisciplinar, in care o tanara cercetatoare, ca mine, a putut sa isi foloseasca cunostintele de chimie dobandite in facultate, dar a avut si oportunitatea de a se initia si de a-si insusi  cunostinte noi, privind metode fizice de caracterizare moderne.

Rezultatele obtinute in primii ani au facut si obiectul tezei mele de doctorat, sustinuta in anul 2006 la Politehnica din Bucuresti. Doctoratul e inceputul drumului pe care trebuie sa si-l construiasca orice tanar cercetator. Dupa doctorat, acesta trebuie sa demonstreze ca a devenit un cercetator format, cu o pregatire profesionala solida.

In acest sens, implicarea in activitatea de cercetare ca director de proiect in doua contracte – unul de cercetare postdoctorala si un altul de cercetare pentru stimularea constituirii de tinere echipe de cercetare independente – a confirmat nivelul cresterii mele profesionale.

Rezultatele activitatii de cercetare desfasurate alaturi de colegii mei sunt concretizate in cele 53 de lucrari publicate in reviste de specialitate a caror calitate stiintifica este probata si de numarul mare de citari (peste 150) pe care acestea le-au acumulat.

Am castigat (in colectiv) in 2007 Premiul Academiei Romane „Constantin Miculescu“ in Fizica, apoi, in 2011, bursa Unesco-L’Oréal pentru Femeile din Stiinta (premiul pentru tinerele cercetatoare din domeniul Chimiei), doua momente importante in activitatea mea profesionala.

Anul acesta, am avut onoarea de a face parte, alaturi de personalitati stiintifice de prestigiu din Romania, din juriul programului de burse nationale L’Oréal-Unesco pentru Femeile din Stiinta (domeniul Stiintele Fizice), un program care ofera, prin acordarea anuala a doua burse, o sansa reala pentru dezvoltarea unor noi competente profesionale si, implicit, de afirmare profesionala a tinerelor (sub 35 de ani) care isi desfasoara activitatea in domeniul cercetarii stiintifice in Romania.

Femeile mai slabe la stiinte? Nu cred… In orice profesie care presupune, asa cum e cercetarea, mult timp, numarul femeilor care fac performanta este, probabil, mai mic.

Referitor la cercetatoare: da, aspiratia unei tinere cercetatoare de a-si construi o cariera se poate suprapune, la un moment dat, peste dorinta fireasca a acesteia de a-si intemeia o familie si de a avea copii.

Din acest motiv, unei femei ii este mai greu sa isi croiasca o cariera stiintifica, dar femeile capabile au toate sansele de a promova, cercetarea fiind un domeniu in care competenta si calitatea profesionala conteaza.

Sigur ca sprijinul familiei este foarte important, contribuie substantial la atingerea unui echilibru intre viata personala si munca ei in domeniul stiintei! Daca e sa numesc ce ma anima pe mine, asta e dorinta de a „rezolva“, de a gasi o solutii la „problemele“ stiintifice.

De ce as recomanda copiilor sa studieze atent chimia? Pai cel mai bun mod de a atrage copiii spre asa ceva ar fi sa li se arate frumusetea acesteia. Spun „frumusete“, gandindu-ma la reactia unei fetite de sase-sapte ani care, privind fascinata la experimentele chimice desfasurate de colegii mei in cadrul Saptamanii „Scoala altfel“, a exclamat: „Ce frumoasa e stiinta!“.

Ce este cel mai greu si ce e cel mai placut in cercetare? Activitatea presupune diferite etape: de documentare, de laborator si de redactare. Este inerent ca in toate aceste etape sa apara si momente grele, momente in care ai impresia ca nu vei ajunge sa rezolvi problema (de exemplu, nu gasesti o interpretare stiintifica pentru datele experimentale obtinute; experimentele nu decurg asa cum ti-ai planuit etc.).

Dar cele care ne ajuta sa trecem peste aceste momente si sa savuram din plin bucuria oferita de clipele in care reusim sa gasim raspunsuri sunt curiozitatea, tenacitatea si pasiunea pentru aceasta munca, adica principalele „motoare“ ale noastre, ale cercetatorilor. 

View Comments (0)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Scroll To Top