Femeile sunt mai reticente la risc decat barbatii

Cand vorbim de bani, vorbim de risc, de constiinta viitorului, deci de planuri de economii… Vorbim despre amanarea satisfactiei (nu cumperi acum o masina scumpa, pui banii deoparte pentru educatia copiilor etc.). Iata tot atatea comportamente ce sunt diferite la barbati si femei sau tin de cultura roma­neasca si de educatia financiara. Am solicitat cateva detalii despre relatia romanilor cu banii de la sociologul Loredana Ivan.

 

Psychologies: Ce cultura a banilor au romanii? Putem vorbi de asa ceva? In mod clar nu avem individualismul si setea de antreprenoriat a americanilor sau a altor popoare mai pragmatice! Ce anume a modelat in timp relatia romanilor cu banii? Eu as zice ca si etosul religios are un rol, desconsiderarea bogatiei si bogatului… Ce credeti?

Loredana Ivan: Relatia romanilor cu banii este influentata de factori culturali, religiosi, precum si de experientele fiecarei generatii in parte. Tendinta romanilor de a economisi se gaseste, probabil, mai accentuat la generatiile care au fost nevoite sa parcurga perioade de austeritate economica, cum sunt cele care au urmat celui de-al Doilea Razboi Mondial sau anii 80, ai perioadei comuniste.

Probabil, la aceste generatii, putem identifica mai usor aversiunea fata de risc, tendinta de a economisi, comportamentul precaut si o mai mica tendinta de asumare a riscului asociat investitiilor financiare. Pe de alta parte, cultura romaneasca este o cultura in care accentul pe locuintele proprietate personala este ridicat si ideea de „avea o locuinta a ta a fost imbratisata, dupa 1989, de categorii diverse de populatie, din generatii diferite.

Acceptarea „traiului cu chirie este mai ridicata in alte tari si dorinta de a „face orice sacrificiu pentru a avea o locuinta proprie – mai redusa. Astfel, multi romani din generatii diferite au reusit sa contracteze credite imobiliare, sa gireze astfel de credite sau sa sustina in mod direct plata lor (cum este cazul parintilor care ajuta la plata creditelor contractate de copii).

„Creditul imobiliar, la care este antrenata „intreaga familie (inclusiv parinti, bunici), vine sa consolideze valorile unei culturi colectiviste care, probabil, nu s-au pierdut in Romania, dar si „setea de a fi „proprietar al unei locuinte, reanimata dupa 89. Faptul ca auzim mereu ca romanii sunt „rau platnici ai creditelor contractate si printre cei care au cele mai mari datorii neachitate din Europa, nu este pus in context.

Daca raportam la numarul celor care au „facut tot posibilul sa achizitioneze o locuinta, chiar daca nu erau neaparat si foarte increzatori in posibilitatile reale de a o plati, putem intelege mai bine aceste informatii care apar sporadic si sunt insuficient explicate. Apoi, apetenta romanilor pentru locuinte proprii si contractarea unor credite imobiliare care au devenit greu de suportat ulterior poate fi explicata si prin alte doua aspecte:

1) migratia interna (in interiorul tarii) destul de redusa, pentru munca, comparativ, spre exemplu, cu o tara cum este SUA, unde obiceiul de a te muta intr-un alt oras, la sute de kilometri departare, este destul de intalnit si 2) lipsa unor cunostinte in domeniul financiar. Primul aspect genereaza, cu siguranta, o tendinta mai mare de achizitionare de proprietati, din moment ce planuiesti sa ramai mult timp in localitatea respectiva; cel de-al doilea – o insuficienta evaluare a creditelor contractate sau a serviciilor financiare folosite, in general.

 

Speranta de viata a femeilor este mai mare decat a barbatilor, de aceea isi fac planuri de economisire pe perioade mai lungi; e ceva valabil in toata lumea? Care sunt mutatiile pe care le inregistreaza comportamentul feminin in raport cu banii? Faptul ca in ultimele decenii sunt mai bine platite?

L. I.: Statisticile arata ca femeile traiesc, in medie, cu cinci ani mai mult decat barbatii, peste tot in lume. In acest caz, fireste ca ele ar trebui sa economiseasca mai mult pe termen lung sau sa planifice o perioada a batranetii mai indelungata, in care vor trebui sa se intretina, la un moment dat singure.

90% dintre femei ajung intr-o anumita perioada a vietii fara un partener (adesea in urma unui deces sau divort) si un comportament responsabil ar fi sa invete sa-si gestioneze propriile venituri, sa dobandeasca o minima educatie financiara. Desi femeile au caracteristici care le permit sa sustina o batranete indelungata: spre exemplu, sunt mai precaute, mai orientate spre planuri pe termen lung, economisesc mai bine pe termen lung si isi asuma riscuri mai mici, totusi au cunostinte financiare mai reduse decat barbatii si un nivel al competentelor de baza in administrarea banilor mai redus (cunostinte mai reduse despre ce este un credit, un debit, taxe aferente etc.). Adesea, ele plaseaza la nivelul partenerilor grija pentru operatiunile financiare, chiar daca se ocupa de administrarea bugetului gospodariei.

 

Sunt femeile mai independente financiar in ultimii ani? Se mai poarta modelul femeii dependente?

L. I.: Femeile sunt tot mai independente financiar in ultimii ani pentru ca, in Romania, ca si in intreaga Europa, numarul femeilor care au studii superioare este in crestere si sunt tari in care acesta depaseste numarul barbatilor. Finalizarea studiilor superioare inseamna inclusiv slujbe mai bune si mai bine platite, emancipare, imbratisarea unor roluri de gen moderne.

Totusi, in Romania ne confruntam cu o situatie de polarizare, cu o crestere accelerata si a ratei analfabetismului, care afecteaza, in primul rand, femeile. Este vorba de numarul persoanelor care nu termina patru clase, numar in crestere, care afecteaza in mod real sansele acestor persoane de a duce o viata independenta financiar.

O mare parte dintre aceste persoane este de sex feminin. O polarizare a educatiei (nu doar in cazul femeilor) duce la o polarizare a sanselor de a duce o viata independenta (inclusiv financiar): grupul femeilor independente financiar, educate, cu slujbe bune, coexista (si ar fi trist sa fie la fel de numeros) cu cel al femeilor lipsite de educatie, dependente financiar si fara o traiectorie profesionala concreta.

 

Cine e mai prudent cu banii, ele sau ei? In ce investesc femeile si de ce?

L. I.: Se constata ca femeile sunt, in general, mai aversive la risc decat barbatii, aspect cunoscut in literatura psihosociologica drept „instinct de cuib (nesting instinct). Acest lucru face ca barbatii si femeile sa aiba un comportament financiar usor diferit: barbatii investesc mai mult, joaca la bursa, investesc sume mai mari etc., pe cand femeile acceseaza in special servicii financiare de tip saving plan, care tin de economisire si economisire pe termen lung: pensii private, asigurari de viata si de sanatate, burse pentru copii etc.

Acest lucru poate fi benefic pentru femei in situatiile de criza economica, cand e recomandat comportamentul prudent, insa este benefic barbatilor in perioade de avant economic, pentru ca investitiile mari atrag profituri mari si accentueaza decalajele de venit intre barbati si femei. Femeile investesc mai putin, dar si rata intoarcerii profitului este mai mica decat in cazul barbatilor.

 

Credeti ca romanii au vreo educatie financiara? Cum se poate remedia?

L. I.: Nivelul de educatie sau „alfabetizare financiara a romanilor este posibil sa fie mai scazut decat al altor natii din Europa. Nu avem date cu privire la acest aspect. Stim doar ca peste tot in lume femeile au un nivel al alfabetizarii financiare mai redus – de asemenea, cei foarte tineri sau cu o educatie medie si scazuta.

Stiu insa ca Ministerul Educatiei a inceput introducerea unor cursuri de educatie financiara in scoli. Unele banci au creat site-uri unde ofera consultanta in acest sens. Ar trebui sa existe, in primul rand, o campanie de constientizare a importantei educatiei financiare pentru fiecare persoana si, in special, pentru cei tineri (elevi, studenti).

 

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Femeile sunt mai reticente la risc decat barbatii
Femeile sunt mai reticente la risc decat barbatii

Cand vorbim de bani, vorbim de risc, de constiinta viitorului, deci de planuri de economii… Vorbim despre amanarea satisfactiei (nu cumperi acum o masina scumpa, pui banii deoparte pentru educatia copiilor etc.). Iata tot atatea comportamente ce sunt diferite la barbati si femei sau tin de cultura roma­neasca si de educatia financiara. Am solicitat cateva detalii despre relatia romanilor cu banii de la sociologul Loredana Ivan.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste