Cum gestionam suferinta

Fie ca este vorba despre incheierea unei relatii amoroase, ruperea relatiilor cu o prietena apropiata sau pierderea jobului, fiecare reactionam unic la astfel de evenimente. In functie de intensitatea relatiei avute, de impactul despartirii, de experienta anterioara si profilul emotional, ne manifestam diferit intensitatea si durata suferintei.

 

Termen limita

Din pacate, tristetea nu are un dead-line, oricat de bine ar fi ca acesta sa existe. Durata perioadei de suferinta si totodata recuperare, variaza de la individ la individ.

Nu ai de ce sa te simti vinovata si sa adaugi stres starii pe care deja o ai. Doar tu iti cunosti nevoile si atata timp cat iti recunosti acest drept, esti in primul rand tu alaturi de tine.

Nu inseamna ca nu ai nevoie de ajutor. Uneori, daca situatia devine prea dificila pentru tine, si pari ca ai epuizat resursele de a te ajuta sa iti revii, un specialist te poate ghida pe drumul recuperarii.

 

Intensitate

Uneori, chiar si noua ne vine greu sa ne explicam de ce durerea este atat de profunda si de ce dureaza atat. Apare un conflict intern intrucat rational, constientizam ca dimensiunile sunt mult exacerbate, dar emotional suntem neputinciosi.

Poate fi un trecut care creeaza mediul propice unei intensitati prea mari a suferintei, pot fi alti factori asociati, poate fi o perioada in care esti epuizata emotional.

Ai nevoie de ajutorul prietenilor si al familiei dar, totodata, daca gasesti elemente din trecut pe care nu le-ai putut rezolva si care iti contureaza modul actual de raspuns la un eveniment negativ, este util sa ceri sfatul unui psihoterapeut.

 

Lupta interioara

Poate stii si tu ca este momentul sa iti revii sau poate acest lucru iti este subliniat de cei din jur. Din pacate, oricat de bine intentionati sunt apropiatii, nu pot duce lupta aceasta in locul tau.

Ai nevoie de intelegere si sustinere, dar totodata si de acceptarea perioadei prin care treci ca fiind necesara. Uneori, chiar daca iti impui sa depasesti momentul si sa iesi din stare, acest lucru nu este usor de pus in practica.

Ai nevoie sa iti dai timp si sa accepti durata vindecarii care va aparea, negresit. Fa pasi mici catre recuperare si, in ritmul tau propriu, vei ajunge la echilibru din nou.

 

De Iulia Barca

Foto: 123rf.com

 

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Cum gestionam suferinta
Cum gestionam suferinta

Fie ca este vorba despre incheierea unei relatii amoroase, ruperea relatiilor cu o prietena apropiata sau pierderea jobului, fiecare reactionam unic la astfel de evenimente. In functie de intensitatea relatiei avute, de impactul despartirii, de experienta anterioara si profilul emotional, ne manifestam diferit intensitatea si durata suferintei.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste