Gandirea paranoica
O gandire paranoica este obositoare si daunatoare atat pentru tine, cat si pentru cei din jur. Iata cum identificam corect aceasta problema si ce avem de facut.
Reactii firesti
Adesea, victime ale nedreptatii, cu totii ne intrebam: “am devenit, brusc, paranoic?!” In anumite situatii stresante, unele trasaturi paranoice de intensitate minimala sunt considerate a fi o manifestare a normalitatii.
Dand vina pe ceilalti, ne ajuta sa ne debarasam de incarcatura intrapsihica negativa, ceea ce ne “pazeste” de un posibil blocaj emotional. Deseori astfel de manifestari sunt insotite de constientizarea situatiei si a reactiilor proprii.
Cat timp te indoiesti de catalogarile pe care le faci unei situatii, inseamna ca poti aprecia corect ca fiind la mijloc stresul. Oboseala poate, de asemenea, sa ne provoace astfel de reactii.
Avem impresia ca toata lumea este impotriva noastra, ca nimic din ceea ce propunem nu reusim sau ca cei din jur ne vaneaza numai greselile… Totusi, astfel de perioade tind sa se calmeze si sa fie depasite prin abordari asertive si clarificatoare.
Trasaturi ale paranoicului
Paranoicul este, cu siguranta, adeptul viziunii “trust no one” (sa nu te increzi in nimeni). Nevoia de a da vina pe altii devine o constanta in viata sa.
Este preocupat de a avea cu orice pret dreptate si are idea preconceputa ca este mereu nedreptatit. Nu reuseste sa vada nimic frumos in nimeni si nimic. Realitatea lui se nuanteaza diferit de a celorlalti.
Nevoia centrala a existentei sale se invarte in jurul pronumelui “Eu”, recunoscuta fiindu-i sensibilitatea exacerbata. I se potriveste principiul: “niciodata nu ai avut suficienta imaginatie pentru a-ti inchipui lumea fara tine.” (Octavian Paler)
Deformarea realitatii
Gandirea paranoica este puternic afectata de anxietate sau frica, ducand pana la limita irationalitatii si uneori a delirului. Persoana adera ferm la convingeri false si irationale, extrage concluzii inainte de a cunoaste faptele.
Gaseste parghii de legatura intre fapte pur intamplatoare si le argumenteaza mereu… fals. Faptele nu sunt catalogate alb sau negru, ci doar negre, sumbre si le ataseaza in permanenta impresii legate de tradare.
In loc sa isi recunoasca propriile greseli sau limite, ii acuza mereu pe ceilalti cand lucrurile nu merg asa cum vrea.
Spre exemplu, daca nu are inca masina care si-o doreste, poate declara ca “ii este greu cu omul pe care il are ca partener”, mininalizand total confortul pe care acesta il confera.
Daca nu obtine promovare la serviciu, este pentru ca “are ceva seful cu mine.” In concluzie: “toata lumea isi doreste sa ma submineze si sa ma distruga”. Cand relationeaza, deseori interpreteaza gresit comentariile nevinovate ale celorlalti, considerandu-le sarcastice.
Persoanele apropiate se transforma in obiecte pe care le manipuleaza pentru a obtine tot ceea ce, cu insistenta, vrea.
Acest fapt devine posibil, pentru ca, paranoicul gaseste cu usurinta ingredintele picante de a-l determina pe cel de langa sa cedeze : se victimizeaza extrem de convingator.
Mai mult, poate deveni progresiv agresiv si lupta pana la epuizarea celuilalt pentru cauza sa. Brusc, din “persecutat” se transforma in “persecutor”. Egocentrismul sau este ideea centrala a existentei personale, dar si a existentei celorlalti.
Din pacate, rezonanta lui afectiva este extrem de redusa, iar conduita rece, detasata si distanta. Subliniindu-si in permanenta calitatile si realizarile considerate incontestabile, chiar si atunci cand incompetenta reiese cu claritate, isi manifesta constant nevoia de a obtine tot ce crede ca i se cuvine.
Si pentru asta, aduce argumente logice indoielnice sau false, dar atent disimulate. Pastreaza o masca falsa de competente, pe care surprinzator ii este teama sa nu ii fie descoperite si sa i se intrevada slabiciunile.
Relatiile cu cei din jur
Cum sa poti mentine, cu toate aceste trasaturi, relatii apropiate cu cei din jur? Puzzle-ul se intregeste cand paranoicul devine posesiv si gelos cu cei pe care considera ca ii iubeste si se teme constant ca acestia il vor trada.
Este vanator convins al celor mai mici detalii si semne subtile ale partenerului de viata de a face un posibil pas in afara relatiei. Este inclinat sa devina foarte suspicios.
La cel mai infim indiciu, ii reapar in minte toate certurile si dezamagirile si isi bombardeaza partenerul cu ele, amintindu-i vehement “cat de mult m-ai facut sa sufar”.
Odata ce incepe sa observe si sa interpreteze eronat cele mai mici detalii, acestea incep sa se sustina unele pe celelalte. Concluziile sale se imbina si aduc in lumina ideea ca: “toata lumea vrea sa ii faca rau.”
Apar devieri de la logica si o orientare obsesiva spre o anumita persoana “tinta”. In absenta “tintei”, comportamentul este aparent normal. Dar, un singur cuvant sau o fraza aduc delirul la suprafata rapid. Asadar, ritmul preferat al sensului vietii paranoicului se defineste a fi: victimizarea!
Granita cu normalitatea
Daca toate aceste perturbari in temperament devin permanente, vorbim despre tulburare de personalitate paranoida. Subliniam ca, unele dintre manifestarile creionate anterior, le accesam uneori pe parcursul vietii reale.
Este firesc sa devenim uneori suspiciosi, hipersensibili sau rigizi, blamandu-i in unele situatii pe ceilalti. Cand esti constient de aceste manifestari, este un semn al normalitatii.
Paranoicul, in schimb, nu realizeaza ca are o problema, intrucat el crede in realitatea pe care si-o construieste. Iar daca realitatea concreta nu seamana cu viziunea lui distorsionata, cauta orice indiciu pe care il poate manipula astfel incat sa isi confirme convingerile.
Confrunta-ti ideile paranoice
Asterne-ti pe hartie gandurile pe care le consideri paranoice. Asa, externalizandu-le, le poti privi cu mai mare detasare. Incearca sa le gasesti sensul. Ce anume vor sa iti transmita ele?
Concentreaza-te pe ceea ce faci, nu pe ceea ce gandesti. Aminteste-ti ca te confrunti “doar cu ganduri!” Valoarea lor va scadea astfel din intensitate. Fii observator al intregului si nu te lasa furat de impresii subiective, ci focuseaza-te pe faptele reale.
Invata sa fii mai obiectiv si autoreflexiv, in loc sa apelezi la o interpretare paranoida ori de cate ori esti dezamagit.
Invata sa faci fata criticilor. Petrece timp cu prietenii, cat mai relaxat, si renunta la a emite permanente judecati. Cere ajutor atunci cand ideile paranoide iti ameninta echilibrul intern.
Este putin probabil ca, un paranoic veritabil sa apeleze la vreun ajutor. Acesta, doar in cazul unei depresii sau al unui atac de panica poate ajunge sa ceara ajutor de specialitate. Nu ar fi rau sa apeleze la terapie, in mod special pentru linistea celor cu care interactioneaza.
De Oana Raluca Cuesdeanu, psihoterapeut pozitivist
www.psy-way.ro
Foto: shutterstock.com
