Gândirea pozitivă și efectele ei negative
E de dorit să gândim pozitiv, dar în unele situații optimismul exagerat se întoarce împotriva noastră. Cum devine gândirea pozitivă o capcană…
Pe la finele anilor ’90, un psiholog, de la Universitatea Pennsylvania, pe nume Martin Seligman, a înființat un nou domeniu, numit de el „psihologie pozitivă“.
Acest domeniu își propunea să studieze cauzele și consecințele fericirii, rezistenței în fața stresului, precum și unele virtuți și trăsături de caracter pe care el le considera importante pentru sănătatea mentală.
Deviza lui era ca gândirea pozitivă este buna întotdeauna și pentru toată lumea. Cred că puțini dintre voi ar contesta acest lucru. Cu toate astea, dovezile care să susțină beneficiile gândirii pozitive lasă de dorit.
Citește și:
Cum ne încurajăm gândirea pozitivă
Atunci când cei de la Universitatea Cornell au trecut în revistă tot ce se știa despre gândirea pozitivă, au descoperit că, deși oamenii optimiști tind să fie mai sănătoși și să trăiască mai mult, nu se știe care este cauza și care este efectul.
Adică, fiind mai sănătoși, tind să fie mai optimiști sau invers? Sau poate că ambii factori depind de un al treilea: nivelul de energie. Cu cât un om are mai multă energie, cu atât tinde să fie mai sănătos și mai optimist.
Nimeni nu a măsurat vreodată nivelul lor de energie. Apoi, studii efectuate la Universitatea Waterloo au descoperit că repetarea unor afirmații pozitive de genul „sunt o persoană placută“ îi face mai bucuroși doar pe oamenii care stau bine cu stima de sine.
Cei care au o stimă de sine scăzută, chiar se deprimă dacă repetă mereu aceste afirmații pozitive – probabil, comparându-le inconștient cu imaginea pe care o au despre ei.
În cultura noastră, mulți oameni se simt chiar vinovați dacă nu gândesc pozitiv. Chiar și celor care apelează la psihoterapie, le este jenă de gândurile și emoțiile lor negative.
Cu toate astea, studii recente arată că furia și tristețea sunt o parte importantă a vieții noastre și că ar trebui să le acceptăm și să învățăm să trăim cu ele, nu să le băgăm sub preș.
Cei de la New York University au descoperit că, dintre oamenii care făceau psihoterapie, cei care simțeau, în același timp, emoții mixte – gen bucurie și amărăciune – înregistrau mai multe progrese în următoarele două săptămâni de terapie.
Alte studii realizate pe oameni bulimici au relevat faptul că cei care încercau să își suprime emoțiile gen supărare sau agitație, erau mai predispuși să mănânce excesiv, comparativ cu cei care recunoșteau că trăiesc aceste stări.
Și mai elocvent este un studiu realizat în Australia, în care s-a descoperit că oamenii cărora li se spune înainte de culcare să facă efortul de a-și suprima gândurile nedorite, tind să le viseze în noaptea cu pricina.
Se pare că această suprimare chiar face rău sănătății, alcoolicii care tind să își suprime gândurile legate de băutură având o reacție cardiacă mai puternică la prezentarea de imagini legate de viciul lor, comparativ cu cei care nu tind să le suprime.
Sfatul este ca, în loc să suprimăm aceste gânduri și emoții negative, să le acceptăm. Viața înseamnă și trăirea conflictelor, și a eșecurilor, evitarea completă a emoțiilor negative fiind imposibilă.
Cheia este a învăța cum să le gestionezi, cum să le rezolvi. A le scrie într-un jurnal s-a dovedit util. Acest gen de exercițiu îți dă o nouă perspectivă și chiar sentimentul de detașare față de un capitol închis.
De Dragoș Cîrneci, doctor în psihologie, specialist în neuroștiințe. Lucrează în cercetare aplicată, dezvoltând produse pentru sănătate, mediul de afaceri. Este interesat de evoluția omului, precum și de provocările cu care specia umană se confruntă în lumea tehnodigitală de astăzi, http://dragos-cirneci.blogspot.ro
