7 ganduri nocive cu efecte pe termen lung

Multe dintre trairile si actiunile noastre sunt influentate de o serie de ganduri nocive si tipare mentale defectuoase. Iata care sunt cele mai frecvente si cum le putem controla.

 

Fluxul energetic al gandurilor negative

Din punct de vedere neurologic, devenim tocmai lucrurile la care ne gandim in mod repetat si obiectul propriei atentii' (Joe Dispenza)

V-ati oprit vreodata pentru a simti efectul unui gand in organism? Si ce diferit ne simtim atunci cand suntem pe un flux de buna dispozitie, de ganduri pozitive, inaltatoare, fata de cealalta varianta – griji, frici, judecati, nemultumiri etc? Cu siguranta exista o explicatie si o gasim in neurostiinte.

Orice gand, aparut voit sau involuntar, provoaca un flux de intensitate electrica in milioane de celule nervoase, situate in diferite zone cerebrale.

Aceste zone ale creierului, alimentate cu curent electric, elibereaza o multitudine de substante neurochimice, provocand in tot corpul o cascada de reactii chimice. Acestea sunt responsabile de ceea ce simtim si de modul in care simtim.

Deducem de aici ca schimbarile in chimia organismului, care, asa cum stim, sunt responsabile de dezechilibre si boli, se datoreaza gandurilor noastre, constiente sau nu.

Responsabilitatea noastra, in lumina acestor noi realitati, devine aproape coplesitoare! Teoretic, tot ce avem de facut este sa avem grija la ce fel de ganduri ne trec prin cap si sa nu mai dam atentie, energie, celor care nu ne fac bine. Practic, ne vine foarte greu sa ramanem focusati doar pe gandurile folositoare, benefice.

 

Tipare mentale negative

Exista cateva obiceiuri (sau tipare) mentale care, mentinute perioade lungi de timp, vor produce efecte negative asupra sanatatii noastre fizice si psihice.

Intre acestea se numara tendinta de a ne concentra asupra aspectelor negative ale vietii, precum si perfectionismul. Luate separat, fiecare dintre aceste tipare reprezinta o extrema.

Iar extremele, inclusiv in gandire, nu sunt sanatoase. Am putea incerca sa facem (mental) exercitii de compensare.

Daca ritualul nostru este de a pune in perspectiva negativa chiar si atunci cand o situatie pare buna (da, dar…) atunci putem face acelasi lucru si in situatiile neplacute.

Respectiv, orice problema am identifica, putem incerca sa ii gasim si o latura pozitiva, sau o rezolvare optimista. Concentrandu-ne pe aceste aspecte si atribuindu-le din energia noastra, vom fi mai capabili sa depasim impasul. Iata cateva dintre obiceiurile pe care trebuie sa invatam sa le controlam.

 

Tendinta de a vedea doar partea negativa a lucrurilor

Viata nu este in intregime colorata in roz, dar cu siguranta nici in alb si negru. Pentru persoanele cu acest tipar mental, problemele apar mai mari decat sunt in realitate.

Greutatile sunt vazute ca dificil de depasit, situatiile cu care se confrunta sunt potential periculoase si ar face tot posibilul sa le evite. Orice lucru nou, diferit de ceea ce este familiar, poate destabiliza.

Tendinta spre negativism are o multitudine de efecte nocive: de la lipsa de incredere in sine si in ceilalti, lipsa de speranta, frica de actiune si de schimbare, stima de sine scazuta, credinta ca lumea este un loc rau, pana la panica, anxietate, depresie.

Ingaduie-ti sa crezi ca se pot intampla lucruri frumoase, armonioase si vei incepe sa simti linistea si pacea interioara. Propune-ti sa compensezi aceste ganduri cu perspective mai optimiste.

Va parea dificil pentru inceput si irealizabil, dar treptat vei capata experienta si iti vei putea schimba tiparul mental.

 

Incapacitatea de a ierta

Resentimentele fata de alte persoane, pe de o parte, si sentimentele de jena, rusine, vinovatie adresate noua insine, pe de alta parte, sunt responsabile de alterarea starii noastre interne.

Multa lume crede ca a ierta pe cel care ti-a gresit e o dovada de slabiciune si o favoare adresata acestuia. De fapt, iertarea inseamna in primul rand eliberarea ta de sub povara sentimentelor negative care te-au insotit, inseamna sansa de a trai din nou liber.

E nevoie de o mare forta interioara pentru a reusi acest lucru. Paradoxal, cel mai greu este atunci cand trebuie sa ne iertam pe noi insine si astfel ajungem la urmatorul obicei mental nociv.

 

Perfectionismul

A gresi e omeneste' si totusi… suntem foarte critici si exigenti cu noi insine. Asa cum spuneam, putem ierta multe, dar cu greu ne iertam pe noi.

E posibil ca setarea mentala catre perfectionism sa ne fi fost indusa inca din copilarie, pentru a ne ridica la nivelul asteptarilor parintilor sau profesorilor.

Sau poate, devenind sotii si ulterior mame, ne-am auto-ridicat stacheta atat de sus, neconstientizand efectele pe viitor.

Perfectionismul este, in speta, un tipar mental distructiv, un scop de neatins. Nu mai idealiza cum trebuie sa se intample lucrurile.

Propune-ti sa faci tot posibilul pentru a ajunge la rezultatul dorit si, totodata, accepta-ti greselile. Foarte important este sa inveti si sa te apreciezi pentru lucrurile pe care le faci bine, nu sa le minimalizezi.

 

Raportarea la trecut

Experientele traite ne ajuta la conturarea unei identitati proprii. Tot pe baza lor, ne cream retelele neuronale, credintele, convingerile care vor sta la baza actiunilor noastre viitoare.

Daca insa, privind retrospectiv, ne cantonam de situatiile neplacute, de emotiile negative, de cum ar fi fost daca', nu facem decat sa retraim acele evenimente, cu suita de ganduri si emotii aferente.

Nu ne ajuta cu nimic sa purtam dupa noi acest balast, trebuie sa privim totul ca pe o experienta, sa ne invatam lectiile si sa mergem inainte.

 

Devalorizarea propriei persoane

Pana ajungem adulti, ajutati de familie, scoala, societate, avem deja conturate o serie de convingeri despre noi insine, care pot fi negative.

In acest tipar nu suntem suficienti de buni, nu meritam sa ne fie bine, increderea in sine inseamna tupeu, nu suntem atragatori, nu avem cum sa reusim in viata, etc.

Toate aceste convingeri au ca efect o stima de sine scazuta, lipsa de apreciere si de iubire a propriei persoane, cu consecinte devastatoare pe termen lung.

Iar daca in jurul tau au fost persoane care ti-au insuflat aceste convingeri, este timpul sa iti asumi responsabilitatea propriilor evaluari.

Stim deja ca opiniile celorlalti nu trebuie sa conteze foarte mult si nici raportarea la ideile si credintele lor. In primul rand, tu trebuie sa inveti sa te placi si, treptat, asta vei arata si celor din jur.

Noi suntem singurii in masura sa ne evaluam corect, iar acest lucru il putem face cu bunavointa, respect pentru propria persoana si permisivitate.

 

Credinta ca vei fi fericit doar cand iti vei atinge obiectivele

Cunoastem cu totii situatia: cand o sa am relatia ideala, casa de vis, rezerve financiare, etc…. abia atunci o sa incep sa traiesc. Pana atunci insa, timpul trece si nu ne asteapta pe noi.

A astepta ca satisfactiile sa vina undeva in viitor, a nu fi recunoscatori pentru ce avem, a nu ne bucura de prezent, de fiecare pas al calatoriei, reprezinta un mod cert de a ne programa pentru nefericire.

Mai mult decat atat, exista riscul ca, odata dobandit ceea ce ne dorim, sa avem in continuare sentimentul de neimplinire.

 

Neasumarea controlului asupra propriei vieti

Sentimentul de neajutorare induce credinta ca nu putem controla ce ni se intampla, astfel ca ne convingem ca nu are rost nici macar sa incercam.

In acest mod ne subestimam abilitatile de a face fata provocarilor vietii. Nu totul depinde de controlul sau influenta noastra, in schimb felul in care reactionam la ceea ce se intampla, depinde.

Asumarea responsabilitatii propriei vieti, renuntarea la a cauta vinovati pentru ceea ce ni se intampla si distantarea de atitudinea defetista sunt lucrurile pe care trebuie sa incepem sa le punem in practica.

 

De Adriana Ramona Mercea

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
7 ganduri nocive cu efecte pe termen lung
7 ganduri nocive cu efecte pe termen lung

Multe dintre trairile si actiunile noastre sunt influentate de o serie de ganduri nocive si tipare mentale defectuoase. Iata care sunt cele mai frecvente si cum le putem controla.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste