Ghid de utilizare a unui coleg nesuferit

Vorbește mult și aiurea? Bârfește și nu îi scapă nimic? Nu te poți baza pe el și se vaită tot timpul de câte ceva? Cu toții avem și colegi nesuferiți… Întrebarea este: ce facem cu ei?

 

Desigur, atunci când un comportament nu ne este pe plac, deseori, lucrul acesta depinde de nivelul nostru de toleranță, de așteptările pe care le avem, de propriile comportamente reprimate sau de experiențele de viață care ne-au marcat.

Motiv pentru care, dacă doamna Ioana de la Contabilitate seamănă cu o fostă prietenă cu care te-ai certat, femeia chiar nu are nicio vină…

Totuși, există și un set de comportamente considerate indezirabile de către publicul larg, incluzând aici și cercetătorii britanici, pentru mai multă autenticitate.

Citește și:

Corporațiuni. Cum să ai ședințe productive

Corporțiuni. De ce tolerăm șefii toxici?!

„La locul de muncă, sunt sancţionate acele comportamente care-i rănesc pe ceilalţi, care aduc disconfort şi care pot genera conflicte în cadrul echipei.

Şi am putea include aici toate acele comportamente în care-şi fac simţită prezenţa lipsa de respect, minciuna, agresivitatea, atitudinea refractară faţă de lucrul în echipă sau, în cazuri extreme, acele acţiuni de sabotare a unui coleg sau chiar a întregii echipe“, spune psihologul Daniela Stanciu.

„Aveam o colegă nouă la HR, care urma să interacționeze destul de mult cu noi. Fata era înzestrată fizic, dar neuronal făcea «economie».

Noi, o echipă mare de IT, inițial, ca băieții, ne-am bucurat de o prezență feminină atât de agreabilă (evident, sunt elegant acum, în relatare, doar suntem oameni civilizați).

Bucuria ne-a dispărut treptat când fata a început să ne alinte cu diminutive, să ne bată pe spate și să ne recite îndemnuri motivaționale citite pe internet. Constant. Respectiv, people skills zero. Pentru un HR?

Eu înțeleg că tagma noastră pare un soi de sectă, privind din exterior, dar chiar «nevoi speciale» nu suntem. Ajunseserăm să dăm ochii peste cap când o vedeam.

Îi spuneam Sandy Bell. A plecat după două luni. Probabil convinsă că nu putem fi reintegrați social…“, povestește, amuzat, Andrei, 39 de ani.

 

Atitudini care dau greş

Atitudinea de superioritate poate avea multe ma­nife­s­tări. Nu înseamnă întotdeauna înfumurare, egocentrism, blazare sau autoproclamare a valorii personale.

Uneori, ia forma colegei care îți dă sfaturi (nesolicitate) de viață, care îți analizează potențialele surse de tristețe atunci când nu zâmbești (pe cât con­si­deră ea normal) sau îți spune să fii mai „deschisă, optimistă și generoasă“.

Daniela Stanciu completează lista, adâugând: „Cu siguranţă există atitudini care aduc multe neajunsuri în cadrul unui colectiv şi care subminează încrederea, colaborarea şi coeziunea grupului.

Printre acestea, am putea include: atitudinea de superioritate, neseriozitatea, indiferenţa, intoleranţa faţă de greşeli, critica excesivă, manipularea etc.“

„Eu am pățit-o la nunta unei colege, unde, evident, toată echipa ne-am trezit la aceeași masă, împreună cu una dintre directoare, prietenă cu mireasa… și cam atât.

Eu, una, nu mă manifest niciodată exuberant, oricât de bine m-aș simți. Pentru că așa mi-e felul. Duduia însă, intervenționistă din fire, a considerat că este ocazia ideală să îmi dea sfaturi de viață.

Că supărările trec, că o să îmi găsesc eu un iubit (eram single, deci dramă totală), că «de ce nu mă distrez, că așa îmi trece viața»… etc.

Dificil să îi spui să își vadă de sarmale, când doamna e director. Dar aș fi sorcovit-o puțin cu buchetul miresei, pe care, la mișto, l-am prins…“ spune Andreea, 31 de ani.

 

Neserioșii rămân neserioși

„Într-adevăr, neseriozitatea are mai multe faţete şi cele mai supărătoare pentru echipa de la serviciu sunt nerespectarea termenelor limită de predare a lucrărilor, promisiunile neonorate şi superficialitatea în privința sarcinilor de serviciu.

Astfel, atunci când vorbim de un proiect la care se lucrează în echipă, superficialitatea unui coleg influenţează negativ rezultatul final şi îi afectează şi pe ceilalţi“, spune psihologul.

Înțelegem că locul de muncă nu este chiar colțul nostru de fericire – asta, dacă nu avem „norocul“ să fim workaholici. Dar chiar și așa, respectul față de sarcinile de muncă ce îți revin și față de cei cu care lucrezi în echipă, este o condiție necesară.

În caz contrar, visul tău este să ai cât mai multe locuri de muncă într-un timp cât mai scurt. „Matei era tot ce nu-ți poți dori de la un coleg.

Nepot al directorului evident, nu simțea nevoia să se afirme, dar nici să ne facă viața mai ușoară. Și orice proiect derulat cu el era un lung șir de lamentări, amânări și scuze imbecile.

Oricum, lucrurile scârțâiau, iar noi, puși în fața acestei situații, ne-am retras treptat, ignorându-l. Când trebuia să îl implicăm în câte un proiect, de regulă, ne întrebam unii pe alții «Cine ia pătrunjelul?».

Era porecla lui, el fiind la fel de activ precum o legătură de pătrunjel. Cu care ne pricopsiserăm“, povestește Cristian, 36 de ani, grafician.

 

Putem scăpa de bârfă?

Psihologul Daniela Stanciu spune despre bârfitori că „fac, de obicei, acest lucru pentru că manifestă invidie faţă de persoanele pe care le bârfesc.

Am putea spune că bârfa este pentru ei transpunerea în acţiune a invidiei şi, în acelaşi timp, aceasta reprezintă o modalitate de a-şi diminua tensiunea generată de invidie.

În plus, ei pot obţine şi un beneficiu secundar: bârfind, se află şi ei în centrul atenţiei. E bine să evităm să intrăm în jocul lor sau chiar să le spunem că nu ni se pare corect să vorbim despre alte persoane în absenţa lor.

Dacă noi înşine suntem subiectul bârfei, putem alege să ignorăm acest lucru, pentru că, de cele mai multe ori, ceilalţi vor sesiza în mod corect răutăţile colegului.“

Avem, desigur, și opțiunea de a rămâne rezervați, atât în privința succeselor profesionale, cât mai ales, în ceea ce privește viața noastră personală. Deseori, atitudinea noastră poate atrage atenția și interesul celor care practică acest sport numit bârfă.

 

Complexul Pinocchio

Mincinoşii ne pot enerva cumplit, în special când minciunile lor sunt „cusute cu aţă albă“. Dar ce avem de făcut? „Minciunile colegilor noştri ne pot enerva atunci când se referă la noi sau la cineva la care noi ţinem, de care ne pasă.

În această situaţie, e bine să fim asertivi, să prezentăm adevărul, fără a-i pune însă pe ei într-o situaţie jenantă.

Există însă situaţii când colegul care minte poate perpetua comportamentul, iar atunci este important ca noi să privim lucrurile din doua perspective.

Pe de-o parte, să fim atenţi la emoţiile noastre şi la gândurile care ne trec prin minte. De exemplu, dacă apare furia, aceasta poate fi generată de distorsiuni cognitive precum citirea gândurilor, autoetichetarea («Mă ia drept un fraier») sau ghicirea viitorului («Şeful îl va crede pe el şi nu pe mine»).

De aceea, pentru a diminua în intensitate emoţiile, este important să înlocuim aceste gânduri cu unele funcţionale («Probabil face asta ca să obţină aprecierea celorlalţi»).

Pe de altă parte, putem să punem limite, spunându-i colegului cu fermitate că nu tolerăm asemenea comportamente“, spune Daniela Stanciu.

 

Cum te porți cu un coleg nesuferit

Așa cum nu îți alegi părinții, nici colegii nu prea ai cum să ți-i alegi. Iar dacă tot nu putem scăpa de ei, măcar să învățăm cum să îi abordăm, spre binele tuturor.

Iată sfatul Danielei Stanciu: „Este important să observi şi să înţelegi că în spatele unei atitudini sau a unor comportamente deranjante, care îi afectează pe ceilalţi colegi, este, de fapt, vulnerabilitate.

De exemplu, atitudinea de superioritate a unui coleg îşi poate avea originea într-o schemă cognitivă din copilăria timpurie sau din adolescenţa sa.

Astfel, după educația primită, el se consideră special și crede că i se cuvine totul. Un alt exemplu este acela al colegului care te poate minţi pentru că el are convingerea că, dacă vei afla că a făcut o greşeală, nu se va mai bucura de atenţia sau aprecierea ta sau poate chiar îl vei respinge.

Toate acestea evidenţiază vulnerabilitate, temeri care-i frământă pe aceşti colegi şi de aceea este important să manifeşti compasiune faţă de ei.

Arătându-le înţelegere şi respect, faci un prim pas către îmbunătăţirea relaţiilor voastre colegiale.

Acest lucru nu înseamnă însă să le accepţi comportamentele care te rănesc, ci presupune să manifeşti empatie şi să fii asertiv în acelaşi timp, dar punând limite atunci când este cazul“.

 

Daniela Stanciu este psihoterapeut cognitiv-comportamental, cu competenţe în terapia sistemică: cuplu, copil, familie. Tel.: 0745 089985, www.aventuradezvoltarii.com