Greseli de gandire

De multe ori, nu stim ce ne-a determinat sa facem un anumit lucru ori sa simtim anumite emotii. Desi pare complicat, totul se rezuma la forta gandurilor noastre.

La baza functionarii noastre mentale sta faptul ca emotiile si comportamentele ne sunt determinate nu de evenimentele care ni se intampla, ci de felul in care noi intelegem si interpretam acele evenimente.

Astfel, cand spunem cuiva: „Tu esti cel care ma face sa sufar!, este o modalitate prin care nu ne asumam responsabilitatea, pentru ca, indiferent de ce fac ceilalti, optiunea noastra este sa ramanem in acea relatie sau sa plecam, sa ne raportam si sa reactionam in mod diferit la ceea ce fac ei.

Practic, interpretarile noastre, pe care le putem numi „ganduri, sunt produse ale experientelor traite de-a lungul vietii si ale interactiunii cu persoane semnificative.

O parte din aceste experiente trecute sunt recunoscute si amintite in mod constient; o alta se ascunde cunoasterii constiente si este mai greu de accesat in mod voluntar.

Unele dintre ele apar „intamplator in anumite situatii si contexte de viata, determinandu-ne sa reactionam nu doar ca urmare a stimularii prezente, ci si ca urmarea ceea ce simtim si traim datorita „reactivarii experientei trecute.

Experientele noastre trecute se constituie in scheme sau tipare de gandire pe care le utilizam pentru a percepe, intelege si interpreta realitatea inconjuratoare si in baza carora reactionam in prezent.

Primele persoane care ne-au invatat ce e bine si ce e rau, cum se numeste un anumit obiect sau cum putem evalua o anumita situatie, au fost parintii nostri.

In functie de felul in care ei s-au raportat la realitate, noi am preluat unele modele, pe care, fie le-am adaptat propriului nostru stil, fie le-am utilizat ca atare, indiferent daca au legatura sau nu cu nevoile noastre actuale.

Sunt modele pe care le-am putut observa ca neadecvate si la care am renuntat si modele pe care nici macar nu le punem sub semnul intrebarii.

Felul in care noi ne-am raportat la modele si utilitatea pe care acestea au avut-o pentru noi, ne-a determinat sa le pastram pe unele si sa renuntam la altele.

Emotiile noastre sunt determinate de felul in care noi gandim, de ceea ce ne spunem in plan intern in anumite situatii.

Realitatea inconjuratoare nu este pozitiva sau negativa in sine, ci in functie de cum este interpretata la nivel cognitiv. Daca aud un zgomot puternic pe care nu il recunosc, il pot interpreta fie ca pe un pericol, si simt frica, fie ca pe ceva neutru, neavand nicio reactie emotionala.

Frica va determina, la randul ei, un comportament de fuga sau de blocare, ilustrand in acest fel faptul ca gandurile noastre vor decide inclusiv felul cum actionam.

Daca partenerul tau vine tarziu acasa, poti crede ca te-a inselat sau a avut probleme la serviciu, ori poti banui ca a stat mai mult in oras pentru ca s-a straduit sa iti faca un cadou, ziua ta de nastere fiind peste cateva zile.

In functie de toate aceste interpretari, vei ajunge sa simti furie si sa te comporti ca atare, acuzandu-l si refuzand sa asculti ce are de spus; sau sa simti doar indignare; sau – de ce nu? – bucurie, intampinandu-l acasa cu zambetul pe buze.

 

Erorile de gandire

Erorile de gandire sunt tipare ilogice, ne­sus­tinute de dovezi, care ne influenteaza modul in care interpretam realitatea si reactionam.

Ele se formeaza in timp, sunt privite ca normalitate si actioneaza asemenea unui virus informatic, caci, atunci cand sunt declansate de anumite situatii, afecteaza modul in care vedem lucrurile in mod firesc, cand gandim „la rece, si ne determina sa reactionam in maniere disfunctionale si neproductive pentru noi. Iata care sunt cele mai frecvente erori de gandire .

 

Gandirea de tip „alb/negru

Acesta este tiparul comun pe care il impunem realitatii: „Daca nu iau nota 10 la examen, o sa fie un dezastru!, „daca nu arat perfect la aceasta petrecere, nu voi mai avea nicio sansa sa imi gasesc un partener!.

Tendinta de a vedea lucrurile la poluri opuse si de a considera ca realitatea este ori alba, ori neagra, ne determina sa luam decizii eronate si sa nu tinem cont de succesele obtinute, ignorand si negand pasi importanti pe care ii facem pe drumul cel bun.

 

Suprageneralizarea…

… are la baza extragerea unei concluzii generale din intamplari ori situatii izolate. Cand avem certuri sau neintelegeri, tindem sa folosim cu mare usurinta termeni precum „in­tot­deauna sau „niciodata („Niciodata nu esti atent la mine cand vreau sa iti spun ceva important), fara sa tinem cont de exceptiile care exista si pe care le cunoastem foarte bine.

Efectul pastrarii acestei erori de logica este cresterea intensitatii emotiilor negative si desconsiderarea unor aspecte semnificative din realitate.

 

Concentrarea pe negativ

Presupune, de cele mai multe ori, desconsiderarea totala a lucrurilor pozitive. Multe persoane care utilizeaza acest tip de filtrare a realitatii au tendinta, chiar in ciuda faptului ca sunt constiente de lucrurile pozitive, sa nu tina cont de ele, considerand ca cele negative prevaleaza.

Ele vad mereu jumatatea goala a paharului si se vaita de sete, chiar daca e destula apa care sa le potoleasca setea. Au tendinta sa gaseasca probleme acolo unde sunt solutii si sa vada ceea ce nu functioneaza in situatiile care, de altfel, se desfasoara mai mult sau mai putin la modul ideal.

 

Citirea gandurilor

… este des folosita pentru a ne descurca in relatiile cu ceilalti. De foarte multe ori, credem ca, atunci cand seful ne-a privit intr-un anumit fel, inseamna ca nu ne place;

sau consideram ca, daca am primit drept cadou de ziua noastra doar un tort, asta inseamna ca persoana respectiva nu tine la noi sau nu se straduieste suficient.

Tindem sa credem ca stim aceste lucruri si nu le punem mereu sub semnul intrebarii. Faptul ca suntem convinsi ca stim ceea ce ceilalti gandesc, ne determina sa reactionam in consecinta, sa ne suparam ori sa ne infuriem, fara a verifica daca presupunerile noastre sunt reale sau nu.

 

Ghicirea viitorului

Devine o problema cand viitorul se presupune a fi catastrofal si sigur: plecam dintr-un anumit loc pentru ca se va intampla un lucru rau, nu purtam o discutie deschisa cu cineva pentru ca va avea o reactie neplacuta.

Toate aceste presupuneri sunt exagerate si formulate cu titlu de certitudine, pierzandu-se din vedere realitatea lor probabilistica.

 

„Trebuie

Este tot atat de nociv pe cat de des este utilizat. „Trebuie nu este pus sub semnul intrebarii si considerat normalitate: „El trebuie sa ma iubeasca!, „ea trebuie sa fie gospodina daca vrea sa o ia cineva de nevasta!, „el trebuie sa ia note mari daca nu vrea sa ajunga un ratat!.

Cine si in ce moment a impus o asemenea regula? Conform cu ce anume se pretinde ca ea sa fie respectata? Gandirea in termeni de „trebuie aduce rigiditate in gandire, sentimentul de presiune permanenta si teama in plan emotional.

Persoanele care „trebuie sa faca mereu lucruri pe care nu le aleg si pentru a caror decizie nu sunt intrebate, ajung sa se simta folosite, neimportante.

 

Etichetarea

Se refera la tendinta de a folosi adjective, de cele mai multe ori cu scop peiorativ, pentru a descrie persoane sau situatii, o suprageneralizare si o extremizare ce exclude o parte a realitatii.

De exemplu, atunci cand spun despre mine ca „sunt prost pentru ca am luat nota mica la un examen, exclud din start faptul ca la alte examene am luat note mari, ceea ce nu corespunde etichetei de „prost.

Cand il cataloghez in trafic pe un sofer ca fiind „idiot pentru ca merge cu viteza, ma face sa exclud faptul ca nu stiu nimic despre el si ca motivele pentru care are un astfel de comportament pot fi cu totul altele decat as putea crede.

Etichetarea ne impiedica sa cunoastem realitatea in complexitatea ei, sa vedem persoana in intregime, cu bune si cu rele, sa avem o relatie sanatoasa cu ea.

Etichetarea poate fi si autoaplicata: avem tendinta sa gandim in mod nerealist despre noi insine si sa ne subestimam sau supraestimam.

 

Comparatii inechitabile

De obicei, se realizeaza in dezavantajul nostru sau al altora. Multi am crescut auzind: „Dar de ce X a luat 10 si tu ai luat 9? De ce el poate si tu nu poti?; sau ne-am spus noua insine:

„De ce toata lumea are o relatie fericita si eu nu pot gasi pe nimeni?. In toate aceste moduri de gandire apare ideea ca altii pot si tu nu, fara sa tii cont de comparatiile care te avantajeaza si de reusite.

 

Autoblamarea si blamarea celorlalti

Se leaga in mare parte de ce am invatat. Exista oameni care au tendinta sa se simta vinovati pentru prea multe lucruri, in timp ce altii considera ca numai cei din jur sunt de vina pentru ce li se intampla.

Aceste doua atitudini fundamentale despre lume si viata se refera la pozitia pe care noi alegem sa o jucam in cadrul propriului scenariu: cine este mai bun, eu sau cei din jurul meu?

Persoanele care considera ca ele sunt bune, in timp ce restul – nu, au tendinta sa dea vina pe ceilalti si sa nu isi asume consecintele propriilor actiuni.

Cei care se autoinvinovatesc, au tendinta sa se desconsidere si sa se devalorizeze, ajungand sa creada ca doar de ei depinde ca apropiatii sa fie fericiti, renuntand astfel la propria persoana in favoarea acestora.

 

Catastrofizarea

Este reprezentata de „mai rau de atat nu se poate, „este groaznic sa ma paraseasca, nu pot supor­ta asa ceva, „daca imi voi pierde locul de mun­ca, va fi cel mai teribil lucru din viata mea.

Catas­trofizarea presupune tendinta de a exagera consecintele negative ale unui eveniment si de a le vedea ca fiind cele mai rele.

 

Ce e de facut?

Primul pas in combaterea erorilor de gandire este sa invatam sa le observam. Putem face asta intrebandu-ne: oare ce mi-am spus in acel moment de am simtit sau am reactionat asa?

Al doilea pas este identificarea erorii de logica ce se ascunde in spatele gandurilor tale si identificarea erorilor de logica cel mai des utilizate. De multe ori, simpla lor observare va schimba felul in care ne simtim si actionam.

Intelegerea erorilor de logica si a motivului pentru care ele nu sunt conforme cu realitatea, ne poate ajuta atunci cand ajungem sa chestionam propriile noastre erori de logica.

Chestionarea erorilor de logica se face dupa intrebari precum: „cat este de logic sa imi spun?, de unde stiu acest lucru? ce dovezi am care sa imi confirme credinta ca fiind adevarata? cat de util este sa pastrez acest moduri de gandire?.

Ce as putea sa imi spun diferit, in asa fel incat sa nu mai simt aceleasi emotii?

Este important sa intelegem ca scopul combaterii erorilor de logica nu este sa gandim pozitiv, ci sa ajungem sa gandim realist. Gandirea pozitiva poate fi, si ea, afectata de erori de logica: cand imi spun ca sunt „cel mai destept, este la fel de neadevarat ca si atunci cand imi spun ca sunt un „prost.

Intelegerea lucrului cu erorile de logica ne va ajuta sa simtim emotii adecvate momentului prin care trecem, emotii de o intensitate acceptabila si pe perioade de timp incadrate in limitele normalitatii.

Atentie la capcana combaterii emotiilor, caci, de multe ori, in incercarea noastra de a ajunge sa gandim corect, tindem sa judecam emotiile ca fiind nesanatoase. Combaterea gandurilor disfunctionale duce la o sanatate emotionala optima.

 

 

De Cristina Sterie, psiholog principal psihologie clinica, psihoterapeut cognitiv-comportamental, cristina.sterie@centrulpsihoarmonie.ro,  www.centrulpsihoarmonie.ro.

 

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Greseli de gandire
Greseli de gandire

De multe ori, nu stim ce ne-a determinat sa facem un anumit lucru ori sa simtim anumite emotii. Desi pare complicat, totul se rezuma la forta gandurilor noastre.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste