Identifica-ti rolul: Persecutor, salvator sau victima?
La serviciu ne asumam rolul unui anumit personaj: persecutor, salvator sau victima. Dar e un personaj de care ne putem elibera, cu conditia sa descoperim din timp aceasta eticheta. Mai jos gasesti repere si recomandari.
„In timpul sedintelor sefa mea imi arunca replici pline de venin”, povesteste Stefania, 38 de ani, coordonator la training-uri de formare. „In fiecare zi primeam observatii si mi se spuneau numai lucruri negative. Niciodata incurajari. Imi schimba data concediului, fara sa ma intrebe, in functie de timpul ei liber… Din fericire, am avut sprijinul unui coleg care m-a ajutat sa suport acest tratament.” Cine nu a fost niciodata persecutat de sef si a supravietuit cu ajutorul unui coleg? Psihologul american Stephen Karpman, specialist in analiza tranzactionala, numeste aceste tipuri de relatii, foarte frecvente la locul de munca, „triunghiul dramatic”. Conform acestei teorii, exista aici trei roluri: victima (Stefania), persecutorul (sefa) si salvatorul (colegul). Ne asumam toti, fara voia noastra, un rol preferential, pe care este bine sa-l identificam.
Persecutorul
„Ma lovesc mereu de agenti de vanzari incompetenti care trag de timp. Practic sunt obligata sa-i supraveghez”, spune Paula, 45 de ani, director de vanzari. Sub aparenta autoritatii de neclintit, dialogul interior al persecutorului seamana cu lamentatia: „Las impresia ca sunt o persoana rea, dar sunt la fel de exigenta cu mine insami asa cum sunt si cu ceilalti. si cateodata chiar simt ca sunt singura care are putin respect, responsabilitate, si care mai si munceste.”
„O persoana care incepe jocul in pozitia de persecutor pune propriile nevoi si valori deasupra celor ale potentialei victime. Actioneaza pe principiul «eu sunt ok, ceilalti nu sunt ok». Este o pozitie de singuratate, agresiva, din care nu te poti bucura de experientele venite, pentru ca oamenii au nevoie sa-si impartaseasca bucuriile cu ceilalti. Este posibil ca o asemenea persoana sa fi avut demult, in familie sau in scoala, experienta de a fi victima. si sa fi decis: «niciodata nu ma voi mai lasa persecutat». Insa, odata cu schimbarea rolurilor, cel mai adesea persecutorul sfarseste in vechea pozitie dezagreabila, de victima”, afirma Eugen Hriscu, psihoterapeut si medic specialist psihiatru.
Schimbarea necesara: „Sa incepem sa-i vedem pe ceilalti si nevoile lor ca fiind ok, sa negociem solutii multumitoare pentru ambele parti. Sa invatam sa acceptam un raspuns negativ (cateva ore de voluntariat pe saptamana la o organizatie care se ocupa de persoane varstnice sau cu handicap ar putea fi o experienta educativa in aceasta directie)”, recomanda Eugen Hriscu.
Salvatorul
Se asaza in spatele tau si te priveste in timp ce lucrezi. Te incurajeaza, te bate pe umar si nu este deloc zgarcit cu sfaturile. Foarte preocupat de tot ceea ce se intampla, cauta sa te imbarbateze chiar si atunci cand nu este nevoie. „El pune nevoile celorlalti deasupra nevoilor proprii. Se simte bine cand poate sa le fie pe plac altora si face mari eforturi pentru a le ghici dorintele. Daca un coleg exclama: «e frig aici», se repede sa inchida fereastra si da drumul la radiator. In cazuri mai subtile, este colegul care intotdeauna spune «da» la (aproape) toate cererile de ajutor. Sta peste program si renunta la cateva ore de somn.
Dorinta secreta a oricarui salvator este ca, dupa ce va fi implinit nevoile tuturor celor din jur, in final, cineva sa inceapa sa le observe si pe ale lui. Dar cum nevoile celorlalti sunt fara sfarsit, nevoile salvatorului vor ramane nesatisfacute. Iar el poate sa devina persecutor („niciodata nu primesc nici macar un «multumesc», nerecunoscatorilor!”) sau victima, deoarece este mult prea obosit si deprimat”, spune Eugen Hriscu. Anca, 27 de ani, grafician, povesteste interventia de tip salvator a unui coleg: „Fara sa imi ceara parerea, s-a dus sa-mi sustina cauza in fata directorului general. Am fost nevoita sa-i spun ca nu trebuia sa faca asta. Ba chiar m-a iritat.” Iar reactia salvatorului se poate anticipa destul de usor: „Ce nerecunoscatoare, dupa tot ce am facut pentru ea…”
Schimbarea necesara: „Sa incepem sa ne vedem de propriile nevoi. Sa invatam sa cerem servicii. Sa-i lasam pe ceilalti sa-si poarte singuri de grija”, sugereaza Eugen Hriscu.
