Imbufnarea, un mecanism de aparare pentru frica si nefericire
Cunosti si tu persoane extrem de sensibile care se imbufneaza usor? Stiai ca este un mecanism de aparare? Iata cateva sugestii despre cum sa ne comportam cu bosumflatii.
Un mecanism defensiv
Pentru Marie-France Cyr, profesoara de psihologie la Universitatea din Quebec, exista doua tipuri de imbufnati: Ofensivul si Defensivul. Acesta din urma este un mare sensibil. „Cand se bosumfla, privirea lui trista si fixa este, uneori, ingrijorata si dezarmanta“, observa ea.
Fiind susceptibil si vulnerabil, el se ofenseaza usor, dar tinde sa ascunda. Si-a dezvoltat mecanisme extrem de puternice pentru a lupta contra fricilor lui.
Frica de ridicol, de a fi judecat, de a nu placea, de a fi in conflict. Frica de a trai.
O strategie de manipulare?
In cazul imbufnatului ofensiv, tacerea nu este un scut, ca in cazul defensivilor, ci o arma. Este un manipulator, care cauta sa-si controleze anturajul.
Rupe tacerea pentru a-l face pe celalalt sa sufere si pentru a-l domina. P., un barbat de 47 de ani, nu i-a adresat niciun cuvant sotiei sale timp de mai multe luni, sperand ca ea va sfarsi prin a-l parasi.
Imbufnatul ofensiv procedeaza ca si cum nu ar fi avut niciodata o relatie.
Istoviti de suspine, ridicand din umeri, dispretuitori, ei ne imping sa ne indoim de propriile noastre perceptii, pana la pierderea respectului de sine si la supunere fata de emotiile lor controlatoare.
Mutre toata ziua
A face mutre toata ziua este un joc riscant. Imbufnandu-ne, pentru a-l pedepsi pe celalalt sau pentru a obtine dovezi de dragoste, putem provoca respingerea.
Este mai bine, deci, sa evitam sa intram in aceasta spirala, identificand ideile irationale care ne motiveaza imbufnarea.
E adevarata ideea ca este imposibil sa te faci inteles daca esti diferit? Sau ca, daca te opui la ceea ce spune sau la ceea ce face o persoana, te opui chiar ei? Nefericirea vine nu din cauza celorlalti, ci din cauza atitudinii tale.
Singurul mijloc de a abandona acest comportament toxic este sa limpezesti asteptarile fata de apropiatii tai si sa iti afirmi nevoile, daca te simti atacat.
Ce e de facut?
Daca preferi sa te imbufnezi, mai degraba decat sa-ti exprimi mania sau supararea, procedeaza in doi timpi.
Mai intai, descarca-te in spatiul privat: mergi, alearga, urla. Si daca esti trist, plangi suficient.
Atunci cand vei reusi astfel sa diminuezi presiunea, vei uita tipetele si lacrimile si vei incerca sa vezi clar ce anume te deranjeaza.
Vorbeste cu un prieten
Considera-l pe interlocutorul tau un aliat. Cu alte cuvinte, odata ce-ti recapeti calmul, abandonezi optiunea de tacere si vorbesti. Spui, de exemplu, partenerului: „Am acest obicei si stiu ca asta nu duce nicaieri.
Cand ma imbufnez, ia-ma in brate“. Sau spune-le amicilor ca ai nevoie sa te retragi putin inainte de a explica ce te nemultumeste.
Ceilalti nu mai sunt nevoiti sa suporte starea ta proasta si ai, si tu, o portita de iesire.
Ce pot face cei din jur
Nu intrati in jocul imbufnatului, care incearca sa va culpabilizeze sau sa va faca sa va iesiti din fire. Spuneti persoanei ca ati observat ca se imbufneaza.
Invitati-i pe mofturosi sa se exprime, prin intrebari deschise, dar fara a reveni asupra presupusului motiv al imbufnarii.
Aceasta nu ar face decat sa-l indemne sa continue. Spuneti ca asteptati un raspuns, dar cu rabdare si fara agresivitate. Puteti sa si glumiti, dar, atentie, sa nu il ridiculizati.
Acea persoana trebuie sa simta ca vreti sa o faceti sa rada si nu sa radeti de ea.
Anda, 32 de ani – „Mama este un monument de critici“
„Prietenul meu refuza sa iasa, un coleg ma contrazice, mama este un monument de critici… si ma imbufnez. Asta ma face sa sufar, dar e ceva mai puternic decat mine“, povesteste A., 32 de ani. Imbufnarea ei este ceea ce numim „sentiment de substitutie“, asa cum spun terapeutii din analiza tranzactionala.
Explicatia: in loc sa-si arate furia, care poate fi sursa de respingere, cel care se imbufneaza se inchide, de fapt, in sine.
Imbufnarea ii serveste pentru a-l manipula pe celalalt si a-l pedepsi, pentru ca l-a enervat.
O obisnuinta care, dupa toate aparentele, isi are radacinile in copilarie, atunci cand parintii nu tolerau nici plansete, nici furie si cand emotiile copilului nu erau recunoscute.
La varsta adulta, cel care se imbufneaza, continua fara voia lui, inconstient, sa-l faca pe celalalt sa plateasca pentru incapacitatea lui de a-si exprima adevaratele sentimente de: tristete, furie sau deceptie.
Il culpabilizeaza si il invita sa faca eforturi sa-si dovedeasca afectiunea.
De Anca Petrescu
Citeste si:
Tehnici pentru a depasi tristetea
Foto: shutterstock.com
