Interpretarea viselor: cum ne explicăm un coșmar?

Deseori suntem atrași de interpretarea viselor și căutarea simbolurilor din spatele anumitor imagini. Dar ce se întâmplă când avem un coșmar? Răspunsuri de la psihologi.

Citește și:

Tehnici de relaxare pentru un somn mai bun

Încă din timpurile demult apuse visele au reprezentat o îmbinare a vieții reale cu viața fantasmatică a zeilor.

Pe atunci, oamenii considerau visele ca fiind mesaje trimise de la zei și aveau special pentru acest lucru tălmăcitorul de vise, adică persoana care traducea visele și prezenta esența mesajului persoanei în cauză.

În anul 1900, Freud a publicat cartea „Interpretarea viselor”, o carte ce se prezintă a fi un set de unelte destinate decriptării oricărui vis.

Concomitent, el a numit visul „calea regală către inconștient” deoarece, cu ajutorul metodei puse la punct de el aflăm foarte multe lucruri despre conflictele latente ce se desfășoară în psihicului visătorului.

În acest registru se încadrează și coșmarul. Acesta reprezintă acel vis urât pe care îl avem, care ne sperie și care ne trezește uneori din somn.

După trezire, noi ne putem aminti cu lux de amănunte cele petrecute în vis și suntem conștienți de diferența dintre realitate și viața onirică. Un punct important pe acest drum îl reprezintă terorile nocturne sau „pavor nocturn”.

Spre diferență de coșmaruri, pavor nocturn este o manifestare a ce se extinde dincolo de viața din vis.

Visătorul care are parte de o teroare nocturnă va părea treaz, va avea ochii deschiși, va țipa, va avea un comportament agitat, dar totuși va fi adormit.

Trezit, după o anumită dificultate, el nu își va aminti absolut nimic despre ceea ce i-a perturbat somnul.

În cazul amândurora, psihicul nostru încearcă să ne spună ceva despre luptele duse în interior.

Luptele sunt provocate de experiențe negative pe care le-am avut în decursul dezvoltării, dar, datorită unor mecanisme de apărare special construite pentru a ne proteja, le-am uitat și le-am blocat.

Astfel, chiar dacă nu ne amintim de acestea, ele tot funcționează „în fundal” și ne afectează și viața reală, nu numai cea onirică.

În ceea ce privește interpretarea lor, Sigmund Freud considera că toate visele reprezintă dorințe neîmplinite, iar unele, mai ales coșmarurile, reprezintă dorințe neîmplinite și blocate de către conștiință, deoarece sunt prea tulburătoare pentru noi.

Astfel, dorința de a nu mai vedea o persoană este echivalentă în psihicul nostru cu dorința ca acea persoană să moară și, fiind o dorință foarte tulburătoare, mai ales dacă este vorba de o persoană apropiată, îi este blocat accesul la conștientizare.

O altă teorie, care nu o anulează pe prima ci mai degrabă vine spre a o completa, prezintă coșmarul ca o încercare de a rezolva o situație traumatizantă din trecut și de aici ne putem opinia asupra originii acestuia.

Formarea coșmarului la fel ca și a altor vise se face prin fragmente pe care ni le amintim din ziua precedentă, combinate cu conflictele nerezolvate reactivate în decursul zilei.

Așa cum tot ceea ce ne înconjoară este privit subiectiv și nimic nu poate fi văzut cu adevărat obiectiv, fiecare cuvânt, fiecare culoare, fiecare formă intră într-un lanț asociativ care în final atinge lupta din psihic și astfel aceasta caută o descărcare.

Dacă la adulți, datorită dezvoltării, mecanismele de apărare sunt mai bine consolidate și mai complicate, la copii acestea sunt la un nivel mai slab.

În ceea ce privește visele, datorită acestui lucru, adulții au visele mult mai greu de descifrat decât copiii, care, după cum există și vorba, „spun adevărul”.

Pentru a exemplifica și pentru a nu încurca și mai mult cititorul, un copil venit la terapie (suferea de o fobie) a avut un coșmar în care profesorul său îl bătea până nu mai avea respirație.

În aceeași situație s-a aflat și un bărbat analizat de un alt terapeut, doar că acesta a visat într-o noapte câinele vecinei sale care îl alerga pe diferite străzi, până când a fost salvat de faptul că a ajuns acasă, moment în care s-a și întrerupt visul.

Am oferit aceste două exemple pentru a dovedi influența maturității asupra mecanismelor de apărare ce protejează amintirile traumatice și, astfel, faptul că dacă la copil lucrurile sunt puțin mai evidente, la adult este nevoie de o interpretare serioasă a coșmarului.

Că tot veni vorba de interpretare, doresc să las cititorul să caute el singur răspunsul acestor două vise aproape similare și închid articolul prin avertismentul asupra faptului că astfel de vise înspăimântătoare sugerează un conflict psihic, și, dacă aveți coșmaruri în mod frecvent, vă încurajez să începeți o terapie.

De Tiberiu Seeberger, psihoterapeut psihanalist în formare

Tel.: 0761.517.763

Foto: shutterstock.com