Invata iubirea de sine
Iubirea de sine are stransa legatura cu acceptarea propriei persoane, o mare provocare si vulnerabilitate pentru multi dintre noi, dar la care putem ajunge totusi prin rabdare si exercitiu.
Iubirea cea mai pura pe care ne-o putem darui noua insine este acea iubire a mamei catre copilul sau, care nu trebuie neaparat sa fie intr-un anumit fel pentru a merita afectiune si dragoste.
Pe de alta parte, aceasta iubire e insotita de o dorinta continua de a evolua – ea nu reprezinta nicidecum o autosuficienta. Iubirea de sine ne creeaza o stare de energie pozitiva, care ii atrage si pe ceilalti in jurul nostru.
Cum ajungem sa nu ne iubim pentru ceea ce suntem
Ce ascunde neacceptarea fata de noi insine? Neacceptarea este insotita de mai multe rani dobandite de-a lungul timpului: poate fi vorba fie de neputinta, fie de respingere si umilinta, fie de tradare.
Daca, la un moment dat, nu am primit ceea ce asteptam de la ceilalti, ajungem sa credem ca nu meritam toate lucrurile bune, precum aprecierea, increderea etc.
E important, pe drumul iubirii de sine, sa intelegem ca oamenii nu fac anumite lucruri deliberat impotriva noastra. De cele mai multe ori, ceilalti ne ranesc din dorinta de a face bine, din dorinta de a cauta altceva sau pentru ca nu se cunosc inca foarte bine pe ei insisi.
Cand proiectam aceste lucruri asupra noastra, este difcil sa fim cu adevarat multumiti si in echilibru cu noi insine.
Chiar daca, la un moment dat, ne simtim neputinciosi, e indicat sa nu ne identificam in totalitate cu neputinta resimtita, ci sa constientizam ca, desi poate ca nu stim sau nu putem inca face un anumit lucru, exista loc sa devenim din ce in ce mai buni.
Ce e de facut
Pentru a accede la acceptarea noastra si a lucrurilor din jurul nostru, un exercitiu pe care il recomand este sa ne uitam mai des dimineata in oglinda si sa ne multumim pentru tot ceea ce suntem si tot ceea ce putem face.
Inclusiv constientizarea corpului nostru e importanta: „Sunt minunata, respir, iar organismul meu functioneaza bine“.
E important sa ne apreciem pentru toate lucrurile pe care le luam ca date in fiecare zi, dar pe care ajungem sa le apreciem atat de mult atunci cand ne lipsesc, atunci cand ne imbolnavim sau cand suntem incercati de viata.
Apoi, este esential sa nu ne identificam cu lucrurile negative pe care le credem despre noi: nu „sunt prost“, ci „nu stiu inca anumite lucruri“, nu „mie nu-mi iese nimic niciodata“, ci „e nevoie sa-mi dezvolt niste abilitati oganizatorice“ etc.
Am lucrat la un moment dat cu un membru al unei echipe organizationale care spunea despre sine ca este fricos: „eu sunt fricos si de aceea nu pot sa spun ceea ce cred“. Practic, se identifica cu sentimentul de frica.
Insa, pe parcurs, a descoperit ca aceasta eticheta l-a tras inapoi toata viata, iar primul lucru pe care l-a facut a fost sa lase deoparte aceasta judecata despre sine, precum si toate lucrurile care il retineau.
A vazut despre ce ii vorbeste, de fapt, teama si de ce nu il lasa sa iasa in fata. A urmat o serie de exercitii care i-au redat iubirea, precum si acceptarea de sine si i-au adus o noua perspectiva atat lui, cat si celor din mediul in care lucra.
A vorbi despre acceptare si iubire de sine este un lucru sensibil si dificil, pentru ca, de cele mai multe ori, cele doua aduc la suprafata vulnerabilitatile noastre ascunse.
Insa, rezultatele cele mai frumoase le obtinem chiar atunci cand punem toate cartile pe masa si ne confruntam cu fricile noastre, cand iesim din zona de confort si ne decidem sa transformam realitatea in care traim.
De Lilia Dicu, Daring Executive Coach, [email protected]
