Invata sa ceri ajutor

Sa ai nevoie de sustinere, nu inseamna neaparat ca te afli pe o pozitie inferioara. De multe ori incercam sa ne descurcam singure, evitand sa cerem ajutor. Iata cum poti depasi acest blocaj.

 

Nu ai superputeri

Sa fii independenta si autonoma este de dorit si totodata de admirat. Acest lucru insa, nu intra in conflict cu nevoia de a fi ajutata din cand in cand.

Exista persoane care au fost crescute intr-un mediu in care au fost pedepsite sau judecate atunci cand au cerut ceva. In egala masura, se poate ca tot in copilarie sa fi primit numeroase refuzuri. Sentimentele de atunci, pot ramane mult timp cu o persoana, generand un blocaj in a cere sprijinul.

Fie se considera nemerituoase, fie simt nevoia de a demonstra constant ca se descurca, pierd din apropierea celorlalti si isi cenzureaza relatiile.

Gandeste-te daca tu iti oferi ajutorul. Daca o faci, si ti se pare firesc, permite-le si altora sa faca acest lucru pentru tine.

Nu ai nimic de demonstrat facand totul singura si nici renuntand la ceea ce nu poti face doar tu.

 

Ai incredere

In mod eronat, poti trai cu impresia ca oamenii te vor judeca daca ai nevoie de ajutor sau te vor desconsidera. Este o perceptie care ne limiteaza in actiune, in primul rand.

In multe situatii am reusi mai bine cu ajutor sau cu munca in echipa. Cu siguranta ai in jurul tau persoane in care poti avea incredere si care te cunosc suficient de bine incat sa le poti vorbi deschis.

Fa un exercitiu cerand o favoare mica pentru inceput. Vezi cu te simti si gandeste-te cum ai fi ajutat si tu la randul tau.

Mai mult, oamenii care se ofera sa ajute, au cateva trasaturi esentiale: sunt bine intentionati si se bucura sa isi ofere ajutorul, au nevoie sa le spui cum iti pot fi utili si isi doresc sa poata fi de folos.

De multe ori, sa ne oferim ajutorul nu inseamna sa avem o parere proasta despre cel ajutat ci o parere buna despre altruismul nostru cand ne simtim utili.

 

Teama de slabiciune sau obligatii

Contrar asteptarilor, sa stii sa ceri ajutorul este un semn de echilibru, nu de slabiciune. Inseamna sa iti accepti limitele, sa stii ca esti un simplu om si, totodata, sa investesti pe cineva cu increderea ta.

Atunci cand ai cerut ajutorul, odata primit, cade in sarcina ta sa duci la bun sfarsit ceea ce ti-ai propus. In felul acesta dovedesti ca a fost un ajutor util si te simti mai incurajata cu un sprijin pe parcurs.

De multe ori ezitam in a cere ajutorul pentru a nu ne crea obligatii. Dar oare noi nu ajutam la randul nostru? Ne este teama sa aratam recunostinta?

Atunci cand ajutam ne simtim folositoare, iar acelasi sentiment il au si alte persoane. Nu o facem pentru a ne fi ridicate statui, indiferent de importanta ajutorului.

Ne da o stare de bine si atat. Iar daca este vorba despre o persoana apropiata, cu atat mai mult vrem sa ii fim alaturi.

 

Depasirea blocajului

Daca simtim nevoia sa intoarcem imediat favoarea dupa ce am fost ajutate, putem invata sa ne detasam de aceasta presiune interioara. Poate vom avea ocazia sa facem acest lucru, poate nu.

Poate chiar am facut-o, dar nu am considerat ceea ce am facut ca fiind suficient de mult. De exemplu, poate ai fost ajutata de o amica sa obtii un interviu pentru jobul dorit.

Chiar daca tu nu o vei ajuta in cariera, faptul ca i-ai fost alaturi cand a trecut printr-o suparare si ai ascultat-o, tot ajutor se cheama.

Pentru a invata sa ceri si mai ales sa accepti ajutorul, fa o lista a lucrurilor pentru care l-ai necesita. De la cele mici, la cele mai importante, scrie-le pe o hartie. Apoi gandeste-te din cercul de prieteni si familie cine te-ar putea ajuta si in ce problema anume?

Alege un task si o persoana si abordeaz-o direct cu solicitarea ta. Nu fii evaziva pentru a vedea cum stau lucrurile. Cere exact ce ai avea nevoie si apreciaza ca poti sa te bazezi pe cei din jurul tau. Altfel, deseori te vei simti singura, izolata si depasita de responsabilitati.

Foto: hepta.ro

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Invata sa ceri ajutor
Invata sa ceri ajutor

Sa ai nevoie de sustinere, nu inseamna neaparat ca te afli pe o pozitie inferioara. De multe ori incercam sa ne descurcam singure, evitand sa cerem ajutor. Iata cum poti depasi acest blocaj.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste