Invata sa refuzi fara sa te simti vinovata

Unora le este imposibil sa spuna nu – un comportament toxic atat pentru relatia cu sine, cat si cu cei din jur. Invata sa refuzi, si iti vei recastiga siguranta si increderea in tine! Cum, ne spune Stefania Voia, psihoterapeut.

 

De ce nu poti refuza?

Felul in care ne comportam este determinat de gandurile noastre si de convingerile care stau la baza lor. Cei care niciodata nu spun „nu, pornesc tocmai de la premisa ca este imposibil sa-i refuze pe ceilalti. Cand, de fapt, refuzul este o optiune personala.

Sub masca amabilitatii si a altruismului, ei ascund o teama profunda de respingere.

In esenta, sunt persoane dornice sa fie acceptate, iubite si valorizate de catre ceilalti, iar la schimb considera ca este necesar sa ofere toleranta si intelegere.

In principiu, nu este nimic in neregula cu aceasta perspectiva, dar intr-o relatie sanatoasa este important sa existe granite, chiar si atunci cand vorbim despre toleranta.

Este atat de mare frica lor de abanadon si de a nu dezamagi prin refuz, incat isi gestioneaza relatiile acceptand fara limite.

 

Sa vrei sa te placa oricine

Personalitatea tine de ereditate si de trasaturi doban­dite in urma experientelor de viata si a mediului in care ne-am dezvoltat.

Asadar, exista sanse mari sa intalnim incapacitatea de refuz la persoanele care au trait intr-un mediu care le-a impregnat gandirea de acest tip.

Intrucat ele doresc inconstient sa se faca placute si acceptate, deducem ca sunt firi extrovertite, cu abilitati sociale si comunicative.

De asemenea, personalitatile dependente nu pot spune „nu, deoarece depind de o persoana sau mai multe si nu le este usor sa-si asume consecinta unui refuz.

In general, personalitatile submisive, cu o slaba stima de sine, precum si cele care vor sa impresioneze, de tip histrionic, pot oferi un fundament propice incapacitatii de a spune „nu.

 

Femei vs barbati

Fetele sunt incurajate spre toleranta, pasivitate, uneori submisivitate, iar la maturitate dezvolta comportamente de dependenta si non-asertivitate.

Femeile care stiu ce vor si refuza cu usurinta, inca sunt considerate masculine, lipsite de feminitate.

Barbatii, pe de alta parte, de mici, sunt orientati catre propria persoana, sunt incurajati sa fie indrazneti, sa-si urmareasca interesele, sunt – de cele mai multe ori – neinitiati emotional si ajung sa-si gestioneze trairile cu o doza marita de agresivitate.

Lipsa empatiei ii face sa refuze cu mai multa usurinta, lucru considerat normal din punct de vedere social.

Cu toate ca balanta inclina spre partea feminina, intalnim si barbati care au dificultati in a spune „nu.

 

Costuri emotionale

Chiar daca au impresia ca este mai simplu sa tolereze, decat sa aiba curajul sa spuna „nu, pe termen lung, e tare pagubos.

Odata ce primesc acceptarea celorlalti si se relaxeaza, vor observa ca lipsa limitelor produce dezechilibru.

Obisnuinta de a oferi ceea ce ti se cere (disponibilitate fizica, psihoemotionala, materiala), se poate transforma, rapid, in frustrare, iritare sau anxietate si poate da nastere unor comportamente pasiv-agresive.

Pe termen lung, este extrem de obositor si dureros; relatiile au de suferit, pentru ca ei nu se vor mai simti bine in compania oamenilor pe care nu-i pot refuza si le vor percepe atitudinea drept abuz emotional.

 

Efecte in cuplu

In cuplu, unde gradul de intimitate este crescut, lucrurile sunt simtite mult mai intens si pot ajunge, rapid, intr-un punct critic. Sub auspiciile iubirii neconditionate, cel incapabil sa spuna „nu, va genera exact efectul advers.

Obisnuindu-si partenerul cu toleranta sa fara margini, va considera, in prima etapa a relatiei, ca este periculos sa spuna „nu, ca doar risca sa fie parasit.

Dupa o vreme, cand frica mai scade, isi realizeaza eforturile si considera ca este nedreptatit, exploatat. Schimbarea de atitudine bulverseaza partenerul, care, inainte, accepta orice. Si care, acum, si el, de aceea, se simte nedreptatit! Iar cei doi intra intr-un cerc vicios.

Un alt efect poate fi atitudinea agresiva a celui incapabil sa spuna „nu, pentru ca se incarca negativ si nu poate sa-si schimbe abordarea intr-un mod sanatos – ajunge sa se descarce exploziv.

 

La serviciu

Tiparul acesta disfunctional este aplicat si in mediul profesional. In general, persoana greu de refuzat este seful sau o alta figura de autoritate.

Cei care nu pot spune „nu, au o slaba incredere in sine si considera ca, pentru a compensa anumite lipsuri, este necesara atitudinea umila. „Capul plecat, sabia nu-l taie pare sa fie un adevarat crez al succesului.

Evident ca este necesar sa indeplinim sarcinile de la serviciu, insa persoanele incapabile sa refuze, se pot trezi ca isi depasesc cu mult cerintele profesionale, ajungand intr-o zona personala nepermisa.

Comportamentul lor pare sa-si gaseasca o buna justificare la birou. Ei vor presupune, in mod eronat, ca, daca isi refuza superiorul, vor fi concediati. Limitele nu se pun insa cu agresivitate, ci cu blandete, facand apel la capacitatea de intelegere a celuilalt.

 

Intre prieteni

Nici intre prieteni yes men-ii nu sunt total degajati, ci se vor comporta la fel. Mediul relational este cadrul de manifestare a acestei incapacitati, iar problema este interactiunea.

De regula, le este greu sa refuze persoanele apropiate, caci tocmai pe ele nu vor sa le dezamageasca. Cu toate astea, atunci cand apar noi cunostinte, prin felul lor ofertant de a fi, reusesc sa se faca placuti destul de repede.

Abia acum comportamentul acesta le aduce maximum de beneficii si, din exterior, sunt perceputi ca persoane pe care te poti baza, fiind, de altfel, prieteni de nadejde.

 

Cum invatam sa refuzam

Inainte de a invata cum sa refuzam, este necesar sa ne redirectionam atentia catre propria persoana, sa descoperim ce ne-a declansat acest comportament, ce il intretine.

In acest sens, este important sa capatam mai intai constiinta propriei valori, pe baza calitatilor noastre, fara a mai astepta confirmari din exterior.

De asemenea, sa poti spune „nu, presupune un proces de maturizare emotionala, care aduce cu sine asumarea consecintelor refuzului.

Acest proces, care poate fi de durata, e bine sa se desfasoare cu ajutorul unui consilier sau psihoterapeut, intrucat cadrul si relatia terapeutica sunt foarte importante in ceea ce priveste cresterea stimei de sine si dobandirea unor noi convingeri si comportamente functionale.

 

Refuzul sanatos

Refuzul inseamna respect fata de propriile nevoi. Nu este corect sa pretindem ca ceilalti sa ne menajeze, in conditiile in care noi, singuri, nu ne respectam propriile nevoi si ne aratam dispusi sa le facem constant pe plac.

Oamenii din jurul nostru au dreptul sa stie daca ceva ne deranjeaza sau nu, sa ne cunoasca limitele, pentru a se putea raporta corect la noi.

Pe masura ce increderea in sine se structureaza, vom privi refuzul cu mai multa detasare si naturalete, fara sa ne mai ridicam atatea intrebari, ce denota nesiguranta, ori sa avem palpitatii, confuzie mentala, vocea sa ne tremure.

In unele situatii cand spunem „nu, e foarte dificil sa ne mentinem calmul, ne temem ca interlocutorul va interpreta gresit, va lua refuzul foarte personal si, fara sa vrem, ajungem sa ridicam vocea, totul degenerand intr-o cearta.

Tocmai de aceea, refuzul trebuie exprimat calm, cu intelegere, dand dovada de empatie.

Este important sa-i oferim celuilalt increderea ca suntem acolo pentru el, ca-i intelegem punctul de vedere, dar sa-i si explicam care sunt propriile noastre limite si ce ar insemna pentru noi sa depunem acel efort.

Astfel, devine mai clar ca refuzam o actiune sau un comportament, nu persoana! Comportamentul asertiv se invata treptat, fiind necesar sa-l exersam cu calm, fermitate si consecventa.

Noul mod de a fi ne va aduce libertate de exprimare, stima de sine mai inalta si o mai buna atingere a obiectivelor.

 

Nu te va respinge nimeni daca pui limite

A fi realist inseamna sa analizezi situatiile obiectiv. Or, o persoana incapabila sa spuna „nu, se situeaza la polul opus.

Ea considera ca daca isi expune punctul de vedere intr-un mod autentic, automat va fi respinsa, ca si cum reactia celuilalt este determinata numai de comportamentul sau.

Privind astfel, desigur ca vorbim de o fuga din realitate, deoarece lucrurile sunt influentate si de alti factori, independenti de noi.

A accepta asta presupune sa recunosti ca nu poti controla totul asa cum ti-ai dori, inseamna sa fii capabil sa-ti asumi responsabilitatea ca situatiile pot avea si consecinte neplacute.

 

De Stefania Voia, consilier psihologic, educational, vocational si scolar, psihoterapeut cognitiv–comportamental (cuplu, familie, copii)

Tel: 0726.191.255

stefania.voia@yahoo.com

A consemnat Catalina Cristescu

Citeste si:

Invata sa refuzi

De ce nu putem spune nu

Foto: shutterstock.com

 

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Invata sa refuzi fara sa te simti vinovata
Invata sa refuzi fara sa te simti vinovata

Unora le este imposibil sa spuna nu – un comportament toxic atat pentru relatia cu sine, cat si cu cei din jur. Invata sa refuzi, si iti vei recastiga siguranta si increderea in tine! Cum, ne spune Stefania Voia, psihoterapeut.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste