Îți este rău fizic și nu știi ce ai? Poate fi o teamă inconștientă

Dacă în copilărie ai simțit teamă de abandon sau față de figurile autoritare, ea poate face parte și din psihicul tău adult. Uneori, aceasta duce la somatizări la nivel fizic. Iată cum.

Citește și:

Tulburarea obsesiv-compulsivă: manifestări şi remedii

3 semne că suferi de anxietate socială

Fie că vorbim de starea în care o persoană simte că îl lasă puterile, se simte slăbit, fie că vorbim de o stare apropiată de cea a leșinului, ajungem să le numim pe ambele „stări de slăbiciune' deoarece sunt stări difuze care parcă nu vin de nicăieri dar totuși le simțim peste tot.

Acestea își fac loc în organism foarte rapid și, în funcție de fiecare persoană în parte, au diferite simptome de la o ușoară depresie, la o durere de cap și până la frica de a leșina.

Corpul este pătruns de o senzație bizară, pielea parcă devine puțin mai rece, mâinile încep să tremure, picioarele nu mai ascultă comenzile capului și par a se înmuia, inima pornește într-un pas accelerat, apar firicele de transpirație și cuvintele ies din gură parcă doar cu cleștele.

Acestea sunt simptomele principale pe care în general persoanele le asociază cu senzația de slăbiciune și tind să nu le dea foarte mult interes.

În unele cazuri, mai ales în cele în care intensitatea emoțiilor crește, se poate ajunge la un atac de panică.

Că tot am adus în discuție emoțiile, aici vorbesc despre anxietate, angoasă, confuzie. Ele apar în momentul în care psihicul se simte pus în pericol, consideră că este amenințat și dă semne organismului asupra acestei probleme.

În funcție de fiecare individ în parte, ținând cont atât de ceea ce îi transmit alții cât și de ceea ce percepe el, situațiile amenințătoare pot fi cauzate de motive diferite: teama de a părea vulnerabil, teama de a rămâne singur, teama de a fi controlat, teama de propriile sentimente etc.

Pentru a explica mai bine senzațiile de slăbiciune, voi explica pe scurt două cauze posibile ale acestora:

 

Teama de a fi singur

Multor persoane le este foarte dificil să rămână singure. În copilărie, mai ales în primii ani de viață, fiind concentrați doar pe noi, fiind egoiști și neavând capacitatea de a înțelege că și alții au nevoi și dorințe, poate diferite de ale noastre, vrem ca noi să avem totul.

Vrând să avem totul, orice persoană care stă în calea noastră este investită cu multe sentimente ostile și îi dorim dispariția, dispariție care mai târziu este asociată cu moartea.

Unele dintre aceste persoane sunt persoane apropiate, ca părinți sau frații. Pentru a ne apăra de această teamă, tindem să avem o grijă cât mai mare de ei, să îi ținem aproape, mecanism de apărare ce poartă numele de „formațiune reacțională' și care se bazează pe o atitudine direct opusă emoției.

Astfel, copilul vrea să păstreze aproape persoana investită cu sentimente ostile, pentru a se asigura că nu o pierde și pentru a nu cădea pradă unui intens sentiment de culpabilitate.

Dacă, pe parcurs, contextul din viața copilului este de așa natură încât să nu permită schimbarea acestei traume, atunci o va resimți și în perioada adultă

 

Teama de autoritate

Teama de autoritate este un sentiment angoasant, de anxietate ce apare în relație cu o persoană percepută ca fiind o figură cu autoritate.

Datorită faptului că atunci când suntem mici ajungem într-un fel sau altul la un conflict cu persoanele cu autoritate, adică la o luptă în care cei din jur vor să ne oblige să renunțăm la ceea ce vrem noi și să facem ce vor ei, simbolul autorității va avea permanent o importanță foarte mare pe tot parcursul vieții.

Printre primele lucruri pe care un copil este „obligat' să le facă, se regăsește igiena personală. Părinții îl obligă, mai ușor sau mai brusc, să renunțe la curiozitățile lui, la dorințele lui exploratorii, la plăcerile lui referitoare la murdărire sau la toaletă pentru a se alinia cerințelor culturale.

În funcție de modul în care părinții fac trecerea copilului de la „a face ce vrea' la „a ține cont și de reguli' va depinde modul în care adultul va relaționa cu persoanele cu autoritate.

Astfel senzația de slăbiciune apare în momentele în care persoanele cu autoritate par a își impune autoritatea asupra adultului pe care îl obligă să urmeze reguli, să își schimbe direcția de mers.

Adultul, astfel, retrăiește momentele din trecut în care se simțea neputincios: pe de-o parte voia să nu piardă dragostea părinților, iar pe de altă parte voia să își facă plăcerile proprii.

 

De Tiberiu Seeberger, psihoterapeut psihanalist în formare

Tel.: 0761.517.763

www.seeberger.ro

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Îți este rău fizic și nu știi ce ai? Poate fi o teamă inconștientă
Îți este rău fizic și nu știi ce ai? Poate fi o teamă inconștientă

Dacă în copilărie ai simțit teamă de abandon sau față de figurile autoritare, ea poate face parte și din psihicul tău adult. Uneori, aceasta duce la somatizări la nivel fizic. Iată cum.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste