3 situatii ce reduc motivatia la job

Cand simtim ca nu mai dam randament la job, dincolo de motivele evidente: stres, salariu, program, exista si altele, la fel de importante.

 

Simti ca nu te potrivesti

Simti acest lucru in momentul in care iti spui „eu nu am ce cauta aici'. De multe ori, impinse de situatia economica actuala, ne cautam locuri de munca, nevoite sa ne sustinem financiar.

Iar ceea ce gasim, nu se potriveste intotdeauna pregatirii noastre, fara sa mai vorbim despre aspiratiile pe care le avem.

Mai mult, chiar daca acceptam un job pe o treapta inferioara pregatirii noastre, o facem sperand ca putem demonstra ca meritam o pozitie superioara.

Acest lucru insa, nu se intampla intotdeauna si ajungem sa ne plafonam intr-o rutina in care nu ne regasim. Drept raspuns, ne scade motivatia si nu mai dam randament.

Nemultumirea se produce atunci cand nu ne gasim locul, cand nu ne putem vedea facand acelasi lucru pe termen lung si nici nu intrevedem nicio posibilitate de crestere in compania in care activam.

Inainte de a renunta, este bine totusi sa ne prezentam asertiv aspiratiile si sa venim cu o propunere catre superiori. In special daca mediul de lucru este unul placut.

In caz ca optam pentru o noua schimbare, ar trebui sa verificam si evaluam atat piata muncii cat si propriile asteptari de la un loc de munca.

Poate schimbarea presupune noi abilitati, cursuri de dezvoltare sau traininguri. Intrand in acest program, inclusiv dispozitia ni se va schimba. Orice am alege, nu trebuie sa asteptam pana ajungem la punctul la care plecam pur si simplu… fara sa stim unde.

 

Te simti invizibila

Acest sentiment apare deseori atunci cand se produc schimbari in companie si apar sefi noi. Este momentul in care te intrebi de ce nu a fost promovat cineva din echipa sau de ce nu vi s-a dat macar ocazia sa va afirmati interesul.

Venirea unui nou sef, inseamna si lumina reflectoarelor asupra lui. Te poti trezi cu proiecte alocate acestuia, blocata in sarcini de rutina, iar activitatea ta raportata exclusiv la munca de echipa.

Capacitatile, abilitatile si experienta ta sunt folosite minimal. Aceasta poate fi interpretata ca o situatie fara iesire, care iti scade motivatia.

Ca sa nu te simti ca o „victima a sistemului' incearca sa devii proactiva si sa creezi strategii noi de relationare.

In felul acesta iti afirmi capacitatea si iti creezi spatiul necesar nivelului de munca pe care il doresti si de care esti capabila.

Incepand sa contribui, chiar si in noua schema organizatorica, asa cum te simti pregatita si iti doresti, vei diminua sentimentele de frustrare resimtite acum.

 

Nu intrevezi posibilitatea avansarii

Exista companii mici, unde locurile sunt destul de clar stabilite, iar avansarea se poate produce doar pana la un punct, asa cum exista si companii in care dinamica lasa de dorit.

Multe dintre noi ne simtim ca intr-o capcana, atunci cand nu vedem ce posibilitati de evolutie profesionala avem pentru viitor, ramanand la actualul loc de munca.

Chiar daca ceea ce facem acum ne place, lipsa de oportunitati de crestere, invatare, asumare de mai multe responsabilitati, inclusiv a cresterilor salariale, ne reduce din motivatie.

Asuma-ti nevoia de schimbare si crestere. Totodata, asuma-ti faptul ca lucrurile acestea pot depinde si de tine.

Prin urmare, fa un plan legat de contributia ta actuala in firma si cum ai putea face mai multe sau, exploreaza piata in cautarea noilor oportunitati.

Daca, tinand cont de situatia economica actuala, acest plan ti se pare riscant, gandeste-te ca este mult mai riscant sa nu faci nimic.

In perioadele acestea cu multe schimbari, transformarii si o evolutie rapida a pietei, companiile sunt cele care ar trebui sa isi schimbe stilul de management si leadership intr-unul pozitiv si motivant.

Satisfactia angajatilor se vede in nivelul lor de interes si implicare in munca pe care o depun. Iar de acestea, depinde si succesul companiei pe piata.

 

Foto: 123rf.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
3 situatii ce reduc motivatia la job
3 situatii ce reduc motivatia la job

Cand simtim ca nu mai dam randament la job, dincolo de motivele evidente: stres, salariu, program, exista si altele, la fel de importante.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste