Ce este și cum previi sindromul de epuizare profesională

Multe ore peste program și sentimentul că nu îți ajung orele din zi… Sună cunoscut? Din păcate, pe termen lung, acest ritual are efecte neplăcute. Iată ce este și cum poți preveni sindromul de epuizare profesională.

Citește și:

Ca să poți schimba ceva, definește-ți corect stresul

Deși depresia și epuizarea profesională sunt legate între ele, cea din urmă nu este o suferință clinică, dar prezintă risc crescut de boală, dacă nu sunt luate măsuri specifice de prevenție și intervenție.

A devenit o expresie frecventă „sunt foarte stresat”, dar de multe ori nu are conținut. Dacă ar trebui să o explicăm, am avea tendința să considerăm că acoperă o întreagă plajă de explicații, fără a putea exprima comportamente specifice expresiei.

Dacă uitați tot mai des lucruri pe care sunteți convinși că le veți reține prin importanța lor pentru voi, dacă aveți telefonul în mână și-l căutați pe toate suprafețele din jur, dacă v-ați băut cafeau și nu vă mai amintiți când, privind cu mirare ceașca goală, deși amuzante situațiile, vă ridică un semn de întrebare cu privire la cât de epuizați și presați sunteți de activitățile pe care le derulați la locul de muncă, într-un ritm continuu, susținut și foarte presant.

Ne sabotăm singuri randamentul muncind în exces

Prevenția burnout-ului ține de înțelegerea și cunoașterea conținutului și solicitărilor profesionale.

Obiectivele pe care le stabilim ar trebui adaptate potențialului, limitelor și competențelor noastre.

Formularea obiectivelor în mod realist, stabilirea celor specifice și găsirea modalităților de măsurare a rezultatelor pe parcursul realizării sarcinilor, precum și identificarea zonelor anevoioase, ne dau siguranță și ne oferă confort în activitate.

În condiții de stres, multe persoane au tendința de a accelera ritmul de muncă, ceea ce nu e indicat.

Gândurile pot deveni mai confuze, sau dihotomice de tip alb-negru, alerta poate influența negativ rigoarea și logica, crescând numărul posibilelor greșeli.

Calitatea proceselor de gândire poate suferi, omițând aspecte importante sau trăgând concluzii eronate, generalizând prin prisma unor lucruri particulare. Acest mod de acțiune construiește adevărate cătușe mentale.

De asemenea, ghemul de sarcini nediferențiate poate fi perceput ca o greutate amorfă ce imobilizează și blochează.

A lucra întocmindu-ne liste cu activități zilnice sau saptămânale poate contribui la relaxarea în muncă.

Notarea acținilor absolut necesare, ierarhizarea lor după urgență, după complexitate, situarea pe primele locuri în calendarul zilei a lucrurilor neplăcute- toate acestea pot simplifica o zi de muncă.

Iată de ce munca nu este totul

Persoanele periclitate de Burnout sunt cele pentru care nu există distincție între maxim și optim. Optimul este mijlocul dintre două extreme. Maximum înseamnă epuizare.

Mulți muncesc excesiv dintr-o teamă existențială. Alții sunt dependenți de muncă, sau munca devine un refugiu al existenței lor.

Jobul, satisfacerea eu-lui nostru profesional joacă un rol important în arhitectura vieții fiecăruia dintre noi. Numai jobul, însă, nu poate aduce împlinirea dorită.

Chiar dacă profesia e sursa de statut, recunoaștere socială, recompensă financiară, nu ne e suficientă.

Când ieșim de la serviciu și ne îndreptăm spre casă, când introducem cheia în broască, apăsăm comutatorul și facem lumină, e alegerea noastră să ne trântim epuizați pe fotoliu în fața televizorului fără nici un chef, sau să simțim bucuria comunicării cu oamenii dragi.

Depinde de noi cum reușim să economisim resurse pentru ca acasă să putem împărtăși din momentele zilei, să putem face planuri de week-end sau pregătiri speciale pentru evenimente deosebite. Pentru că nu uitați, calitățile noastre nu sunt măsurate în banii câștigați!

De Delia Cristina Petrovai, psiholog

[email protected]

Foto: shutterstock.com