Plusurile si minusurile lucrului de acasa

Lucrul de acasa a devenit o practica destul de frecventa in tot mai multe companii. Care este impactul asupra performantei celor in cauza, cum ne afecteaza sociabilitatea si viata personala  explica Dorin Bodea, psiholog si sociolog, director general Result Development.

Lucrul de acasa reprezinta forma cea mai extinsa a programului de lucru flexibil si una dintre cele mai eficace strategii de motivare a angajatilor in organizatiile postmoderne.

Pentru ca le permite acestora, intr-o masura consistenta, sa-si exprime identitatea, autonomia, creativitatea, egalitatea, controlul vietii personale.

In consecinta, prin lucrul de acasa ne imbunatatim stilul si satisfactia fata de viata si suntem mai aproape de tot ceea ce pretuim mai mult.

Daca lucrurile sunt clare in ceea ce priveste legatura dintre munca de acasa si satisfactia generala, ele devin discutabile si ambigue cand vorbim despre performanta.

Un studiu Bestjobs din 2011, realizat pe aproximativ 1.300 de angajati romani, arata ca peste 55% dintre ei sunt mai productivi daca muncesc de acasa, ca urmare a reducerii nivelului de stres.

De asemenea, 59% dintre companii permit ocazional angajatilor sa lucreze de acasa. Dar, in opozitie cu acest studiu, exista multe altele care arata o slaba corelatie intre lucrul de acasa si cresterea productivitatii.

De exemplu, un studiu realizat de Ben Waber, cercetator in la MIT, arata ca munca de acasa mai mult de o zi pe saptamana scade productivitatea medie a angajatilor.

Ce putem retine de aici? Ca, ocazional, lucrul de acasa este benefic si motivant. In plan concret, tot mai multe companii din Romania permit lucrul de acasa cu conditia atingerii unui nivel minim de productivitate, in caz contrar, dreptul lucrului de acasa fiind limitat.

 

Unii angajati vor sa mearga la birou…

… pentru ca au nevoie de stabilitate si siguranta, de un cadru organizational predictibil, care sa le ofere directie, de un grup de colegi cu care sa-si impartaseasca propriile valori si interese. Mai ales ca au dezvoltat o multime de dependente de control, de directie fata de unii dintre colegi sau manageri.

Un angajat matur din punct de vedere psihologic, independent, cu un self-management eficace, care stie cine este si ce vrea sa faca, nu are o problema cu a fi productiv atat la birou, cat si acasa.

Cu alte cuvinte, lucrul de acasa este foarte potrivit pentru angajatii deja performanti, care-si asuma propria libertate, rolul de antreprenor in ceea ce fac.

 

Avantajele si dezavantajele lucrului de acasa

Pentru angajati, principalele avantaje ale lucrului de acasa sunt: reducerea stresului, imbunatatirea relatiilor de familie, cresterea controlului asupra timpului personal, imbunatatirea satisfactiei fata de viata, in general.

Dezavantaje: dificultati in organizarea muncii si risipirea unui timp pretios prin amanarea activitatilor mai putin placute, senzatia de inadecvare simtita ca urmare a lipsei mediului si grupului de apartenenta, riscul de a se departa de realitatea organizationala curenta, de a nu mai fi conectati la prioritatile companiei.

Majoritatea angajatilor lucreaza 40 de ore pe saptamana, cinci zile a cate opt ore fiecare. Daca facem un calcul, rezulta ca o treime din viata (cel putin) este petrecuta la munca.

Iata de ce nevoile si valorile angajatilor, satisfactia lor fata de munca, fata de stilul lor de viata, reprezinta fundamentul unei constructii durabile, realizate impreuna de angajator si angajat.

Iar in orice constructie pe care o incepem, timpul este principala resursa limitata cu impactul cel mai mare atat asupra planului profesional si a productivitatii, cat si asupra planului personal, a stilului de viata si a satisfactiei personale.

Din acest motiv, tot mai multe companii experimenteaza modificarea programelor de lucru, cautand astfel sa tina cont de resursa „timp a angajatilor lor.

Plecand de la teoria valorilor impartasite, obiectivul lucrului de acasa este de a respecta valorile personale ale angajatilor, de a satisface nevoile din ce in ce mai diverse ale acestora si de a promova satisfactia in munca in conditiile obtinerii unei performante dorite.

Un program de lucru corespunzator nevoilor si valorile noastre ne va creste satisfactia generala si satisfactia in munca si va avea o influenta pozitiva asupra performantei generale, prin asumarea rezultatelor finale.

Lucrul de acasa nu reprezinta numai un program care tine cont de nevoile si valorile personale, cu o influenta semnificativa asupra motivatiei si satisfactiei, ci si asupra recrutarii noilor angajati, atragerii talentelor din piata, reducerii fluctuatiei de personal, cresterii notorietatii brandului de angajator.

 

Suplineste internetul nevoia de socializare?

Nu in mod real, ci o suplineste cu o comunicare din ce in ce mai virtuala. Internetul permite dezvoltarea unei lumi potentiale, imaginare, in care fiecare dintre noi poate deveni stapanul absolut. Permite imaginatiei si creativitatii constructii ce nu-si gasesc locul in lumea reala.

Probabil nu este exagerat sa spunem ca socializarea online a provocat deja o revolutie a sinelui, ca schimba modul in care relationam, in care legam prietenii sau acordam incredere.

Totul se intampla cu viteza luminii, la un nivel tot mai superficial, iar daca ceva nu iti convine, prietenul tau de pe Facebook dispare cu un singur click. Nu cred ca aceasta forma de socializare ne face mai umani, mai atenti la ceilalti, mai civilizati.

Dimpotriva, cred ca este doar o forma de socializare narcisista, iar in mediul online voi gasi, cu siguranta, adepti care sa-mi satisfaca aceasta sete de mine insumi. Dar asta nu mai e socializare.

 

Separarea mediilor

Exista riscul ca, lucrand de acasa, sa nu mai facem distinctia dintre serviciu si acasa. Dar tocmai aceasta integrare in propria viata, atat a partii profesionale, cat si a celei personale, familiale este stiinta si arta lucrului de acasa.

Pentru ca separarea celor doua provoaca multe frustrari, compensari, nemultumiri. Prin urmare, stiinta lucrului de acasa este sa te autodisciplinezi si sa preiei controlul asupra propriei tale vieti (si serviciu), iar arta este sa muncesti cu o doza de pasiune care sa nu-ti dea senzatia ca muncesti, ca faci un efort ori un sacrificiu.

 

Lucrul de acasa si stresul

In acest context, stresul este redus, prin organizarea si planificarea activitatilor in functie de lucrurile cu adevarat importante pentru tine, alocarea unui timp personal consistent, prin renuntarea la relatiile nocive, poluante, prin alegerea unor relatii de calitate si imbunatatirea stilului si a satisfactiei fata de viata.

 

Sociabilitatea

Lucrul de acasa limiteaza flexibilitatea interre­lationala, empatia, iar daca este exagerat, ne poate limita propria cultura si civilizatie. Adica, in timp, putem deveni mai putin civilizati.

Sa fim civilizati inseamna sa fim atenti la ceilalti, pe cand fiind atenti doar la noi insine, ne limitam exercitiul de a construi orice impreuna cu cei din jur.

Ne afecteaza viata de animal social si supravietuirea sociala. Cu alte cuvinte, devenim astfel mai putin adaptati social – si asta nu e bine, oricum am judeca-o.

 

Angoasa schimbarii

Cand, dupa o lunga perioada de lucru acasa, revii la birou, simti ca nu mai faci parte din echipa, cel putin din mediul informal, constati ca ti-ai pierdut influenta si statutul. Nu mai esti la fel de res­pectat si opiniile tale nu mai sunt pretuite.

An­goa­santa este si trecerea de la lucrul la birou, la cel de acasa. Pentru ca se asociaza cu pierderea personala a identitatii si spiritului de echipa, cu fap­tul ca relatiile din echipa de la birou se reconstru­iesc, astfel incat sa functioneze fara tine.

O perspectiva greu de acceptat! Familia, libertatea, centrarea pe prezent si pe obtinerea unui grad ridicat de satisfactie sunt argumente favorabile utilizarii eficiente a unei strategii de motivare referitoare la lucrul de acasa.

Cu siguranta, o astfel de strategie va avea o influenta pozitiva asupra sa­tis­factiei angajatilor. In acelasi timp, orice program de lucru alternativ ne forteaza sa fim atenti la per­formanta, la posibilitatea si competentele fie­caruia de a avea rezultatele dorite. Pentru ca, in lipsa performantei, satisfactiile si motivatiile sunt in van.

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
Plusurile si minusurile lucrului de acasa
Plusurile si minusurile lucrului de acasa

Lucrul de acasa a devenit o practica destul de frecventa in tot mai multe companii. Care este impactul asupra performantei celor in cauza, cum ne afecteaza sociabilitatea si viata personala explica Dorin Bodea, psiholog si sociolog, director general Result Development.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste