Sindromul sefului agresiv: Cum detensionam relatiile

Iti place jobul tau, ai un salariu bun si te intelegi bine cu colegii. Totul pare perfect pana acum. Te confrunti insa cu o problema: relatia cu un sef agresiv, care te supraincarca.Ce e de facut?

Cat de mult conteaza jobul pentru tine? E doar un hobby sau este locul de unde iti castigi banii pentru a te intretine? Iti permiti oricand sa pleci daca ceva nu iti convine sau accepti orice compromis? Ai curaj sa lupti pentru parerile si drepturile tale sau adesea cedezi in fata atitudinii capricioase a sefului?

Daca seful tau isi manifesta autoritatea fara ca tu sa ai nicio reactie, cu siguranta esti pe cale sa devii victima unui abuz de autoritate. Cand apare acesta? „Exista o linie foarte fina care delimiteaza folosirea sana­toa­sa/nesanatoasa a autoritatii. In anumite momente, chiar si cei mai buni lideri pot lua decizii care pun propriul interes inaintea nevoilor altora“, spune psihologul Alina Popes­cu. „Abuzul de autoritate poate lua forme diverse, de la forme vizibile – autoritatea manifestata prin pedepsirea si sanctionarea drastica a angajatilor, agresivitate, manipularea sau hartuirea, pana la forme subtile, de genul verificarii mult prea dese a muncii angajatilor, punerea lor in situatii umilitoare, ignorarea opiniilor angajatilor, ascunderea unor informatii“, adauga Alina Popescu.

De ce apare abuzul de autoritate? Tot psihologul Alina Popescu ne ofera cateva explicatii: „e o nevoie ridicata a superiorului de a se simti in control asupra a ceea ce se in­tampla in departamentul pe care il conduce, de a se simti o persoana valoroasa, care are capacitatea de a influenta lucrurile. Cu cat nevoia aceasta este mai mare, cu atat un sef va cauta sa vada ca actiunile lui produc schimbarile dorite in con­textul in care munceste“.

Primele compromisuri

Evident ca, daca pleci in pauza de masa si seful tau te roaga sa-i cumperi un pachet de tigari, nu ti se pare mare lucru. Problemele incep daca tu accepti sa indeplinesti orice cerere, care nu are legatura cu postul tau.

„La primul meu job am avut parte de cele mai clare exemple de abuz de autoritate. Aveam doar 20 de ani, eram studenta, imi doream acel post si probabil ca de aceea nu am ripostat. Lucram la o firma de contabilitate, iar sefa noastra se comporta cu noi ca o stapana cu servitorii ei. Eu, fiind cea mai noua, probabil ca a trebuit sa trec prin aceleasi probe ca si colegele mele. Inca din prima zi mi-a spus: «Adu-mi o cafea. De ce mi-ai pus zahar? Nu beau cafea cu zahar. Du-te sa-mi cumperi un sandvis. Ai grija sa nu aiba maioneza! Nu e bine cum ai facut lucrarea asta. E ceva ce nu-mi place, dar nu stiu ce. Schimba tot.»

Acestea sunt doar cateva exemple care-mi vin acum in minte. Am indeplinit toate aceste sarcini fara sa spun nimic si apoi mi-am dat seama ca nu stiu cum sa procedez ca sa scap. Recunosc ca salvarea mea a fost faptul ca sefa aceea a plecat si a venit altcineva. Altfel, nu stiu cum as fi putut riposta“, povesteste Andreea, 30 de ani. Cum putem iesi din astfel de situatii? Sa refuzam compromisul de la inceput? Daca acceptam, cum ne mai putem opri?

Iata ce spune psihologul Alina Popescu: „Trebuie sa stim faptul ca raspunsul nostru pozitiv la so­li­ci­ta­rile abuzive ale sefului mentin, de fapt, acest tip de solicitari. Situatia este delicata, deoarece orice angajat doreste inca de la inceputul relatiei cu un nou sef sa se afirme, sa demonstreze ca isi merita jobul si ca este un profesionist de care este nevoie in departament. Tendinta de a ras­punde solicitarilor care depasesc «contractul» initial este mare, mai ales la inceput, si este fireasca. Nu putem sa ne as­tep­tam insa ca abuzul sa se atenueze in conditiile in care raspundem in continuare solici­ta­ri­lor abuzive.“

Discutie lamuritoare

Este dreptul abuzatului de a cere explicatii, insa, de cele mai multe ori, nu stie cum sa o faca si alege sa plece. Sau se intampla ca seful lui sa nu accepte niciun fel de discutie. „Nici nu se punea problema ca cineva sa explice acelei persoane ca atitudinea ei nu e normala. Se pornise de la premisa ca «ea» este perfecta si detine adevarul absolut, iar «ceilalti» sunt doar niste sclavi, usor manipulabili“, spune Adriana despre experienta ei in acea institutie.

Pe de alta parte, psihologul Alina Popescu considera ca renuntarea la job este ultima solutie dupa ce au fost facute alte demersuri. „Inainte de a lua decizia de a renunta, un angajat poate in­cerca alte solutii: poate solicita rediscutarea fisei de post, stabilirea u­nor obiective si sarcini concrete, pla­nificarea mai clara a activitatii, stabilirea unor reguli de comunicare cu seful. Pe baza unor reguli clare, poti de exemplu sa spui «nu» cand iti cere sa ramai peste program fa­ra un motiv real.

Merita incercat. De asemenea, angajatul ar trebui sa se poata adresa Departamentului de Resurse Umane care are si atributia de a gestiona astfel de situatii si de a consilia angajatul. Ultima solutie es­te, intr-adevar, schimbarea serviciului.“