Meditatie, credinta sau pragmatism?

Fie ca te duci in fiecare duminica la biserica, tii post sau te spovedesti, fie ca te duci doar uneori – de regula, cand esti numai tu acolo – spiritualitatea isi afla logica. Iar daca esti un ateu declarat si iti place sa afirmi asta in gura mare, ma intreb daca te vei casatori religios sau iti vei boteza copilul.

Intr-o lume a concretului, a faptelor si dovezilor, dar mai ales a demonstratiilor constante pentru a dovedi orice, spiritualitatea ramane acea magie pe care nu stim intotdeauna cum sa o abordam.

„Nevoia de spiritualitate depinde in mod evident de structura personalitatii subiectului, de nivelul sau cultural, de mediul in care persoana a fost formata, precum si de anumite trasaturi psihologice care tin poate mai putin de inteligenta generala si mai mult de inteligenta emotionala, de intuitie, imaginatie creatoare, structura psihoafectiva si, evident, de profilul moral al subiectului. Persoanele care se echilibreaza astfel pot fi considerate mai evoluate spiritual, dar, in acelasi timp, mai putin pragmatice si preocupate de aspectele concrete, materiale ale existentei“, spune dr. Irina Holdevici, psihoterapeut cognitiv comportamental.

De cele mai multe ori, intrarea in aceasta lume ne este facuta de familie si ne dezvoltam incorporand in educatia noastra valorile transmise de parinti sau bunici. In functie de acestea, crestem fie gasind alinare in intalnirea cu spiritualitatea, fie pastrand o teama ascunsa fata de nerespectarea ei ori, pur si simplu, o luam ca atare, ca pe o rutina.

„Cand eram mica, mergeam cu bunica mea la biserica. Desi suntem o familie ortodoxa, de multe ori mergeam la biserica catolica, intrucat bunicii mele ii placea mai mult. Ea m-a invatat rugaciuni si tot ea m-a inspirat sa am credinta. Din pacate, nu am o parere buna despre preoti, sunt prea putini cei carora le-as cere un sfat vreodata.

Dar continui sa ma duc la biserica atunci cand sunt singura acolo si sa ma rog seara. Imi gasesc un echilibru. Cand ma rog, sunt eu cu mine si cu un univers dincolo de mine si puterea mea de explorare, asa simt…“, spune A., redactor-sef, careia nu i-a fost niciodata rusine sa spuna ca, da, crede in Dumnezeu.

 

Perspective mai largi

De la educatia parinteasca, odata ce crestem, accesul la informatie este altul, iar perspectivele noastre se largesc. Pana la urma, religia si-a facut loc si ca disciplina de studiu in scoli. Si sunt destule cazuri de tineri, care, botezati intr-o religie, au ales mai tarziu o alta carare.

„Lucram intr-o gradinita acum cativa ani si aveam o colega evanghelista. Eu sunt ortodoxa, dar nu m-as defini ca o persoana care sa mearga duminica la slujbe sau sa tina post. Totodata, am opinii foarte puternice fata de anumite interdictii ale religie, iar despre secte… aveam parerea ca sunt ciudati.

Ce pot spune insa despre colega mea este ca am admirat-o tot timpul, intrucat era o persoana inteligenta, respectuoasa si temperata. Am vazut-o alaturi de familia ei si am apreciat valorile pe care le impart. Or, daca au ajuns la acest echilibru si multumita religiei, consider ca este un lucru benefic. Prin urmare, nu mai pot judeca oamenii cu alta orientare religioasa, oricare ar fi ea. Intai trebuie sa ii cunosti“, spune C., educatoare.

Credinta este acea putere pe care o avem in noi si care, totusi, ne uimeste. Prin urmare, o atribuim unor forte superioare noua, care, fara sa cream polemici, pot exista sau nu. Lucrurile pe care ni le dorim, visurile pe care le avem, miracolele pe care le asteptam sa ni se intample, uneori devin realitate. Si, de multe ori, uitam sa le apreciem, le luam ca pe un dat sau le punem in seama Divinitatii. Dar, alaturi de Divinitate, lucram si noi, pentru noi insine.

„Cand sunt foarte stresat, cand simt ca nu mai am puterea sa fac fata realitatii cu care ma confrunt, deseori fac un drum la o biserica mica din lemn, din apropierea casei. Nu stiu cum sau de ce, dar, cand sunt acolo, simt cum mintea mi se goleste de ganduri. E ca si cum ma deconectez de propria persoana si imi incarc bateriile. Nu stiu daca m-as considera un om credincios, dar biserica aceea e my happy place, locul meu secret si binefacator. Si, da, recunosc asta – pentru ca raman anonim in revista“, recunoaste P., agent de vanzari.

 

Contestatii din pragmatism

Cu ocazia Sarbatorilor, nu o data am vazut reportaje despre diverse pelerinaje. Am vazut moaste considerate binefacatoare, icoane care fac minuni si multi oameni incercand sa atinga divinul, intrand in contact cu ele. De cele mai multe ori insa, imaginile aduc cu sine si sentimentul disperarii, al pierderii de sine si al demnitatii unora, transformarea din fiinte rationale in animale de prada. Extremele acestea atrag dupa sine sentimente puternice de respingere si refuz care, nu o data, intineaza imaginea a ceea ce trebuie sa reprezinte credinta.

„Eu deja vad un mare circ. Bisericile sunt doar afaceri profitabile, preotii nu au har oricat l-ai cauta, iar slujbele si sarbatorile rareori transmit sentimentul acela de unitate intru aceeasi credinta. Am avut ocazia sa aud in biserica replici de genul «va mai rugati mult, uitati cati stam la coada la aceeasi icoana?» sau celularele preotilor sunand in altar. Eu, una, respect credinta aceea simpla, lipsita de opulenta si inconjurata de liniste. Dar prea putin reusesc sa o gasesc… in afara mea.“ (D., medic).

„Persoanele inclinate spre spiritualitate sunt, de departe, mai evoluate, mai puternice si mult mai creative. Astfel de personalitati sunt cele care duc omenirea inainte, catre progres, frumos si adevar. Nu trebuie insa sa confundam inclinatia si preocuparea pentru spiritualitate cu misticismul sau cu gandirea de tip superstitios, care este specifica unor persoane mai sugestibile si cu un nivel cultural si intelectual mai scazute“, afirma doamna psihoterapeut Irina Holdevici. Asadar spiritualitatea poate fi o sursa pretioasa de creativitate.

 

„Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in sac“

Citez din memorie, intrucat nu stiu daca acestea sunt exact cuvintele. Ceea ce imi traduc eu din aceasta zicala este ca, atunci cand esti foarte decis sa atingi un scop si faci toate demersurile necesare, universul lucreaza in favoarea ta. Probabil este acelasi mesaj din „Secretul“. Cu toate acestea, multi sunt cei care investesc in rugaciuni si o mare parte din timpul pe care ar trebui sa il dedice actiunii. Divinitatea – ca putere absoluta care genereaza rezultate in absenta oricarui efort depus de tine – este una dintre capcanele care te asteapta dintr-o falsa interpretare a credintei.

„Ma uit la vecina mea, de o varsta cu mama, adica 64 de ani. Mai tot timpul este la biserica, nu are decat remarci religioase la adresa tuturor, foarte sigura pe ceea ce este corect sau incorect prin prisma religiei. Este un om cu multe probleme in familie, intre care si un nepot de sase ani pe care il are in grija, dar cu care are numai probleme. Am incercat sa ii dau sfaturi, dar intrucat nu veneau de la o autoritate bisericeasca si nici de la o persoana care ii impartaseste…fanatismul, nu m-a ascultat. Eu am renuntat sa intervin, dar nu pot sa cred ca, in loc sa faca ce are de facut, se roaga sa se intample minuni. Asta nu pot intelege.“ (M., optician si mama a trei copii).

 

Educatie si echilibru

„Exista anumite explicatii psihanalitice (in psihanaliza clasica, dezvoltata de Freud) cu care eu, personal, nu sunt de acord, si anume ca inclinatiile artistice, spirituale si chiar spre cercetare stiintifica ar reprezenta rezultatul unor tendinte si conflicte de natura inconstienta care sunt reprimate. Exista insa si alte puncte de vedere psihodinamice (teoriile lui Jung) care explica inclinatiile spirituale prin prezenta unor elemente ce tin de inconstientul colectiv. Poate ca aceasta abordare este mai aproape de realitate, deoarece nevoia de spiritualitate, intr-o forma sau alta, este prezenta in toate culturile si in toate sistemele religioase.“ (Dr. Irina Holdevici)

Pentru multi dintre noi, spiritualitatea incepe sa depaseasca granitele religiei accesibile datorita majoritatii prezente in jur, pornind catre alte culturi, mai apropiate sau indepartate. Meditatia taoista, meditatia zen, sedintele de yoga sau meditatia reiki sunt practici despre care auzim tot mai des, daca nu avem deja contact cu ele. Fiecare dintre ele are unul si acelasi scop: regasirea de sine si a echilibrului. Chiar si in religiile ortodoxa si catolica este recomandata meditatia, dar, din pacate, nu i se mai acorda importanta necesara.

Indiferent de zona in care ne regasim confortul psihic, fiecare dintre cele mentionate anterior este pe atat de utila, pe cat reuseste sa fie de benefica. Pana la urma, si intr-un cabinet de psihologie poti avea parte de o sedinta de relaxare, prin imagerie dirijata, in urma careia sa te simti mai relaxat, mai increzator, mai puternic. „Am inceput sa practic yoga cu scepticism, mai ales dupa toata distractia mediatizata cu «misa». Adevarul este ca mass-media, de multe ori, arunca o stire fara a se gandi la repercusiuni. Evident ca am fost tinta multor glume o perioada, dar mi-am vazut de drumul meu, intrucat asa mi-am regasit echilibrul.

Cu yoga simt ca fac exercitii cu corpul, cu mintea si cu sufletul in acelasi timp, iar doza de energie pe care mi-o da, nu poate fi inlocuita de nicio doza de cafea.“ (A., 37 de ani, procurement manager). Atunci cand nu cunosti detalii de¬spre practicile de acest gen, este foarte usor sa le judeci. De multe ori, ne manifestam latura critica si absurda, intoleranta, care ne determina sa luam in batjocura tot ceea ce este iesit din firescul cotidian.

Dar aceasta reactie, este una de aparare, poate fi nascuta din nestiinta sau din teama de a fi atras de un stil de viata pe care nu il poti integra rutinei in care te simti confortabil. Indiferent de motivele pe care de multe ori nici nu stam sa le analizam, preferand sa trecem mai departe, prezenta acestor orientari ne pune la incercare toleranta si acceptarea celorlalti. Si totusi, de cand nevoia de cunoastere si explorare ni s-a transformat in respingere pura si critica?

 

Alte cai

„Am auzit despre reiki de atatea ori, incat am avut curiozitatea sa aflu mai multe. Am fost la cateva sedinte, am citit despre acest sistem de terapie si, chiar daca nu am devenit o adepta, ma bucur ca am invatat ceva. Am vazut insa cum prieteni ai mei, si ma refer la oameni foarte deschisi la minte, au ales ridiculizarea in favoarea cunoasterii. Nu spun ca este obligatoriu sau macar necesar sa vrei sa afli mai multe daca un subiect nu te intereseaza. Totusi, sa iei peste picior pe cineva prin prisma orientarilor diferite, mi se pare o limitare a propriei capacitati si valori pe care le poti avea.“

Indiferent de calea pe care o alegem, subliniem un aspect simplu: dorinta de a deveni mai buni. „Inclinatia spre partea spirituala imbogateste fiinta umana, o ajuta sa se dezvolte plenar, sa se autocunoasca si sa aiba o existenta bogata in experiente deosebite. Desigur, drumul spiritual pe care si-l alege cineva tine de optiunea sa personala si de maniera in care rezoneaza cu un anumit sistem filozofic sau religios.

Preocuparea pentru spiritualitate nu se reduce la simpla credinta in Dumnezeu, ci la adoptarea unui stil de viata in acord cu principiile etice ale sistemului respectiv. Unii pot evolua spiritual in cadrul religiei crestine traditionale (am in vedere situatia de la noi) sau se pot regasi mai bine in alte sisteme, cum ar fi cele de tip oriental. Acestea din urma contin poate niste modalitati mai concrete de a dobandi calitati deosebite, cum ar fi clarviziunea, intuitia si un autocontrol de exceptie“, mai spune doamna psihoterapeut Irina Holdevici.

 

Sunt ateu, ce sa-i faci?

Sa afirmi cu convingere ca esti ateu, nu te face o persoana inferioara altora, mai rea, mai lipsita de umanitate. Credinta nu este cheia succesului in a deveni mai bun, este o cale doar. Iar caile sunt nenumarate. Asadar, scepticismul cu care credinciosii ii privesc pe necredinciosi, dincolo de amenintarea „purgatoriului“, nu este justificat printr-o inferioritate ca valoare umana. Calitatile vin din interior, sunt intarite prin educatie si autodezvoltare, iar spiritualitatea este o nevoie, nu o conditie care le genereaza.

„Am afirmat mereu ca sunt ateu, nu bravez cu asta, nici nu judec pe cei credinciosi. Da, cand eram mai tanar, intram in tot soiul de discutii pro si contra, acum iau lucrurile ca atare. Religia este asemanatoare cu progresul tehnologiei. Asa cum pe vremuri ne bucuram ca am invatat sa aprindem vreascuri si acum avem Iphone, asa ne rugam la Zeus, iar acum la Dumnezeu.

In curand poate vor fi OZN-urile divinizate, cine stie. Cred ca e doar o alegere. Ai nevoie de un Iphone, vrei sa te rogi la Zeus in continuare? E treaba ta! E alegerea fiecaruia. Eu nu am gasit locul religiei in viata mea. Motiv pentru care duminica, prefer sa ma duc la o casa de copii, cu dulciuri, sau sa ma joc cu ei, nu la biserica“, spune L., proprietar firma de constructii.

Libertatea de a alege este un lucru de pret. Liberul arbitru. Decizia personala. Pe vremuri, in numele religiei s-au purtat razboaie, iar cei considerati necredinciosi sau de o alta credinta au fost sacrificati, anulati ca persoane. Ravagiile au lasat urme adanci, notate de istorie, iar credinta a fost de multe ori scuturata din temelii. In ziua de azi, chiar acest drept de a spune „cred“ sau „nu cred“ este unul pe care ar trebui sa il pretuim.