Metode sa gestionezi o prietenie toxica
Se spune ca prietenii sunt familia pe care ne-o alegem, dar in unele cazuri nu ne mai ofera confort psihic sau nu ne mai ajuta sa crestem. Iata cum recunoastem o prietenie toxica si care sunt limitele sanatoase pe care e bine sa le respectam.
Beneficii si pericole ale prieteniei
Atata vreme cat suntem fericiti in relatiile noastre de prietenie (si acestea aduc un plus in viata noastra), este corect sa ne consideram prietenii ca pe o a doua familie.
Beneficiile sunt multiple: prietenii ni-i alegem in functie de pasiuni, idealuri, credinte sociale si morale. Apoi, fiecare relatie de prietenie are ceva special: spre exemplu, cu un prieten am un hobby in comun, un altul ma face sa rad, un prieten stie sa ma asculte fara sa ma judece etc.
Insa, uneori, relatiile foarte stranse de prietenie ne impiedica sa formam noi prietenii, suntem atat de apropiati de „a doua familie“ incat nu mai permitem nimanui nou sa se aproprie, tindem sa credem ca avem tot ceea ce ne este necesar din prieteniile existente, ca nu avem timp de alte relatii.
Aceasta atitudine nu ne este benefica, pentru ca putem rata prietenii cu oameni pretiosi, de la care avem ceva de invatat.
De asemenea, prietenii ne pot influenta foarte mult, mai mult decat ar trebui, astfel incat ne pierdem autonomia, identitatea.
Cand unul il domina pe celalalt
In momentul in care nu mai exista echilibru, cand unul dintre cei doi prieteni il domina pe celalalt, il critica excesiv, nu il ajuta, cand isi doreste asta, si pare ca doar nevoile lui sunt importante, putem spune despre o prietenie ca devine „toxica“.
Cum relatiile de cuplu pot deveni toxice, la fel se intampla si cu cele de prietenie. De cele mai multe ori, ne dam seama ca o prietenie este toxica atunci cand prietenul deja ne-a influentat viata negativ si, mai ales, cand deja ne-am obisnuit cu el.
Este destul de greu sa iesi dintr-o astfel de relatie, deoarece, de cele mai multe ori, acesti prieteni ne fac sa credem ca, fara ei, nu ne vom descurca si ne sporesc sentimentul de vinovatie.
Relatia fuzionala
Tendinta de fuzionare poate aparea cand relatia de prietenie este foarte apropiata, cand ne pasa atat de mult de prietenii nostri, incat ii consideram ca facand parte din noi.
Un alt motiv poate fi si identificarea cu prietenii pe anumite planuri, in anumite probleme, astfel incat tindem sa ne rezolvam propriile probleme prin intermediul prietenilor. Cum spuneam si mai sus, prin aceasta tendinta de fuzionare, in proces, riscam sa ne pierdem pe noi.
Activarea fricii de abandon
Teama de abandon sau de singuratate este adanc inradacinata in fiecare. Comparativ cu alte specii de pe pamant, noi suntem dependenti de alti oameni din secunda zero de viata, avem nevoie de ei pentru a supravietui si pentru a ne dezvolta.
Teama de abandon sau anxietatea de separare apare la bebelusi in jurul varstei de 8-12 luni si se raporteaza la persoana care ingrijeste copilul, de cele mai multe ori acesta fiind mama.
Pe masura ce crestem, incepem sa ne identificam si cu alte persoane, prieteni, nu doar cu parintii, si ajungem sa ne consideram prietenii ca a doua familie, iar teama de abandon isi muta destinatarul.
Legaturi bolnavicioase
Putem vorbi despre „prietenii bolnavicioase“ cand nu mai stim cine suntem fara prietenii nostri. Legaturile de prietenie sunt o minune si este de dorit ca toti oamenii sa aiba, daca nu mai multi, macar un prieten bun, cu care sa-si imparta timpul, emotiile, pasiunile, dar in tot este nevoie de echilibru.
Cand nu mai exista acest echilibru, legaturile de prietenie fac mai mult rau decat bine.
Iata cateva semne ca suntem intr-o relatie bolnavicioasa: mai mult de 70% din timpul nostru ni-l petrecem cu prietenii, ideea de un moment de singuratate ne sperie si pentru orice decizie pe care o luam avem nevoie de confirmarea prietenilor.
De asemenea, daca am uitat hobby-urile sau interesele noastre anterioare relatiei de prietenie, pasiunile, obiectivele noastre sunt doar cele agreate impreuna cu prietenul sau prietenii, vorbim despre o legatura disfunctionala.
Ideal ar fi ca, atunci cand suntem intr-un impas, sa avem la cine apela, pentru a fi ascultati in timp ce ne facem ordine in ganduri si emotii, dar cele mai bune decizii sunt luate de noi insine, pentru ca noi vom trai cu ele si cu consecintele lor.
Putini prieteni sau deloc
Unor oameni le este foarte greu sa lege prietenii adevarate si pastreaza relationarea la nivel superficial; pentru asta, motivele pot fi multiple: teama de a fi ranit sau tradat, neincrederea in alte persoane, modelul educational.
Daca noi am fost tradati candva de cineva aproapiat, exista posibilitatea ca, pe viitor, sa fim foarte precauti cu oamenii pe care ii alegem sa ne fie alaturi.
Uneori, oricat ar incerca o persoana sa se aproapie de noi, nu indraznim sa ne incredem in ea, parca mereu asteptam inca un motiv care sa ne mai dovedeasca inca o data faptul ca ea este demna de incredere.
De asemenea, modelul educational pe care fiecare dintre noi l-a primit, poate influenta modalitatea de relationare cu oamenii.
Este de asteptat sa nu legam prietenii solide daca parintii nostri au fost persoane rezervate, cu prieteni putini sau deloc, daca ne vizitau foarte rar alte persoane decat familia, iar mama si tata ne-au invatat ca nu este bine sa „dai din casa“, ca nu trebuie sa stie lumea cine esti tu cu adevarat, ca „oamenii sunt rai si au interese ascunse“.
Copiii si prietenia
Ii invatam pe copiii nostri valorile corecte ale unei prietenii, asa cum ii invatam orice, prin puterea exemplului!
Totodata, este de folos sa le povestim celor mici despre prietenie, sa le explicam gandurile din spatele actiunilor noastre, de exemplu: „Diseara ne intalnim cu prietenii nostri pentru ca, o data pe saptamana/ luna, ne face bine sa ne relaxam si sa povestim“; sau „mergem acum repede la farmacie, pentru ca prietena X are nevoie de un medicament si de ajutorul nostru“.
Limitele prieteniei
Intimitatea cuplului, viata de familie si aspiratiile profesionale sunt limite intr-o prietenie. Desigur, putem discuta cu prietena aspecte mai delicate – de exemplu, ca sotul o inseala – dar sfaturile binevoitoare ar trebui sa le tinem pentru noi.
Oricat de multe credem ca stim despre conexiunea dintre doi soti sau iubiti, despre dinamica familiei, nu cunoastem realmente toate fatetele problemei, nu simtim ce simt prietenii nostri.
Daca ni se solicita sfatul, putem raspunde: „Daca eu as fi intr-o situatie asemanatoare, probabil ca as face asta…“, dar nu este indicat sa le spunem exact ce sa faca sau sa intram cu „bocancii“ in viata lor.
Daca il vedem pe partenerul prietenei cu altcineva, nu consider ca ar fi indicat sa o informam despre infidelitatea lui, intrucat destabilizam echilibrul emotional al prietenei si al familiei ei.
In plus, poate ca ea deja stie, dar prefera sa nu vorbeasca despre acest subiect sau, poate ca ce credem noi ca am vazut sau aflat, nu este adevarat sau cel putin nu este tot adevarul.
De Raluca Barcan, psiholog clinician si coach in parenting
Tel.: 0767.803.501
a consemnat Catalina Cristescu
Foto: shutterstock.com
