7 modalitati de a aborda constructiv o provocare

Un eveniment neasteptat poate reprezenta o provocare. Intrucat nu il putem opri, putem invata sa abordam schimbarea intr-un mod constructiv.

 

Provocari mari si mici

Traim intr-o lume in care schimbarile au loc intr-un ritm rapid, iar noutatile de astazi devin, peste poate doar o luna, un lucru uzual. Astfel, viata noastra se transforma usor intr-un lung sir de provocari.

In functie de impactul pe care il au asupra noastra, de experienta de viata acumulata si de modul in care am invatat sa reactionam in fata lor, putem spune ca exista provocari mari si provocari mici.

Provocarile mici sunt acele situatii sau evenimente in care nu investim un efort psihic, emotional sau fizic foarte mare, carora le putem face fata cu usurinta, dar care ne scot pentru o perioada scurta de timp din rutina sau din zona noastra de confort.

La polul opus, se afla provocarile mari, adica acele circumstante care ne dau universul peste cap, pentru care uneori este nevoie sa apelam la toate resursele noastre psihice, fizice sau emotionale pentru a le putea face fata.

Sunt acele imprejurari pentru care viata nu ne-a pregatit indeajuns sau chiar deloc, in care simtim ca ne consumam resursele si ne fortam limitele pentru a putea gasi o cale de rezolvare si de a merge mai departe.

De cele mai multe ori, aceste evenimente lasa urme adanci in fiinta noastra si este nevoie de timp pentru a le putea asimila si a le transforma in experiente de viata.

Indiferent ca sunt mici sau mari, aceste situatii au un impact asupra vietii noastre si perturba ritmul normal sau rutina cotidiana. Pentru a resimti cat mai putin sau cat mai usor efectele, este recomandat sa abordam provocarile intr-o maniera constructiva.

 

Inlocuieste „de ce?' cu „cum?'

In orice circumstanta te-ai afla, este foarte important sa cunosti  motivul pentru care s-a ajuns acolo. Insa nu-ti pierde timpul blocandu-te in cercul vicios al intrebarilor De ce eu? sau De ce mie?.

Ele nu-ti vor oferi o rezolvare, ci vor conduce la intensificarea sentimentului de autoculpabilizare, creand astfel un blocaj si mai mare in gasirea unei rezolvari viabile. Daca doresti sa gasesti solutii, atunci inlocuieste „de ce?' cu „cum?', iar solutiile nu vor intarzia sa apara.

 

Planifica

Orice provocare ai avea, este foarte important sa aduni cat mai multe informatii si sa le structurezi. Chiar daca este o ipostaza total noua pentru tine, analizeaza informatiile si imagineaza-ti cat mai multe solutii de rezolvare.

Orice problema are cel putin doua rezolvari. Detaliaza scenariile, etapa cu etapa, fii cat mai realista si mai obiectiva in stabilirea termenelor si, la sfarsit, alege scenariul care se potriveste cel mai bine cu situatia in care te afli.

Un plan bine pus la punct iti va da incredere in tine si te va ajuta sa treci mai usor peste incercarea la care esti supusa.

 

Stabileste-ti prioritatile

Se poate intampla uneori sa treci printr-o perioada mai agitata, in care schimbarile par ca se tin lant, iar provocari noi apar la tot pasul.

Chiar daca vei avea tendinta sa te concentrezi si sa te ocupi de mai multe lucruri odata, este foarte important sa ierarhizezi evenimentele nou aparute si sa actionezi in functie de prioritati. Ia lucrurile pe rand si canalizeaza-ti energia pentru a rezolva toate lucrurile la timpul lor.

 

Anticipeaza

Daca esti genul de persoana careia nu ii place sa fie luata prin surprindere, atunci, in functie de evenimentele care se petrec in jurul tau, imagineaza-ti modalitatile in care ai face fata diferitelor circumstante ale vietii.

Anticipand si gasind din timp o rezolvare viabila pentru tine, cu siguranta vei reactiona si actiona intr-o maniera constructiva si pozitiva in caz ca e nevoie.

 

Gaseste latura pozitiva

In fiecare provocare, chiar daca la prima vedere nu pare, exista cel putin un aspect pozitiv. Odata trecuta, situatia se va transforma intr-o lectie de viata atat pentru tine, cat si pentru cei din jurul tau.

In plus, cu fiecare imprejurare noua, iti poti descoperi talente, aptitudini, resurse sau valente noi, de care poate nu erai constienta pana in acel moment.

Sau poate, cu aceasta ocazie, vei invata o serie de lucruri sau vei dobandi o serie de abilitati noi. Invata sa nu mai privesti provocarile ca pe niste corvoade, ci ca pe niste oportunitati de invatare si modul in care vei reactiona si vei gasi solutii se va imbunatati considerabil.

 

Foloseste-te de experienta de viata

Ca oricare dintre noi, cu singuranta ai mai trecut de-a lungul vietii printr-o multime de incercari. Foloseste-ti experienta pentru a gasi cea mai buna solutie pentru situatia in care te afli, chiar si in cazul in care rezultatul a fost un esec.

Adu-ti aminte de modul in care ai actionat atunci, ce a functionat si ce nu, si aplica lectia invatata daca este cazul. Pe baza acestor informatii si pe cele din prezent, creeaza-ti planul complet de actiune.

 

Incredere si o atitudine pozitiva

Orice ai face, actioneaza cu incredere maxima in fortele proprii. Increderea in tine iti va oferi energia necesara si posibilitatea de a-ti folosi resursele la potential maxim.

Chiar daca exista un risc de esec, asuma-ti riscurile si concentreaza-te pe gasirea de solutii. Iar rezultatele nu vor intarzia sa apara.

Cu totii avem parte de experiente in viata, insa ceea ce ne diferentiaza este modul in care privim, actionam, gestionam si interiorizam diferitele circumstante in care ne aflam.

Daca lasi ca fiecare provocare sa-ti influenteze starea de spirit, sa-ti diminueze increderea in tine sau sa-ti afecteze calitatea si echilibrul vietii, atunci ea va deveni pentru tine un munte greu de urcat.

Daca vei alege sa imbratisezi o atitudine pozitiva, atunci muntele se va transforma in inca un varf ce urmeaza a fi cucerit.

Provocarile sunt uneltele prin care viata te ajuta sa cresti, sa iti explorezi limitele si potentialul, sa construiesti un viitor mai bun si diferit de prezentul pe care il traiesti.

 

De Andra Zaharia, psiholog, consilier vocational si dezvoltare personala, psihoterapeut integrativ in formare, Bucuresti

Tel.: 0726.757.396

www.andrazaharia.weebly.com

Foto: shutterstock.com

Comentează și tu
Recomandări
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică
Tulburarea obsesiv-compulsivă din perspectiva psihanalitică

Tulburarea obsesiv-compulsivă sau OCD-ul despre care am tot auzit este o tulburare ce are la bază conflictul de ambivalență, adică conflictul dintre dragoste și ură. De el se leagă și dorința de control, încăpățânarea sau avariția.

Citeste
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice
Cum să nu te lași controlată de emoții puternice

Oare este posibil să nu te lași controlată de emoții puternice? Psihologul Irina Doiciu ne dă câteva indicii despre cum ne putem gestiona propria impulsivitate.

Citeste
Cum ne explicăm impulsivitatea
Cum ne explicăm impulsivitatea

Impulsivitatea este definită ca o lipsă de stăpânire de sine, o predispoziție pentru acțiuni rapide și neplanificate ca răspuns al unui stimul intern sau extern, fără analiza consecințelor asupra ta sau a celorlalți. Sună complicat?

Citeste
7 modalitati de a aborda constructiv o provocare
7 modalitati de a aborda constructiv o provocare

Un eveniment neasteptat poate reprezenta o provocare. Intrucat nu il putem opri, putem invata sa abordam schimbarea intr-un mod constructiv.

Citeste
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău
Compasiunea: Cum să ai o relație sănătoasă cu tine și cei din jurul tău

În primul rând, compasiunea nu are nicio legătură cu mila. Mila față de ceilalți ne plasează într-o poziție de superioritate și nu conține nicio empatie. Mesajul ei este mai degrabă „uite ce ți s-a întâmplat – mie nu mi se poate întâmpla, eu nu mă văd în postura ta.”. Mila față de sine, ne poate plasa într-un rol de victimă „săracul de mine, uite ce am pățit, nu am ce să fac”. Lipsa compasiunii ne îndepărtează de noi înșine, dă mai tare volumul criticului interior, iar față de ceilalți ne amorțește emoțional, blocând relațiile hrănitoare, benefice.

Citeste
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective
De ce sunt necesare regulile pentru setarea de obiective

Nu cred că este dificil pentru cineva să își seteze un obiectiv. De regulă, acest lucru începe cu „eu vreau să…” și iată, ne-am setat un obiectiv. Sau nu? Oare este suficient să vrem ceva? Din experiența noastră de viață știm că odată ce am spus că „vrem să…” am și făcut acel lucru? Am atins acel obiectiv? Sau, undeva, pe parcurs, ne-am poticnit, am găsit scuze și motive pentru a amâna împlinirea lui, am dat vina pe factori externi sau ni s-a diminuat motivația internă, am clacat și am abandonat?

Citeste