Motive pentru care luăm decizii proaste

În fiecare zi hotărârile noastre sunt afectate de anumite tipare de gândire. Unele, deloc utile nouă. Iată câteva motive pentru care luăm decizii proaste… fără să ne dăm seama.

Citește și:

5 secrete ale oamenilor fericiți

Simți că totul îți merge prost? Iată 7 schimbări care pot pune lucrurile într-o nouă perspectivă

Confirmarea credințelor și a convingerilor

Chiar dacă avem un critic interior puternic, pe care ocazional îl auzim, dar pe care deseori îl considerăm ca fiind vocea noastră și îl lăsăm să ne demotiveze, nu realizăm că ce decizii luăm, țin cont de ceea ce ne spune el.

Avem nevoie de confirmarea lucrurilor pe care le gândim. Nu degeaba se spune că ceea ce gândim poate fi real pentru noi (pentru că așa simțim lucrurile), dar asta nu înseamnă că este și adevărat.

Prin urmare, spre exemplu, atunci când mergi la sală, vei observa toate celelalte femei care arată mai bine în ținută sport, te vei simți complexată de greutatea ta, te vei simți neîndemânatică printre toate aparatele și chiar vei avea impresia că tipul cu ganterele tocmai a râs de tine.

Drept reacție, nu mai stai foarte mult și îți spui că nu ai nevoie să mai repeți experiența. Nu iei în schimb în calcul celelalte persoane ca tine, faptul că tipul cu ganterele poate râde din alt motiv, sau poate așa râde el de ce vede în jur, că nu ai cum să fii teribil de pricepută decât după ce faci exerciții și înveți rutina.

Decizia proastă este deja luată, iar tu renunți la a mai merge la sală. Pentru că, în realitate, din start ți-ai spus că nu este o idee bună, ți-a fost teamă că vei fi ridicolă și lași complexele să te copleșească.

Acest bias al confirmării, ne afectează în cele mai subtile moduri, iar rezultatele, mai ales dacă suntem într-o pasă proastă, dacă avem vreun complex sau o teamă de a începe ceva nou, duc la eșec, evitare, nefericire.

Spre exemplu, imaginează-ți că este sâmbătă seara, iar tu stai în casă. Probabil deja îți spui „oho, dar de câte ori se întâmplă asta!”. Automat, vei începe să stai pe internet și site-urile de socializare și vei observa vacanțele în care merg prietenii sau cunoscuții, locuri interesante în care și-au dat celebrul „check-in” sau cum tocmai s-a mai căsătorit o prietenă ori a născut recent.

Evident, te vei gândi că toată lumea trăiește o viață palpitantă, mai puțin tu. Asta se întâmple pentru că oricum resimțeai frustrare și în loc să ieși din această stare, ai căutat dovezi care să ți-o confirme.

Chiar și informația din fața noastră este supusă acestui bias. Dacă ești îndrăgostită, vei observa numai calitățile partenerului tău, pentru că vrei să ți se confirme sentimentul că este minunat. După ceva timp în relație, dacă lucrurile nu mai funcționează, începi să remarci neajunsurile și defectele lui. Doar nu-ți mai place prea tare, nu?

De ce facem asta?

Pe scurt, nu ne place să fim contraziși, nici  măcar atunci când nu e în avantajul nostru o confirmare. Respectiv, dacă eu, într-un anume moment, mă simt nefericită, neatrăgătoare, fără suficiente posibilități materiale și, în plus, și singură, de ce să nu mă compar, taman atunci, cu Amal Clooney? Și uite cum am dreptate.

Există și un experiment în care participanții au fost expuși unor dovezi care contraziceau convingerile lor politice. S-a observat că acele zone din creier asociate cu durerea fizică au devenit mai active. Prin urmare, aproape ne doare să ni se spună că nu avem dreptate.

Tot din acest motiv, suntem mai deschiși să ascultăm și să acceptăm opinii diferite, dacă sunt în domenii care nu ne privesc sau nu ne afectează prea tare. Dacă, însă, intră cineva în „conflict” cu vreo convingere pe care o avem…. se schimbă problema.

Practic, orice contravine unei credințe puternice (ex. „sunt un om bun”) produce ceea ce psihologii numesc disonanță cognitivă, respectiv un sentiment puternic de stres și anxietate.

Pentru că acea credință a ta este contrazisă cu dovezi. Iar drept reacție, ori devii defensivă și îți aperi convingerea, ori te distanțezi de sursa care contrazice. Pentru că principalul scop al creierului tău este să se protejeze.

Așa cum în cazul în care siguranța ta fizică este pusă în pericol, creierul înregistrează problema și reacționează în consecință, la fel, și în cazul unei amenințări „psihologice” (precum aceste contradicții) va reacționa la fel.

Pentru a ieși din aceste bias-uri, este necesar un efort destul de mare. Respectiv, ceea ce avem de făcut este să privim ambele ipoteze privind credințele noastre și să le comparăm bazându-ne (pe cât posibil) pe dovezi. În realitate, creierul nostru simte că efortul este prea mare, așa că va căuta acele 2-3 indicii care să susțină „ceea ce știam deja”.

Câteva lucruri pe care ne vor ajuta

Nu mai aborda viața prin prisma convingerilor tale ci păstrează-ți curiozitatea și interesul față de tot ceea ce este în jur.

Dacă interacționezi mereu cu scopul de a demonstra că ai dreptate, vei fi supusă acestui proces numit bias cognitiv. Concentrează-te mai puțin pe a avea dreptate, pentru că doar cei pregătiți să recunoască o greșeală sunt capabili să își extindă orizonturile și perspectivele.

Caută și înțelege dezacordurile pentru că astfel accepți alte puncte de vedere și îți rafinezi perspectiva. Culmea este că ne putem schimba credințele și convingerile. Dar ajungem acolo cât timp avem în jurul nostru oameni cu idei cât mai diferite.

Nu în ultimul rând, evaluează-ți reacțiile instinctive. Data viitoare cât găsești informații care îți confirmă ție viziunea asupra lumii (sau asupra ta) oprește-te. Analizează presupunerile tale personale de la care pornesc aceste căutări și propune-ți să găsești acele informații care contrazic.

Nu putem elimina complet biasul care ne îndeamnă să căutăm confirmări, dar când avem de făcut decizii importante, care pot ține de viața noastră, (sănătatea, cariera, familia) este bine să provocăm limitele acestui proces. Așa că mergi din nou la sală și spune-ți că nimeni nu a venit acolo să te privească pe tine.

Foto: shutterstock.com